Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 15/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 15/R/2009 Dosar Nr-
Sedința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva sentinței civile nr. 157 din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 6 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 13 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față.
Costată că prin sentința civilă nr.157/AF/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și în consecință s-a anulat în parte Decizia nr. 226/21.07.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub aspectul sumelor stabilite cu titlu de majorări de întârziere pe care le-a înlăturat; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 504,3 lei cu titlu cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În luna decembrie a anului 2006, reclamanta a efectuat un import de produse electronice din Spania, pentru care s-a prezentat certificatul de origine EUR 1 nr. A - FM, beneficiind astfel de preferințe tarifare, respectiv exceptare la plata taxelor vamale.
Ulterior, in urma demersurilor făcute de Autoritatea Națională a Vămilor și a verificărilor efectuate de autoritățile vamale spaniole, s-a stabilit că produsele importate de reclamantă nu sunt originare din Uniunea Europeană motiv pentru care aceasta nu poate beneficia de un regim tarifar preferențial ( adresa nr. 52504/11.02.2008 ).
Având in vedere această situație, B, prin Decizia nr. 303/15/pentru regularizarea situației de revocare privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal la nr. I -/18.12.2006 a stabilit in sarcina reclamantei obligația de plată a următoarelor sume: 8375 lei taxă vamală, 523 lei comision vamal, 1690 lei TVA, 5443 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada - - -.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație administrativă, soluționată prin Decizia nr. 226/21.07.2008 de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B in sensul admiterii parțiale doar pentru suma de 815 lei reprezentând majorări de întârziere calculate pentru perioada - - -, anulându-se parțial procesul-verbal de control nr. 1573//2008 și decizia pentru regularizare nr. 303/2008 pentru suma de 815 lei. A fost respinsă contestația pentru suma de 15.216 lei reprezentând taxe vamale in sumă de 8375 lei cu majorări de întârziere de 3660 lei, TVA in sumă de 1690 lei cu majorări de întârziere de 739 lei și comision vamal de 523 lei, cu majorări de întârziere de 229 lei.
Prin prezenta acțiune reclamanta a contestat doar penalitățile de întârziere ce i-au fost calculate, susținând că nu le datorează.
Potrivit dispozițiilor art. 119 1 din Ordonanța Guvernului Nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează, după acest termen, majorări de întârziere.
Deoarece la momentul întocmirii declarației vamale au existat suspiciuni din partea pârâtei Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale B cu privire la proveniența comunitară a bunurilor importate de reclamantă, nu se poate aprecia că acea declarație vamală a fost acceptată la momentul depunerii ei, respectiv la data de - pentru a se naște o datorie vamală in sarcina reclamantei potrivit dispozițiilor art. 223 din. 86/2006.
Având in vedere că verificările cu privire la proveniența bunurilor importate de reclamantă urma să dureze, pârâta Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale Bai mpus reclamantei să achite o garanție in sumă de 10588 sumă care reprezintă, de fapt, taxa vamală ( 8375 lei ), TVA ( 1690 lei) și comision vamal ( 523 lei) - stabilite, ulterior,prin decizia de regularizare. Reclamanta s-a conformat aceste obligații și a achitat, prin Ordinul de Plată 179/19.12.2006, suma de 10588 lei, sumă de care a fost lipsită in perioada 2006-2008.
In condițiile in care in sarcina reclamantei nu s-a stabilit in mod clar obligația de plată a taxelor aferente importului efectuat in decembrie 2006 (constând in taxă vamală, TVA și comision), acestea nefiind scadente decât in momentul in care autoritățile spaniole au confirmat faptul că bunurile importate nu erau de origine comunitară, nu se poate aprecia că sunt incidente dispozițiile art. 119 al. 1 din Ordonanța Guvernului Nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală referitoare la calculul majorărilor de întârziere. Este adevărat că din acea garanție constituită de reclamantă nu s-a îndestulat pârâta Direcția Regională pentru accize și Operațiuni Vamale B, dar este de necontestat și faptul că reclamanta a fost lipsită mai bine de 2 ani de o sumă importantă de bani, egală cu sumele stabilite in sarcina sa cu titlu de obligații vamale.
Raportat considerentelor de fapt și de drept expuse, apreciind că reclamanta nu datorează majorări de întârziere, in temeiul dispozițiilor art. 218, 119 și urm. din Ordonanța Guvernului Nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală și art. 223 din Legea nr. 86/2006, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă și s-a anulat, in parte, Decizia Nr. 226/21.07.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B sub aspectul sumelor stabilite cu titlu de majorări de întârziere, care vor fi înlăturate.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, constând in taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele pârâte criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie
Recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B arată că reclamanta datorează majorării de întârziere în conformitate cu prevederile art. 115 și 116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, garanția bănească instituită prin ordinul de plată nr. 179/19.12.206 nu poate fi luată în considerare deoarece nu reprezintă plată efectivă în contul bugetar al drepturilor datorate, garanția nu a putut fi executată decât după primirea răspunsului de la autoritățile vamale spaniole; garanția s-a constituit conform art. 127 lit. a din Codul d e procedură fiscală.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice arată că reclamanta nu putea beneficia de regimul tarifar preferențial în condițiile în care din adresa rezultă că mărfurile importate nu sunt de origine comunitară; s-a verificat ulterior declarația și s-a regularizat situația conform art. 100 alin. 1,3,4,5,6 și 8 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României; prin invalidarea certificatului de origine EUR 1 s-a constatat că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată astfel corect autoritatea vamală a luat măsuri pentru recuperarea datoriei vamale. Insistă pe faptul că produsele importate nu erau de origine comunitară.
Referitor la majorările de întârziere se arată că acestea au fost calculate asupra diferențelor de drepturi vamale stabilite suplimentar de controlul vamal în conformitate cu prevederile art. 115-116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
La dosar a depus întâmpinare, intimata - SRL B solicitând respingerea recursurilor. Consideră că majorările de întârziere sunt o sancțiune civilă aplicabilă celui vinovat de întârziere în efectuarea plății, a ținut doi ani la dispoziția Biroului vamal B suma de 10588 lei și a formulat cereri de stăruință pentru a-și reglementa situația importurilor.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Situația de fapt este corect reținută de către prima instanță și confirmată de recurenți.
Reclamanta - SRL Bae fectuat un import de produse electronice din Spania în decembrie 2006 pentru care s-a prezentat un certificat de origine EUR 1. Existând îndoieli cu privire la originea comunitară a bunurilor s-a consemnat suma reprezentând contravaloarea taxelor vamale aferente importului și s-au efectuat demersuri în vederea clarificării acestei situații. Răspunsul Autorității Vamale a ajuns la B în 2008. Autoritatea Națională Vamală Bac omunicat prin adresa nr. 9429/ din 20.02.2008 acest aspect Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Aceasta a procedat la emiterea Deciziei de regularizare. Această decizie a fost contestată. Direcția Generală a Finanțelor Publice B a admis în parte contestația reținând că nu se datorează majorări de întârziere pe perioada 20.02.2008 - 15.05.2008.
Împotriva deciziei nr. 226/21.07.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a formulat acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov. Reclamanta nu a contestat originea necomunitară a bunurilor importate arătând că a achitat taxele vamale calculate pentru acestea, dar a menționat că nu datorează majorări de întârziere.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B își concentrează motivele de recurs și argumentația pe "originea bunurilor". Acest aspect nu a fost contestat, iar tribunalul nu a fost investit cu verificarea corectitudinii stabilirii taxelor vamale. S-au contestat doar majorările de întârziere.
S-a reținut că suma achitată prin ordinul de plată nr. 179/19.12.2006 de 10588 lei reprezintă de fapt taxa vamală, TVA și comision vamal stabilite prin decizia de regularizare emisă în 15.05.2008. Nu s-au stabilit diferențe de plată așa cum susține Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurenta Direcția Regională Vamală B arată că garanția bănească nu poate fi considerată plată efectivă. Durata lungă a verificărilor nu poate fi însă imputată reclamantei. Tocmai datorită faptului că nu se cunoștea exact suma datorată și originea bunurilor s-a procedat la depunerea unei sume de bani la dispoziția organului vamal care să garanteze în integralitate plata obligației.
Art. 115 și 116 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 care stabilesc obligația de plată de dobânzi, majorări și penalități de întârziere se întemeiază pe culpa contribuabilului care nu-și achită datoriile bugetare la termenul de scadență.
Se constată că nici unul dintre motivele de recurs nu este întemeiat.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursurile declarate.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Deși prin concluziile scrise intimata a solicitat și plata tuturor cheltuielilor de judecată aceasta nu a depus la dosar chitanțele, facturi etc. din care să reiasă că ar fi efectuat cheltuieli cu acest proces și de asemenea nu a precizat cuantumul acestora.
PENTRU MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E D E
Respinge recursurile declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva sentinței civile nr. 157 /AF/ 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2009
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. C- 13.01.2009
Dact. T- 21.01.2009
Jud. fond- M
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
