Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1556/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1556
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtaAdministrația Finanțelor Publice municipiului P,cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.283 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,- - A. 2. 11 județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, în substituirea avocatului - din cadrul Baroului P, lipsind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-pârâtă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, după care,
Avocat, pentru intimata-reclamantă, menționează că nu are cereri de formulat, solicitând cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ. iar intimata-reclamantă nu are cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, aceasta nefiind afectată de niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. 304 Cod proc. civ.
Instanța fondului s-a pronunțat numai asupra legalității încasării taxei de poluare și nu a constatat legalitatea Ordonanței 50/2008, așa încât motivul de recurs prin care recurenta susține că o instanță nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității unor acte normative, este nefondat.
Nefondat este și motivul de recurs privind termenul de 30 de zile de la care curge dreptul de a se formula contestație, deoarece acest termen nu este aplicabil în cauză. În condițiile în care intimata achitase deja taxa de poluare, dreptul la acțiune s-a născut în momentul în care aceasta a solicitat restituirea taxei de poluare și nu la data la care i s-a impus obligația fiscală, cum greșit susține recurenta.
Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința nr. 283 din 19 mai 2009, Tribunalul Prahova - Secția
Comercială și de Contencios Administrativ II, a admis actiunea formulata de reclamanta, a anulat adresele nr. 9709/2.03.2009 și 15024/13.03.2009 și a obligat pârâta Administratia Finanțelor Publice P să restituie reclamantei suma de 8631 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda legală, de la data plății până la data restituirii efective a acesteia, pârâta fiind obligată și la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 804,3 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a achitat, cu chitanța seria - 3A nr. -/14.08.2008, suma de 8631 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Mercedes Benz, ce fusese anterior înmatriculat în Italia.
A mai reținut, prima instanță, că, la înmatricularea, în țară, a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare, iar conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 8631 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul urmează a dispune obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei;
Totodată, s- reținut, ca fiind neîntemeiată, susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantei, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac s-a arătat că prin OUG 50/2008, a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, acest act normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008, ulterior s-au emis Normele Metodologice de aplicare a ordonanței, aprobate prin HG 686/2008, este prevăzută o procedură de restituire a sumelor ce reprezintă diferența între taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare, legiuitorul reglementând doar restituirea diferenței dintre cele 2 taxe și nu restituirea integrală, astfel că obligarea recurentului la restituirea, în totalitate, a taxei de primă înmatriculare este nelegală și
netemeinică, fiind prejudiciat bugetul general consolidat al statului.
De asemenea, recurenta a mai susținut că reclamanta nu a respectat
prevederile Codului d e procedură fiscală, în sensul că nu a contestat, în termen, actele
administrativ-fiscale prin care s-a calculat taxa de poluare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
În ianuarie 2006, reclamanta a achiziționat un autoturism marca Mercedes Benz - fabricat în anul 1998- pentru care a achitat în România, ca taxă de primă înmatriculare, suma de 8631 lei, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată, în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale, în baza cărora a fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității, dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică, în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct
sau indirect, produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar, urmare a efectului direct și prioritar al dreptului comunitar, aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art. 2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se, de instanța de fond, că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin plata acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta fiind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie suma plătită cu titlu de taxă, cu dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
În art. 148 alin.2 din Constituția României, s-a prevăzut, în mod expres, efectul prioritar, direct și imediat al dreptului comunitar în raport cu dreptul intern, reglementarea din Codul fiscal român este contrară dispozițiilor art. 90 alin.1 din Tratatul Uniunii Europene, întrucât se încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, instanțele fiind obligate să aplice în mod direct normele comunitare și nu pe cele interne, ce contravin acestora, nefiind necesară abrogarea normelor interne sau declararea lor ca neconstituționale, sens în care a statuat și CJCE în Cauza Simmenthal (1978).
Nici susținerea potrivit căreia taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare nu este întemeiată, întrucât legislația comunitară prevede ca nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică
direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se, deci, principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, instanța de recurs a reținut că reclamanta a respectat procedura prevăzută de Legea 554/2004, acțiunea sa este admisibilă, prin plata taxei de primă înmatriculare și prin refuzul restituirii acesteia, reclamanta a fost vătămată în drepturile sale, are interesul legitim de a cere repararea prejudiciului cauzat, egal cu suma plătită cu titlu de taxă specială și folosului nerealizat, reprezentat de dobânda legală, așa cum este reglementată de OG nr.9/2000, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursul nu este fondat, urmând ca, în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice municipiului P, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr.283 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,- - A. 2. 11 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Fiind eliberată din funcție, prin
pensionare,se semnează de
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
GREFIER,
- -
red VN
tehnored MC
4 ex/08.02.2010
f-Trib.
I
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu
