Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 152/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 152/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta dministrația inanțelor ublice p. și de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.968/CA/4.11.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei pârâte genția de dministrare iscală - dministrația inanțelor ublice p. a Municipiului și a recurentei chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, precum și a intimatului reclamant.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursurile declarat sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea, se constată că, prin cererile de recurs s-a solicitat soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată că:
La data de 04.06.2009 reclamanta din Bac hemat în judecată pe pârâta Agenția de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice B solicitând:
restituirea taxei de poluare în valoare de 5.558,00 lei, achitată nedatorat conform normelor UE, cu chitanța nr. - nr. - din 17.02.2009; suma actualizată cu indicele de inflație; cu cheltuieli de judecată.Acțiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov
Față de actele și probele de la dosar, prima instanță a pronunțat sentința civilă nr. 968/CA/04.11.2009 în dosar cu nr- a Tribunalului Brașov.
Prin această hotărâre s-au dispus următoarele:
A respins excepțiile inadmisibilității invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu.
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B și în consecință:
- a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 5.558 lei reprezentând taxa de poluare achitată, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B în contradictoriu cu chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu și în consecință:
- a obligat chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 5.558 lei reprezentând taxa de poluare achitată.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.242 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Excepțiile de inadmisibilitate invocate de pârâtă și chemata în garanție au fost respinse ca nefondate raportat la obiectul dedus judecății.
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr.571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată în cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară sau în străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Deși pârâta a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea nr.157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343/2006, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( în cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, în caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța reținut că potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Instanța a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu s-a reținut justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1, 214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective, obligând pârâta să procedeze în acest sens.
Urmare faptului că pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Bac ăzut în pretenții prin admiterea cererii principale s- admis și cererea de chemare în garanție formulată reținându-se că este întemeiată întrucât suma de bani ce se solicită a fi restituită a fost virată constituind venit la bugetul fondului pentru mediu și fiind gestionată de către chemata în garanție.
În baza art.274 Cod procedură civilă s-a dispus obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză de reclamantă constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal atât pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B cât și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și au solicitat admiterea celor două recursuri, fiecare recurentă pentru motivele invocate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, respectiv respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice
I În dezvoltarea criticilor de recurs se arată următoarele:
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Bac onsiderat sentința atacată ca fiind nelegală deoarece: Administrația Finanțelor Publice B nu poate proceda la restituirea sumei de 5.558 lei astfel cum a fost obligată de către instanța de fond întrucât aceasta nu a dispus și anularea actului administrativ și fiscal care a stat la baza calculului acesteia respectiv Decizia nr. -.02.2009 emisă de către
În situația restituirii taxei de primă înmatriculare astfel cum a fost reglementată de către legiuitor prin dispozițiile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și pentru care la stabilirea acesteia nu se emitea un act administrativ fiscal.
În speță este vorba de taxa pe poluare, astfel cum a fost reglementată prin OUG nr. 50/2008, în vigoare cu 01.07.2008 și potrivit căreia suma reprezentând taxa pe poluare se stabilește prin Decizia emisă de către organul fiscal competent, decizie care reprezintă titlu de creanță și constituie și înștiințare de plată conform legii - act administrativ fiscal în accepțiunea Codului d e procedură fiscală.
Împotriva deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule se poate formula contestație în termen de 30 zile de la data comunicării acesteia, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207, alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată cu modificările și completările ulterioare, la organul fiscal competent potrivit art. 209 alin. (1) din același act normativ.
Toate aceste aspecte, învederate instanței de fond prin apărările formulate de către Administrația Finanțelor Publice B nu au avute în vedere la pronunțarea sentinței recurate.
Instanța de fond a considerat în mod greșit că în speță există situația unui refuz nejustificat de restituire. Refuzul nejustificat de a soluționa o cerere exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau caz, a plângerii prealabile.
Astfel, intimata reclamantă s-a adresat Administrației Finanțelor Publice B cu cerere de restituire a diferenței de taxă pe poluare pentru autovehicule și nu pentru restituirea în totalitate a taxei pe poluare achitată de către aceasta în baza Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 7138/11.02.2009.
Răspunsul primit de reclamantă de la Administrația Finanțelor Publice B prin adresa nr. 42225A/17.04.2009 nu reprezintă un refuz de restituire a taxei în integime. Prin adresa nr. 12225A/17.04.2009 i s-a comunicat că nu se încadrează în prevederile art. II alin. (2) din OUG nr. 7/2009 întrucât autovehiculul Opel a fost achiziționat la data de 05.01.2009, deci după data de 15.12.2008.
Instanța de fond a reținut greșit că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Intimatul reclamant a depus cerere pentru calcularea taxei pe poluare la data de 11.02.2009 sub nr. 7138 pentru autovehiculul marca Opel achiziționat la data de 05.01.2009 potrivit contractului de vânzare cumpărare pentru vehicul folosit.
Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 7138/11.02.2009 a fost ridicată sub semnătură la data de 17.02.2009 iar plata taxei pe poluare a fost făcută la data de 17.02.2009 potrivit chitanței seria - nr. - emisă de Trezoreria municipiului
În aceste condiții, taxa nu a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 ci în baza legislației interne în vigoare după această dată.
În speță nu este vorba de clasica restituire a taxei de primă înmatriculare care a fost reglementată de Codul Fiscal.
S-a reținut în mod eronat de către instanța de fond, că data la care a fost efectuată plata taxei pe poluare și astfel în mod greșit prevederile legale în materie.
În mod nelegal, instanța de fond a înțeles să dispună actualizarea sumei de 5.558 lei în raport cu rata inflației la data plății efective, având în vedere dispozițiile art. 1088 cod civil care prevăd că la obligațiile în bani daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Plata taxei s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății. Prin noul act normativ, OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările și completările ulterioare, achitarea taxei are caracter imperativ și în prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor.
Instanța de fond a aplicat în mod greșit temeiul legal, considerând că taxa de primă înmatriculare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatricularea în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
În conformitate cu prevederile art. 214 indice 1 din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text de lege în vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil până la data de 01.07.2008, respectiv prevederile OUG nr. 50/2008 în vigoare cu 01.07.2008, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, cât și pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autorităților românești cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
Prevederile OUG nr. 50/2008 nu au fost declarate contrare normelor comunitare așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Prin urmare, existența unei taxe pe poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare.
Pe de altă parte taxa a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - serviciul respectiv de înmatriculări a vehiculelor, în baza unor norme imperative în vigoare la data plății și astfel nu poate fi reținută culpa procesuală a organului fiscal și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
De asemenea, anulându-se această taxă doar pe baza unei hotărâri judecătorești ar însemna acceptarea că actul normativ, în speță OUG nr. 50/2008 în vigoare cu 01.07.2008, are un caracter permisiv și nu imperativ, aspect ce contravine atât Constituției cât și principiilor fundamentale ale dreptului.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumbă fiecărei persoane care dorește înmatricularea acestor autoturisme.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplică legea la situația de fapt stabilită pe bază de probe, în cazuri concrete, fără să fie legată de soluții pronunțate anterior.
În susținerea recursului recurenta a depus înscrisuri în probatoriu filele 8-23 dosar în sensul admiterii recursului formulat.
II. În dezvoltarea criticilor de recurs, chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu a invocat următoarele motive de nelegalitate a sentinței atacate:
Hotărârea a fost dată fără temei legal motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motiv pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală și nefondată.
Se invocă prevederile OG nr. 50/2008, act normativ în vigoare și acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis-ul comunitar.
Recurenta a solicitat instanței de recurs să constate că taxa pe poluare reglementată de OUG nr. 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 28 din același tratat, în mod eronat instanța de fond a reținut că acestea sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Câtă vreme chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare, se apreciază că nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora prin instituirea acestei taxe se constituie o discriminare a regimului fiscal și că această taxă contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Procedura demarată de Comisia Europeană împotriva României a fost ridicată în 29.01.2009, urmare faptului că noua reglementare era compatibilă cu art. 90 din Tratatul CE.
Potrivit reglementărilor naționale, taxa pentru autoturismele noi, care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, este aceeași, indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Nici Curtea Europeană de Justiție a CE, nici Comisia Europeană nu au considerat vreodată că taxa specială de primă înmatriculare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau că ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării.
De asemenea, Curtea a hotărât că taxa de înmatriculare plătită pentru un vehicul nou face parte din valoarea de piață a acestuia, statele membre având astfel obligația de a ține seama de deprecierea reală a autovehiculului atunci când calculează respectiva taxă.
Pentru aplicarea art. 90 CE și în special în vederea comparării regimului de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate cu cel al autovehiculelor de ocazie cumpărate pe loc, care constituie produse similare sau concurente este necesar să se ia în considerare nu numai valoarea impozitului intern care se aplică direct sau indirect produselor naționale și produselor importate, ci și baza de impozitare și modalitățile de percepere a impozitului în cauză.
Reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte fără dubiu că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii d-nului.
În concluzie recurenta a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Ambele recursuri au fost declarate în termene legal și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 968/CA/04.11.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate de cele două recurente în recursurile declarate în cauză și față de prevederile legale aplicabile constată că ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din verificările întregului probatoriu administrat în cauză rezultă că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situația de drept și de fapt dedusă judecății pronunțând o hotărâre temeinică și legală și conformă atât cu probele de la dosar cât și cu prevederile legale comunitare aplicabile în cauză.
Referitor la criticile formulate în recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B instanța de recurs constată că:
Referitor la prima critică, aceea că nu se poate restitui suma pretinsă de reclamantă câtă vreme nu s-a dispus anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza calculului acestei sume, și că sentința pronunțată de Tribunalul Brașov este nelegală din acest motiv, instanța de recurs, constată că această critică nu se justifică deoarece restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare se impune deoarece a fost nelegal percepută de pârât și cu încălcarea prevederilor de drept comunitar.
Ca urmare, această critică de recurs va fi înlăturată ca nelegală.
Referitor la a doua critică de recurs în sensul că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală pentru că în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat al pârâtei de restituire a taxei de poluare, conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i din Legea 554/2004, și că pârâta a procedat conform prevederilor legale în vigoare. Instanța constată că această critică de recurs nu poate fi reținută și că în fapt este vorba de un refuz nejustificat de restituire a sumei la cererea reclamantei.
În consecință, se va respecta această critică ca neîntemeiată.
Referitor la a treia critică de recurs aceea că hotărârea instanței este total greșită deoarece taxa specială a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008, instanța de recurs constată că și sub acest aspect critica adusă sentinței civile atacate nu se justifică deoarece în speță se aplică norma comunitară care are prioritate normei interne.
Așa fiind se va înlătura această critică ca fiind nelegală și nejustificată.
Referitor la critica de recurs de la punctul 4 cu privire la dispozițiile instanței de fond de actualizare a sumei ce se restituie cu indicele de inflație la data plății, instanța de recurs constată că această critică este nelegală și că potrivit principiului reparării integrale a prejudiciului creat se impune restituirea sumei achitate fără temei legal la valoarea reactualizată, art. 999 și 1088 Cod civil.
Ca urmare se va respinge și această critică, reținând că actualizarea sumei este unanim admisă în practica judiciară și legal acordată în cauză prin hotărârea atacată.
Referitor la critica de la punctul 5 din recurs, în sensul că taxa a fost achitată în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății respectiv OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare ca o condiție esențială impusă de legiuitor pentru înmatricularea autovehiculului, instanța de recurs constată că această critică nu poate fi primită deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 90 parag. 1 din Tratatul CE. care au prioritate normei interne (OUG 50/2008) și ca atare se va înlătura această critică ca nelegală.
În concluzie, instanța de recurs constată că toate criticile de recurs formulate de Administrația Finanțelor Publice B sunt neîntemeiate urmând a fi înlăturat și constatând recursul ca nefondat urmează a fi respins.
În cauză nu este vorba de o hotărâre dată cu încălcarea prevederilor legale sau cu interpretarea greșită a legii, așa încât nu sunt încălcate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru motivele arătate se vor înlătura toate criticile formulate în recurs și susținerile Administrației Finanțelor Publice, reținând că înscrisurile depuse în recurs filele 8-23 dosar, rezultă de fapt că soluția instanței de fond este corectă și legală.
II. În ce privește criticile formulate de chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, instanța de recurs constată că:
În esență, criticile formulate de această recurentă sunt pe fondul aceleași chestiuni și vizează același lucru, respingerea acțiunii reclamantei și respectarea cererii de restituire a taxei de poluare achitată de aceasta.
Ori, din argumentele expuse mai sus, referitoare la primul recurs declarat în cauză rezultă implicit și argumentația dată criticilor aduse de Administrația Finanțelor Publice prin recursul declarat.
Ca atare, se reține că de fapt criticile acestea vizează nelegalitatea hotărârii pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care așa cum am arătat mai sus nu se justifică în cauză, aceste prevederi legale nefiind incidente în speță, astfel încât nu se impune modificarea sentinței civile atacate.
Dimpotrivă, instanța de recurs constată că în mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea prevederilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE și că de fapt taxa de poluare a fost încasată și percepută cu încălcarea prevederilor normei de drept comunitar, prioritară ca aplicabilitate față de norma internă, OUG nr. 50/2008.
Ca atare, raportat la criticile formulate de Administrația Fondului de Mediu, instanța de recurs le va înlătura ca netemeinice, iar recursul este nefondat și va fi respins.
În concluzie față de considerentele de drept și de fapt expuse se vor respinge cele două recursuri în baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă ca nefondate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun cu sediul în B, B dul M -, nr. 7, județ B și chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu cu sediul în B, nr. 294, -orp A, sector.6 împotriva sentinței civile nr 968/CA/04.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. I-2.03.2010
Dact. B- 4.03.2010/2 ex.
Jud fond-D
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
