Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Sentința nr. 146/2008
Ședința publică de la 02 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională De Administrare Fiscală, Direcția Generală A Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 24 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la aceeași dată.
A:
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prinacțiuneaînregistrată la această instanță sub nr. 401/32/20.06.2008 reclamanta Bac hemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în contradictoriu cu care a solicitat anularea parțială a raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31.03.2008, a deciziei de impunere nr. 80/31.03.2008 și a deciziei nr. 221/27.05.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Este nelegală veniturilor impozabile în sumă totală de 1.250.690 lei pentru seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005 și care nu a putut fi prezentat la control.
Actualul administrator al societății, a cumpărat societatea la data de 7.06.2005 de la fostul administrator, potrivit actului adițional întocmit la orc sub nr. 2386/7.06.2005 și înregistrat prin încheierea nr. 3313/9.06.2005 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău.
în cauză a fost achiziționat de fostul administrator și nu se regăsește între actele care i-au fost predate pe baza de procesul-verbal la data când a cumpărat societatea noul administrator. ui a fost declarată în Monitorul Oficial, Partea a III-a, nr. 88/22.02.2008, chiar de către fostul administrator.
Din luna februarie 2005 până în luna iunie 2005 societatea nu a avut nici un fel de activitate.
II. Nelegală este și considerarea ca nedeductibile a cheltuielilor în sumă de 102.758 lei efectuate cu achiziția de materiale de construcții pentru obiectivul Casa. Aceasta întrucât pentru materialele de construcție achiziționate există facturi fiscale și documente justificative, fiind îndeplinite atât cerințele art. 145-146 coroborate cu cele ale art. 155 5 din Codul fiscal, cât și cerințele rezultând din art. 21 din Codul fiscal. Codul fiscal nu face nicio referire cu privire la completarea dispozițiilor sale cu cele ale Legii nr. 50/1991.
Facturile prezentate de societate îndeplinesc condițiile de documente justificative, existând și procese-verbale de recepție, situații de lucrări care cuprind materialele utilizate și înglobate în construcție. Toate acestea se reflectă în balanța întocmită în 2007 și ianuarie 2007.
Nu este aplicabil pct. 59 3 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 invocat în decizia nr. 221/27.05.2008 întrucât acest punct se referă la livrările de bunuri mobile, iar în cauză este vorba de achiziții de materiale pentru construcția unui imobil.
Reclamanta a formulat două cereri decompletare a acțiunii, după cum urmează:
- pentru termenul din 13.10.2008 a depus o cerere prin care și-a completat obiectul acțiunii, solicitând și anularea raportul de inspecție fiscală nr. -/31.03.2008 care a stat la baza deciziei nr. 80/31.03.2008;
- pentru termenul din 27.10.2008 reclamanta a depus o cerere prin care a lărgit cadrul procesual sub aspectul părților - solicitând chemarea în judecată a Administrația Finanțelor Publice B - și sub aspectul motivelor de anulare a actelor contestate. Sub acest din urmă aspect, reclamanta a invocat nulitatea raportului de inspecție fiscală întrucât inspecția fiscală s-a desfășurat în perioada 14.01.2008-28.03.2008, iar în avizul de inspecție fiscală nr. -/25.02.2008 s-a menționat că inspecția se va efectua începând cu data de 25.02.2008; prin urmare, inspecția fiscală s-a făcut fără respectarea dispozițiilor art. 101 și art. 102 din Codul d e procedură fiscală și nu se poate reține nici situația de excepție prevăzută de art. 103 3.
Prinîntâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas usținut că cererea de anulare a raportului de inspecție fiscală este fără temei legal întrucât acesta nu este un act administrativ fiscal în sensul Codului d e procedură fiscală, ci doar un document care reflectă constatările inspecției fiscale.
Pârâta a mai arătat că acțiunea este inadmisibilă în condițiile în care aspectele legate de emiterea avizului de inspecție fiscală nu au fost reclamate nici în timpul controlului și nici prin contestația administrativă. Pe de altă parte, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 102 2 lit. b) din Codul d e procedură fiscală.
Examinând actele contestate în raport de susținerile părților, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
Prin adresa nr. -/3.10.2007 Garda Financiară - Secția județeană Bas olicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice B - Activitatea de inspecție fiscală, în temeiul art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003, să stabilească obligațiile fiscale datorate bugetului de stat de B motivat de faptul că, în urma verificărilor, s-a constatat că, în perioada 2006-2007, societatea a încasat sume cu titlu de avans de la diverși clienți (252.493,34 lei), fără a calcula și evidenția taxa pe valoarea adăugată aferentă (filele 159-160).
În vederea soluționării acestei adrese Administrația Finanțelor Publice B - Activitatea de Inspecție Fiscală a efectuat un control la reclamantă, în perioada 15.01.2008-25.02.2008 și la data de 31.03.2008. Rezultatele acestui control au fost consemnate înprocesul-verbal întocmit la data de 31.03.2008(filele 13-19 și 108). Sub aspectul contestat prin acțiune, la pct. 3 al acestui proces-verbal s-au constatat următoarele:
- în perioada 2003- 31.05.2005, deși conform datelor înscrise în deconturile de TVA și bilanțurile contabile nu sunt evidențiate venituri și TVA colectată, a achiziționat mai multe documente cu regim special, între care și fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat de la B cu factura nr. 1656/8.02.2005;
- prin actul adițional nr. 2386/7.06.2005 înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău conform certificatului nr. 24858/8.06.2005 în a fost cooptat ca asociat și administrator și s-a retras din societate și din administrare;
- în procesul-verbal de predare-primire încheiat între și nu s-au regăsit în lista documentelor predate în cauză.
Având în vedere această situație organul de inspecție fiscală a procedat la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din Codul d e procedură fiscală. Totodată, au fost reținute dispozițiile art. 49 1 lit. c), art. 62, art. 63 1 din Codul d e procedură fiscală, pct. 65.1 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004. Astfel, s-a considerat că fiscal seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005 putea fi utilizat pe parcursul anului 2005 și constituie mijloc de probă la stabilirea bazei de impunere.
bazei de impunere s-a realizat prin compararea veniturilor obținute de în anul 2005, din perioada în care societatea a fost preluată de. Conform datelor din evidența contabilă la data de 31.12.2005 societatea a înregistrat venituri totale de 275.152 lei care sunt aferente unui număr de 11 facturi fiscale emise în perioada 30.06.2005-31.12.2005 pentru care s-a estimat o medie de 25.013,81 lei pe factură, reprezentând medie venit bază impozabilă. Ca urmare, pentru seria - - de la nr. - la nr. - neprezentat la control s-au estimat venituri suplimentare impozabile în sumă de 1.250.690 lei (25.013,81x50 facturi). S-a stabilit că, potrivit art. 140 1 din Legea nr. 571/2003 aceste venituri constituie baza impozabilă din punctul de vedere al TVA asupra căreia s-a aplicat cota standard de 19% rezultând o taxă pe valoarea adăugată în sumă de 237.631 lei.
Întrucât inspecția fiscală s-a prelungit și după perioada inițială (15.01.2008-25.02.2008) organul de control a emis avizul de inspecție fiscală nr. -/25.02.2008 prin care societății reclamante i s-a adus la cunoștință faptul că începând cu 25.02.2008 va face obiectul unei inspecții fiscale generale.
Constatările procesului-verbal din 31.03.2008 au fost preluate înraportul de inspecție fiscală nr. -/31.03.2008, raport în care sunt consemnate constatările inspecției fiscale generale care a cuprins perioada de activitate referitoare la impozitele și taxele datorate bugetului general consolidat pentru perioada 1.01.2003-31.12.2007; ca perioade în care a avut loc inspecția fiscală au fost trecute: 14.01.2008-29.02.2008, 3.03.2008, 5-11-03.2008, 13-19.03.2008 și 24-28.03.2008.
În privința obligațiilor fiscale contestate prin acțiune, în raportul de inspecție fiscală s-au reținut următoarele:
- pentru taxa pe valoarea adăugată colectată au fost reluate constatările din procesul-verbal din 31.03.2008, constatându-se că reclamanta datorează o taxă de237.631leicalculată prin aplicarea cotei de 19% la baza de impunere stabilită prin estimare, în valoare de 1.250.690 lei;
- în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată deductibilă s-a constatat nedeductibilitatea acesteia, conform art. 146 1 lit. a) din Codul fiscal, pentru suma de28.159 leirezultând din facturile de achiziții materiale de construcții necesare lucrărilor de construire a obiectivelor casa, padocuri stație sortare și construcții speciale stație sortare, construcții pentru care societatea nu a prezentat autorizația de construire prevăzută de art. 1 din Legea nr. 50/1991;
- pentru veniturile suplimentare în sumă de 1.250.690 lei rezultate prin bazei de impunere s-a stabilit un impozit pe profit în sumă de 200.110 lei;
- s-a constatat că suma de 102.758 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile aferente materialelor de construcții necesare lucrărilor de construire a obiectivelor casa, padocuri stație sortare și construcții speciale stație sortare, iar impozitul aferent acestor cheltuieli este de 16.441 lei.
Prin raportul de inspecție fiscală s-a mai constatat (la capitolul care conține date despre contribuabil) că obiectul principal de activitate al societății este,lucrări de vopsitorie, zugrăveli și montări geamuri", iar începând prin actul adițional nr. 3579/16.06.2006, înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău sub nr. 3579/16.06.2006, obiectul de activitate a fost completat cu,extracția pietrișului și nisipului". S-a mai reținut că în perioada 1.01.2003 - 14.06.2005 societatea nu a desfășurat activitate așa cum rezultă din declarația pe propria răspundere dată de administratorul, din documentele înregistrate în evidența contabilă și bilanțurile contabile depuse la organul fiscal teritorial.
În baza raportului de inspecție fiscală pârâta Administrația Finanțelor Publice Bae misdecizia de impunere nr. 80/31.03.2008prin care s-au stabilit obligații fiscale suplimentare de plată pentru taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe profit, contribuția de asigurări sociale datorate de angajator, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări de sănătate datorate de angajator, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați, contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator, contribuția pentru concedii și indemnizații datorate de persoanele aflate în incapacitate de muncă, contribuția angajatorilor la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale și impozitul pe veniturile din salarii și din venituri asimilate salariilor.
În privința obligațiilor fiscale contestate prin acțiune s-au stabilit următoarele obligații suplimentare de plată:
- 28.159 lei taxa pe valoarea adăugată nedeductibilă;
- 237.631 lei taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă veniturilor estimate;
- 200.110 lei impozit pe profit aferent veniturilor în sumă de 1.250.690 lei rezultate din estimare;
- 16.441 lei impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile în sumă de 102.758 lei;
- majorări și penalități de întârziere aferente al căror cuantum nu a fost, însă, individualizat pe fiecare sursă de venit generatoare de taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit. Astfel, au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 245.741 lei la taxa pe valoarea adăugată și de 199.853 lei pentru impozitul pe profit.
Împotriva deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație administrativă, suma totală contestată fiind de 858.250 lei, între obligațiile fiscale contestate fiind și cele în legătură cu care s-a formulat prezenta acțiune.
Prindecizia nr. 22 din 27.05.2008Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Biroul soluționare contestații a respins în totalitate contestația pentru următoarele motive:
- Suma de 28.159 lei taxă pe valoarea adăugată a fost corect stabilită întrucât societatea nu a prezentat autorizație de construire. În conformitate cu art. 94 3 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 reprezentantului societății i s-a solicitat notă explicativă, notă din care rezultă că autorizația nu a fost obținută întrucât nu au fost soluționate actele de proprietate asupra terenului. Nerespectarea prevederilor art. 1 1 din Legea nr. 50/1991 conduce la concluzia că societatea nu poate demonstra că achizițiile de materiale de construcții sunt destinate realizării operațiunilor taxabile, fiind încălcate prevederile art. 145 2 lit. a) și art. 146 lit. a), precum și cele ale art. 21 1, art. 17 1 din Legea nr. 571/2003 republicată.
- Organul de inspecție fiscală a procedat în mod corect la bazei de impunere în conformitate cu art. 67 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 în ceea ce privește seria - - de la nr. - la nr. - achiziționat la data de 8.02.2005. Prin urmare, s-au stabilit o taxă pe valoarea adăugată de 237.631 lei și un impozit pe profit de 200.110 lei.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus o serie de înscrisuri din care rezultă următoarele:
ui seria - - de la nr. - la nr. - a fost declarată de și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, Nr. 88/22.02.2008 (fila 22).
Din bilanțul la data de 30.06.2005 - înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B sub nr. 2926/10.08.2005 - nu rezultă nici un fel de venituri și cheltuieli, situație reflectată în contul de profit și pierderi la data de 30.06.2005 și în datele informative la aceeași dată. (filele 144-146).
În vederea executării lucrărilor de construcții în vederea exploatării de pietrișuri și nisipuri reclamanta a obținut certificatul de urbanism nr. 83/18.03.2008 și o parte dintre avizele prevăzute în certificat în scopul obținerii autorizației de construire, respectiv, avizul, Romtelecom, Companiei Naționale de Drumuri și Poduri (filele 96-100).
Pentru lucrările de construire au fost încheiate procese verbale de recepție după cum urmează: pentru obiectivulSediu firmădin localitatea s-a încheiat procesul-verbal de recepție provizorie la data de 7.12.2007 (filele 109, 110); pentru obiectivulStație de sortare concasare fundații și pereți despărțitoris-a întocmit procesul-verbal de recepție finală nr. 143 din 31.07.2007 (filele 125); pentru obiectivul Amenajare padocuri stație sortare a fost întocmit procesul-verbal de recepție finală la data de 31.01.2007 (file 134). Pentru aceste obiective de construcții au fost întocmite situații de lucrări, liste cuprinzând consumurile de resurse materiale și balanțe sintetice (filele 112-124, 127-133 și respectiv, 136-143).
Raportând situația de fapt astfel reținută la dispozițiile legale incidente în cauză, această instanță reține următoarele:
- întâi se impune a fi analizat motivul de nulitate a raportului de inspecție fiscală, respectiv încălcarea dispozițiilor legale privind avizul de inspecție fiscală. În legătură cu acest motiv de nulitate pârâta Administrația Finanțelor Publice Bai nvocat inadmisibilitatea întrucât acest aspect nu a fost invocat nici în timpul controlului și nici prin contestația administrativă, iar pe de altă parte motivul invocat nu face parte dintre cauzele de nulitate care sunt prevăzute expres de art. 46 din Codul d e procedură fiscală.
Este adevărat că, potrivit art. 218 2 din Codul d e procedură fiscală, ceea ce este supus controlului instanței de contencios administrativ sunt eciziile emise în soluționarea contestațiilor, iar potrivit art. 213 1 teza ultimă, soluționarea contestației administrative se face în limitele sesizării.
Însă, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în mai multe decizii (409/2004, 63/2006, 563/2006), procedura reglementată de art. 205-218 din Codul d e procedură fiscală nu reprezintă o jurisdicție administrativă, ci o procedură de recurs administrativ,prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate, sau organelor superioare acestora, de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege". S-a mai reținut că o astfel de procedură,în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcției administrative".
Prin urmare, exigențele proprii activității de jurisdicție, între care și aceea a aplicării regulii tantum devolutum quantum judicatum - cu referire, în litigiul de față, la cauză (temeiurile în fapt și în drept) contestației administrative, căci obiectul contestației a rămas neschimbat - nu pot fi transferate și aplicate procedurii administrative de contestare a actelor administrativ fiscale.
Avizul de inspecție fiscală și comunicarea acestuia sunt reglementate de art. 101 și 102 din Codul d e procedură fiscală. Avizul constituie o formă prealabilă inspecției fiscale care condiționează începerea acesteia. Astfel, art. 101 prevede obligația organului fiscal de înștiințare a contribuabilului în legătură cu acțiunea care urmează să se desfășoare, prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală care trebuie să cuprindă: temeiul juridic al inspecției fiscale; data de începere a inspecției fiscale; obligațiile fiscale și perioadele ce urmează a fi supuse inspecției fiscale și posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecției fiscale. Conținutul avizului limitează inspecție fiscală la cele descrise în aviz.
Potrivit art. 102 1 avizul de inspecție fiscală trebuie comunicat contribuabilului (altul decât marii contribuabili), în scris, cu 15 zile înainte de începerea inspecției fiscale. 2 reglementează 4 situații de excepție în care nu este necesară comunicarea avizului, la lit. b) fiind prevăzut cazul unor acțiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorități, potrivit legii.
În cauză, art. 102 2 lit. b) este parțial aplicabil și anume doar în privința controlului finalizat prin încheierea procesului-verbal din 31.-, control efectuat la cererea Gărzii financiare - Secția B, în temeiul art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003, astfel cum s-a solicitat prin adresa nr. -/3.10.2007. Însă, acest control a avut un obiect limitat atât în privința obligațiilor fiscale, cât și în privința perioadei supusă inspecției.
Astfel, Garda Financiară a solicitat Direcției Generale a Finanțelor Publice B stabilirea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat de în perioada 2006- 2007 în ceea ce privește încasarea de către societate a sumelor de la diverși clienți cu titlu de avans, fără a calcula și evidenția taxa pe valoarea adăugată aferentă. Ori, raportul de inspecție fiscală nr. -/31.03.2008 conține rezultatul inspecției fiscale generale care a cuprins perioada de activitate 1.01.2003 - 31.12.2007 pentru obligațiile fiscale datorate bugetului de stat. Prin urmare, pentru perioada ce excede intervalului de timp 2006-2007 și pentru obligațiile fiscale care exced taxei pe valoarea adăugată aferente sumelor încasate de reclamantă în avans de la clienți era necesar avizul de inspecție fiscală.
Art. 102 3 prevede că organul de inspecție poate decide efectuarea unei inspecții generale sau parțiale pe durata unei inspecții fiscale pentru soluționarea unei cereri a contribuabilului - caz în care, prin excepție de la prevederile (1), avizul de inspecție se comunică contribuabilului chiar în cursul efectuării inspecției pentru soluționarea cererii.
Având în vedere că situațiile în care nu este necesar avizul de inspecție fiscală sunt prevăzute limitativ de 2 al art. 102, iar situația în care este posibilă emiterea avizului de inspecție fiscală în timpul inspecției fiscale este prevăzută, cu titlu de excepție, doar în cazul în care aceasta este efectuată în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului, această instanță constată că, în ceea ce privește inspecția fiscală finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr. -/31.03.2008 era necesar avizul de inspecție fiscală conform art. 101, aviz care trebuia comunicat reclamantei, conform art. 102 1 lit. b), cu 15 zile înainte de începerea inspecției fiscale.
Ori, în cauză, avizul de inspecție fiscală a fost emis la data de 25.02.2008, cu încălcarea art. 102 1 lit. b), reclamanta fiind încunoștințată că, începând cu aceeași dată, va face obiectul unei inspecții fiscale generale.
Se constată, așadar, încălcarea cerințelor de formă prevăzute de lege - art. 102 1 lit. b) din Codul d e procedură fiscală - ceea ce duce la nulitatea raportului de inspecție fiscală nr. -/31.03.2008. Nu prezintă relevanță, sub acest aspect, faptul că această neregularitate procedurală nu este sancționată cu nulitatea absolută potrivit art. 46 din Codul d e procedură fiscală - text care reglementează nulitatea actului administrativ fiscal -, astfel cum a susținut pârâta Administrația Finanțelor Publice Aceasta întrucât, pe de parte, raportul de inspecție fiscală nu este un act administrativ fiscal, iar pe de altă parte, existența nulității se apreciază în temeiul art. 105 2 din Codul d e procedură civilă, care devine aplicabil în baza art. 2 3 din Codul d e procedură fiscală potrivit căruia unde acest cod nu dispune se aplică Codul d e procedură civilă.
Această instanță consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru declararea nulității raportul de inspecție fiscală. Astfel, raportul de inspecție fiscală a fost întocmit în urma unei inspecții pentru a cărei efectuare avizul de inspecție fiscală a fost emis cu neobservarea formelor legale prevăzute de art. 101 coroborat cu art. 102 din Codul d e procedură fiscală. Apoi, raportul de inspecție fiscală a pricinuit reclamantei o vătămare constând într-un prejudiciu material, prin stabilirea unor taxe și impozite considerate de aceasta nedatorate. În sfârșit, vătămarea cauzată reclamantei nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, neexistând un alt mijloc procedural care să înlăture vătămarea; sub acest aspect se are în vedere faptul că necomunicarea avizului de inspecție fiscală conform prescripțiilor procedurale prevăzute de Codul d e procedură fiscală a lipsit-o pe reclamantă de posibilitatea de a uza de dispozițiile art. 101 lit. d), respectiv de a cere amânarea datei de începere a inspecției fiscale.
Faptul că raportul de inspecție fiscală nu este act administrativ fiscal nu determină inadmisibilitatea cererii prin care se care anularea sa. Potrivit art. 18 2 din Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ investită cu cenzurarea legalității deciziei de impunere este competentă să se pronunțe și asupra legalității actului care, conform art. 109 2 din Codul d e procedură fiscală, stă la baza emiterii deciziei de impunere.
Față de cele ce preced, pentru motivul de nulitate invocat în completarea la acțiune, această instanță va admite acțiunea, astfel cum a fost completată, și va dispune anularea parțială a actelor în cauză în limita sumelor contestate, fără a se mai pronunța asupra legalității și temeiniciei impunerii.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură fiscală pârâtele emitente ale actelor contestate vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B, cu sediul în B,-,. A,. 2, județul B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei Și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în B,-, sector 5, Direcția Generală A Finanțelor Publice B, cu sediul în B,--3, județul B și Administrația Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, județul B, astfel cum a fost completată.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice
Anulează, în parte, decizia nr. 221/27.05.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, decizia de impunere nr. 80/31.03.2008 și raportul de inspecție fiscală -/31.03.2008 emise de Administrația Finanțelor Publice B în ceea ce privește următoarele obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală:
- 237.631 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă veniturilor estimate și 181.313 lei majorări de întârziere;
- 28.129 lei taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor de materiale de construcții și 5.181,44 lei majorări de întârziere;
- 200.110,4 lei impozit pe profit aferent veniturilor estimate și 152.684 lei majorări de întârziere;
- 16.441 lei impozit pe profit aferent achizițiilor de materiale de construcții și 3.024,96 lei majorări de întârziere.
Obligă pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B să plătească reclamantei suma de 2004,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 2008.
Președinte, - - - |
Grefier, --- |
Tehnored.
- ex. 6
03 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
