Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
- - JUDECĂTOR 3: Costinel
- Judecător
Grefier:
***********
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr. 1925 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât Statul Român prin, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal; de asemenea se arată că, prin Serviciul arhivă, intimatul reclamant a depus întâmpinare; recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G și intimatul pârât Statul Român prin, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Codul d e procedură civilă.
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentinței nr. 1925 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția inadmisibilității.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârât Statul Român prin - Administrația Finanțelor Publice a orașului.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2715 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare conform chitanței seria - 4 B nr.- din data de 25.03.2009, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse in probațiune, s-a reținut ca autoturismul în cauză are capacitatea cilindrica 1995 cm3. Autoturismul a fost fabricat in anul 2001 si înmatriculat pentru prima data in Germania. A fost cumpărat de reclamant in data de 03.12.2008, care s-a prezentat la autoritățile române in vederea înmatriculării autoturismului pentru prima data in România. Cererea reclamantului a fost admisă cu obligarea acestuia la achitarea taxei de poluare reglementata de OUG 50/2008.
Problema de drept care s-a pus în cauza este daca legislația interna potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibila cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art. 3). Autoturismul reclamantului nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România (art. 4 lit. a), fără ca textul sa facă distincția nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece OUG a intrat in vigoare la data de 1 iulie 2008 (art.14 alin 1), a rezultat ca taxa pe poluare este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara. Taxa se calculează de autoritatea fiscala competenta (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, s-a utilizat interpretarea teleologica (după scop): In expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres ca daca nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecința ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect - "poluatorul plătește" - să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii in România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate intr-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc si care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplica pana la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogata prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art. III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima data in România sau in alte state membre ale Uniunii Europene in perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilita potrivit prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 50/2008. (2) Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrica nu depășește 2.000 cmc, precum si tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare E 3, înmatriculate pentru prima data in afara Uniunii Europene si care se înmatriculează in România, li se aplica taxele prevăzute in anexele nr. 1 si 2. Așadar, se creează o diferența de tratament fiscal intre mașinile noi si cele vechi, înmatriculate in România după intrarea in vigoare a OUG 50/2008.
A rezultat că pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria N1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamantul ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare in România.
Art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
S-a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul național.
Acesta rezultă din doua argumente:
Constituția României: De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit ca legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fără ca baza legala a Comunității însăși sa fie pusa la îndoiala. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar si dreptul național al statelor membre arătând ca dreptul comunitar este o ordine juridica independenta care are prioritate de aplicare chiar si in fata dreptului național ulterior - or, in speța, taxa pe poluare a fost introdusa in legislația interna de abia in anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat sa aplice normele comunitare, in mod direct, daca acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativa sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot in România. Dar se percepe aceasta taxa de poluare la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este înmatriculat pentru prima data in România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate in România.
Iar ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influenta alegerea consumatorilor a devenit mai evidenta: a fost înlăturata taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrica mai de 2.000 cm3(or, este de notorietate ca in România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima data in România in perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel incit consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. Se protejează astfel producția internă, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 si 218/2008, potrivita căruia: `Guvernul României se preocupa de luarea masurilor care sa asigure păstrarea locurilor de munca in economia româneasca, iar la un loc de munca in industria constructoare sunt 4 locuri de munca in industria furnizoare.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila să diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferența de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare intre vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate in Italia si fructele cultivate in Italia).
S-a mai remarcat un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urma persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident ca poluează si autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului `poluatorul plătește`.
Acest tip de discriminare s-a discutat însa în raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 si a art. 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții fata de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii in acest sens si nechemarea in judecata a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
În ceea privește admisibilitatea cererii de față, s-a constatat faptul că prin cererea înregistrată sub nr.36824/18.06.2009 reclamantul a solicitat restituirea efectivă a sumei de 2715 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule, iar pârâta i-a răspuns prin adresa nr. 18961/07.07.2009..
Pârâta, în întâmpinare a invocat faptul că reclamantul nu a contestat decizia nr.8105/18.03.2009 emisă de, care este act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art.41 din OG nr.92/2003 în baza căruia s-a încasat suma de 2715 lei reprezentând taxa de poluare, însă în primul rând reclamantul nu a contestat această decizie, care este emisă conform dispozițiilor art. 6 din OUG nr.50/2008 și care se referă la calculul acestei taxe, iar în al doilea rând prin cererea înregistrată a solicitat restituirea taxei de poluare și nu refacerea calculului taxei, considerând că această taxă a fost introdusă în mod ilegal și discriminează cetățenii României față de ceilalți cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, încălcând astfel art.90 din Tratatul de aderare la UE. În consecință, tribunalul, precum și pârâta au fost investite cu o cerere ce vizează nelegalitatea obligării reclamantului la taxa de poluare ca urmare a primei înmatriculări în România a autoturismului cumpărat din Germania.
Ordinul de plată a taxei de poluare nu a putut fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamantul, apreciind că taxa solicitată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantului trebuia privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate și acesta a fost apreciat ca nefondat deoarece acțiunea reclamantului nu fost întemeiată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Cu privire la cererea de introducere în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu, ca având calitate procesuală activă, o astfel de cerere este inadmisibilă, raportat la principiul disponibilității procesuale al părților; iar în cazul în care pârâta s-a referit la calitatea procesuală pasivă, tribunalul urmează să respingă această cerere, întrucât pentru cauza de față nu are relevanță unde se face venit această sumă la bugetul statului sau la bugetul unei alte instituții publice, relevant în cauză este faptul că suma a fost încasată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J, în contul trezoreriei orașului, raportul juridic administrativ fiscal stabilindu-se între reclamant și această pârâtă și nu între reclamant și Administrației Fondului pentru Mediu cu sediul în
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul dispozițiilor OG nr.50/2008, reclamantul a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că Uniunea Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor, dar nu condiționează plata acestei taxe doar pentru anumite autoturisme sau anumite persoane, cu ocazia primei înmatriculări, în caz contrar reclamanta fiind în imposibilitatea de a folosi acest bun, ceea ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de folosință ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cât și o încălcare a dreptului la liberă circulație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză pârâta DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea acestei cereri, recurenta pârâtă a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că refuzul de restituire a sumei reprezintă un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu privire la care nu este obligatorie procedura prealabilă, conform art. 7 alin. 5 din Legea 554/2004, în condițiile în care intimatul reclamant nu a contestat Decizia nr. 8105/18.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor publice care este un act administrativ fiscal potrivit art. 41 din OG nr. 92/2003, competența soluționării acțiunii introdusă de reclamant revenind DGFP G potrivit procedurii reglementată de art. 205 - 2008 din Codul d e procedură fiscală.
S-a mai arătat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și prin prisma dispozițiilor art. 10 din OUG nr. 50/2008 care reglementează singura ipoteză în care taxa de poluare poate fi contestată, respectiv situația în care persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul este depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată în grila prevăzută în anexa 4.
Recurenta reclamantă a mai susținut că au fost respectate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României care prevăd supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, iar dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul Uniunii Europene nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor ce se produc în România.
Principiul "poluatorul plătește" este un principiu acceptat în Uniunea Europeană, 16 țări membre practicând o taxă cu ocazia înmatriculării autovehiculelor, prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nefiind incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmând a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
S-a mai susținut că dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt incidente în cauză deoarece pe de o parte nu există impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu există un regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
La data de 23.12.2009 intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că instanța de fond a soluționat excepția inadmisibilității cu respectarea prevederilor art. 88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, precum și a dispozițiilor Legii 554/2004, întrucât procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat este reglementată de dispozițiile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, iar cererea formulată de reclamant și depusă la organul fiscal este cea care a declanșat procedura restituirii sumelor, prin aceasta fiind parcursă procedura prealabilă.
S-a mai susținut că s-a efectuat procedura prealabilă prin cererea de restituire formulată în condițiile Ordinului 1899/2004, iar dispozițiile art. 205 din Codul d e procedură fiscală nu sunt aplicabile întrucât acest text legal se referă la posibilitatea contestării titlului de creanță sau a altor acte administrativ fiscale, iar în speță s-a solicitat cenzurarea refuzului organului fiscal de a restitui sumele plătite fără titlu.
Intimatul reclamant a mai arătat că dispozițiile OUG nr. 90/2008 sunt contrare prevederilor art. 90 din Tratatul Uniunii Europene întrucât este de natură să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand care fuseseră înmatriculate într-un stat membru, precum și cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în speță, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și a celor noi produse în România.
S-a mai arătat că însăși Comisia Europeană printr-o "scrisoare de somare" emisă către România conform art. 226 din Tratatul CE a precizat referitor la taxa auto că: "din acest punct de vedere, modul în care este formulată legislația românească pare a avea un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi"
Intimatul a mai arătat că prevederile OUG nr. 50/2008 nu sunt aplicabile având în vedere că este contrară dispozițiilor din Tratatul Uniunii Europene și că a fost edictată în urma constatării neconstituționalității prevederilor Codului fiscal, acest procedeu legislativ reprezentând o clară fraudare a normelor europene din partea Statului Român.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta pârâtă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Cu privire la critica vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în condițiile în care intimatul reclamant nu a contestat Decizia nr. 8105/18.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice care este un act administrativ fiscal se rețin următoarele aspecte:
Reclamanta a achiziționat în anul 2008 un autoturism, iar în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de poluare cu chitanța seria - nr. - din 25.05.2009
Acesta s-a adresat Direcției Generale a Finanțelor Publice G solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr.18961 din 07.07.2009 s-a răspuns reclamantului, în sensul că s-a refuzat restituirea taxei.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe de altă parte, critica recurentei în sensul că acțiunea reclamantului este inadmisibilă ca urmare a necontestării deciziei nr. 8105/18.03.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice, nu poate fi reținută având în vedere că procedura prev. de 10 din OUG nr. 50/2008, de cap. VI (Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite) din HG nr. 686/2008 precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de MFP reglementează doar posibilitatea contestării modalității stabilirii cuantumului taxei și a restituirii diferenței de taxă.
Constatând că dispozițiile legale cu caracter special de mai sus nu se aplică cererilor de restituire a integralității taxei de poluare ca urmare a nedatorării acesteia ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor art. 1 din OUG 50/2008 în raport de normele comunitare, Curtea reține că acestor cereri li se aplică dispozițiile legale cu caracter general prev. de art. 117 din Codul d e procedură fiscală și de Ordinul 1899/2004.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece dispozițiile OUG nr. 80/2008, care reglementează taxa de poluare, nesocotesc prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Critica recurentei pârâte în sensul că dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunităților Europene nu sunt incidente în cauză deoarece, pe de o parte, nu există impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu există un regim fiscal discriminatoriu, nu poate fi reținută având în vedere că nr.OUG 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu (Franța), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate in România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței nr. 1925 din 02.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât Statul Român prin, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/11.02.2010
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Alina Răescu, Costinel
