Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1577/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1577
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecție Fiscală T împotriva sentinței civile nr. 598 din 26.05.2009 în contradictoriu cu reclamanta intimată.CA.DA. Sânnicolau M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 51/30/5.01.2009, reclamanta - CA DA SRL Tac hemat în judecată pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea în tot a Deciziei nr. 1/08.08.2008 emisă de către DGFP T, Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecție Fiscală, și pe cale de consecință, anularea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 2042/10.06.2008 emise de către instituția susmenționată,cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 598/CA din 26.05.2009 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - CA DA SRL în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
anulat Dispoziția nr. 2042/10.06.2008 și Decizia nr. 1/08.08.2008 emise de Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal din cadrul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
A obligat pârâta să plătească reclamantei 1.772,54 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență următoarele:
La data de 05.02.2007 a avut loc un incendiu la sediul reclamantei din Sânnicolau M,-, jud. T, în cadrul căruia a ars un șopron-magazie pe o suprafață de 100. în care era depozitată o cantitate de aproximativ 70 tone material lemnos. s-a produs datorită unui cablu electric defect cu izolație deteriorată.
Această stare de fapt rezultă din procesul verbal de intervenție întocmit de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "" al. Jud. T (fila 136).
Prejudiciul s-a ridicat la valoarea de 1.558.817 lei și a fost înregistrat de reclamantă în contabilitate în contul "Cheltuieli privind calamitățile" și a fost luat în calcul ca și cheltuială deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit.
Prejudiciul nu a fost recuperat deoarece, deși exista contract de asigurare, reclamanta nu plătise una din rate la scadență.
Litigiul dintre părți se datorează împrejurării că pârâta nu consideră că prejudiciul de 1.558.817 lei la care se adaugă TVA de 296.175 lei ar reprezenta cheltuială deductibilă fiscal deoarece incendiul nu s-a produs datorită unei calamități naturale ci datorită neglijenței reclamantei care nu a întreținut instalația electrică în mod corespunzător.
În acest sens, prin Dispoziția nr. 2042/10.06.2008 dată de Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal din cadrul pârâtei s-a stabilit că reclamanta va lua în calcul le determinarea pierderii fiscale aferente anului 2007 cheltuielile nedeductibile fiscal în sumă de 1.858.581 lei, iar la 31.03.2008, suma de 2.057 lei, pierderea fiscală rămasă de recuperat fiind de 360.190 lei.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei dispoziții a fost respinsă prin Decizia nr. 1/08.08.2008 emisă de pârâtă prin Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal.
Prin Decizia nr. 1579/181/08.08.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin Biroul de Soluționare a Contestațiilor s-a admis contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare stabilite prin inspecție fiscală nr. 188/11.06.2008 și s-a admis deductibilitatea sumei de 1.558.817 lei la care s-a adăugat TVA de 296.175 lei și majorări de întârziere de 129.428 lei. Motivul acestei decizii a fost acela că incendiul s-a datorat unei împrejurări de forță majoră.
Așadar, două structuri diferite din cadrul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, respectiv Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal, pe de-o parte și Biroul de Soluționare a Contestațiilor, pe de alta, fac aprecieri diferite cu privire la deductibilitatea sumei de 1.558.817 lei (și a accesoriilor acesteia).
Litigiul se datorează unor aprecieri diferite privind starea de fapt, întrebarea fiind dacă incendiul din 05.02.2007 s-a produs sau nu din vina reclamantei.
Tribunalul a fost de acord cu reclamanta și cu Biroul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice T deoarece nu rezultă din nici o probă că incendiul ar fi putut fi prevăzut cu diligența normală a unui bun proprietar astfel încât să i se poată imputa reclamantei lipsa de grijă față de propriile bunuri.
Așadar, s-a impus admiterea acțiunii și anularea Dispoziției nr. 2042/10.06.2008 și a Deciziei 1/08.08.2008 emise de Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal din cadrul pârâtei. Apoi, anularea acestor acte se impune, dincolo de orice considerente de fapt, din motive de coerență a actelor administrative, nefiind posibil și de acceptat ca două acte administrativ-fiscale să se contrazică reciproc.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a fost obligată pârâta sa plătească reclamantei 1.772,54 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.768,24 lei onorariu avocat iar restul taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă T - Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Inspecție Fiscală T, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor administrative emise de către organele fiscale.
În motivarea recursului se arată că recurenta consideră soluția primei instanțe ca netemeinică și nelegală având în vedere faptul că aceasta a reținut în mod eronat faptul că: "două structuri diferite din cadrul pârâtei T, respectiv Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal pe de-o parte și Biroul de Soluționare a Contestațiilor pe de alta, fac aprecieri diferite cu privire la deductibilitatea sumei de 1.558.817 lei.
În realitatea Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Tap ronunțat Decizia nr. 1579/181/08.08.2008 asupra căreia a revenit prin pronunțarea Deciziei nr. 1697/210/30.09.2008, soluția fiind îndreptarea erorii materiale din Decizia nr. 1579/181/08.08.2008 cu privire la faptul că potrivit pierderii fiscale prin admiterea ca deductibile a unor cheltuieli, fără a rezulta competența de soluționare a organului emitent al actului administrativ deducerea deductibilității cheltuielilor nu intră în competența Biroului Soluționarea Contestații.
Prin urmare, doar Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal din cadrul T, a făcut apreciere la deductibilitatea sumei în cuantum de 1.558.817 lei fără a se pronunța cu privire la acest aspect și Biroul Soluționare Contestații, având în vedere că așa cum a mai arătat conform Deciziei nr. 1697/210/30.09.2008 acesta și-a declinat competența de soluționare în favoarea organului emitent al actului administrativ atacat.
În ceea ce privește soluția instanței cu privire la faptul că nefiind nici o probă din care să rezulte că incendiul ar fi putut fi prevăzut cu diligența normală a unui bun proprietar astfel încât nu i se poate imputa societății reclamante lipsa de grijă față de bunurile proprii, o consideră de asemenea netemeinică și nelegală.
În acest sens, arată faptul că în data de 05.02.2007, la sediul CA DA din Sânnicolau Maa vut loc un incendiu în care au ars un șopron magazie în care au fost depozitate produse finite din lemn.
În urmare incendiului s-a stabilit că a ars materiale în valoare de 1.558.817 lei ce figurau înregistrate în contabilitatea societății în contul 671 și a fost luată în calcul ca și cheltuială deductibilă fiscal la calculul impozitului pe profit.
Consideră că instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că reclamantei îi sunt incidente prevederile punctului 42 din nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, întrucât incendiul care a distrus stocul de produse finite nu a fost produs ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, cauza de fapt constituind-o instalația electrică neîntreținută corespunzător, urmare cărui fapt s-a degradat așa cum a rezultat și din procesul verbal nr. 02/05.02.2007 încheiat de organele competente.
Faptul că reclamanta nu și-a plătit ratele la termenele scadente stabilite prin Polița de pentru Activități Comerciale/Industriale nr. -/S/26.06.2006, motiv pentru care nu a putut beneficia de despăgubire consideră că nu are nici o relevanță în cauză, organele fiscale concluzionând corect că acesta stocuri nu au fost în realitate asigurate.
Având în vedere cele de mai sus, consideră că stocul de bunuri materiale în valoare de 1.558.817 lei, este de natura stocurilor lipsă în gestiune imputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, respectiv reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal în conformitate cu prevederile art. 21 aliniatul 4 litera c din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată și completată și ale punctului 41 din nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare neexistând contracte de asigurare stocul de mărfuri care a ars în incendiul din data de 05.02.2008 este de natura bunurilor lipsă din gestiune, imputabile iar contravaloarea lor și TVA aferentă în sumă totală de 1.854.992 lei reprezintă într-adevăr contrar reținerilor instanței de fond cheltuiala nedeductibilă fiscal potrivit art. 21 aliniatul 4 litera c din Legea nr. 571/2003 din Codul Fiscal și ale punctului 41 din nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
Pentru termenul de astăzi, reclamanta intimată a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea a arătat că prin decizia de impunere nr. 188/11.06.2006, Tar eținut obligarea sa de plată a unor sume cu titlu de obligații fiscale.
cu decizia de impunere, prin dispoziția nr. 2042/10.06.2008 s-a reținut în sarcina sa obligarea de " a lua în calcul la determinarea pierderii fiscale aferente anului 2007 cheltuieli nedeductibile fiscal în sumă de 1.858.581 lei, iar la 31.03.2008 suma de 2057 lei, pierderea fiscală rămasă de recuperat fiind de 360. 190 lei la 31.03.2008".
Urmare a contestației formulate T prin serviciile competente a emis două decizii: decizia nr. 1579/08.08.2008 emisă de către Biroul Soluționare Contestații din cadrul T, s-a admis contestația sa cu privire la obligarea la plata sumei de 296.175 lei cu titlu de taxă pe valoare adăugată, la care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 129.428 lei. taxa pe valoarea adăugată a fost calculată și stabilită de către organul de control fiscal tocmai în considerarea nedeductibilității cheltuielilor cu stocurile și mijloacele fixe distruse în incendiu. Or, T Biroul de Soluționare Contestații prin admiterea contestației sale a revocat în parte decizia de impunere emisă, achiesând la poziția și la operațiunile în contabilitate efectuate de către aceasta.
Arată că nu este obligată la plata TVA - ului calculat și a majorărilor de întârziere aferente, organul de soluționare a contestației privind TVA- reținând faptul că "bunurile distruse în incendiul din 5 februarie 2007 nu constituie livrare de bunuri, acestea fiind distruse ca urmare a unui caz de forță majoră".
Contrar soluției date pe fondul cauzei de către Biroul de Soluționarea Contestații din cadrul T prin Decizia nr. 1/08.08.2008, Structura de Administrare, Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul - Tar espins contestația formulată de către aceasta împotriva dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 2042/10.06.2008, considerând susținerile sale neîntemeiate.
Măsurile luate prin dispoziția contestată prin prezenta sunt accesorii față de obligațiile de plată impuse de către organul de control în sarcina sa. În baza principiului, accesorium sequitur principale", nu poate fi obligată la îndeplinirea măsurilor impuse prin Dispoziția nr. 2042/2008 emisă de către pârâtă.
În drept, recurenta a invocat disp. Art. 299, art. 304 pct. 9. pr. Civilă.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041Cod procedură civilă și văzând că nu sunt incidente disp. Art. 306 alin. 2. pr. Civilă, instanța constată că recursul formulat este neîntemeiat, urmând a fi respins, după cum urmează:
Curtea constată că în realitatea Serviciul Soluționare Contestații din cadrul Tap ronunțat Decizia nr. 1579/181/08.08.2008 (filele 14-21 dosar) asupra căreia a revenit prin pronunțarea Deciziei nr. 1697/210/30.09.2008 (filele 22-23 dosar fond), soluția fiind îndreptarea erorii materiale din Decizia nr. 1579/181/08.08.2008 cu privire la faptul că potrivit pierderii fiscale prin admiterea ca deductibile a unor cheltuieli, fără a rezulta competența de soluționare a organului emitent al actului administrativ deducerea deductibilității cheltuielilor nu intră în competența de soluționare a Biroului Soluționarea Contestații.
Prin urmare, doar Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control Fiscal din cadrul T, a făcut apreciere la deductibilitatea sumei în cuantum de 1.558.817 lei fără a se pronunța cu privire la acest aspect și Biroul Soluționare Contestații, având în vedere că așa cum a mai arătat conform Deciziei nr. 1697/210/30.09.2008 acesta și-a declinat competența de soluționare în favoarea organului emitent al actului administrativ atacat.
Curtea nu poate primi motivul de recurs, conform căruia, instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că reclamantei îi sunt incidente prevederile punctului 42 din nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, întrucât incendiul care a distrus stocul de produse finite nu a fost produs ca urmare a unor calamități naturale sau a altor cauze de forță majoră, cauza de fapt constituind-o instalația electrică neîntreținută corespunzător, urmare cărui fapt s-a degradat așa cum a rezultat și din procesul verbal nr. 02/05.02.2007 încheiat de organele competente, întrucât în sensul art. 128 alin. 8 din Codul fiscal, prin cauze de forță majoră se înțelege:,a) incendiu, dovedit prin documente de asigurare și /sau alte rapoarte oficiale, cu excepția situațiilor în care pagubele nu sunt imputabile.
Ori din probele administrate în cauză nu reiese că pagubele suferite urmare incendiului izbucnit la depozitul reclamantei a fost cauzat din vina reclamantei, ci a fost datorat unui caz fortuit determinat de defectarea unui cabul electric, fapt ce nu putea fi prevăzut, astfel că pagubele produse nu pot fi imputate reclamantei.
A interpreta altfel dispozițiile legale arătate mai sus, și a considera c/v bunurilor distruse în incendiu ca fiind cheltuială nedeductibilă, ar însemna ca reclamanta să suporte o dublă pagubă.
Împrejurarea că reclamanta nu și-a plătit ratele la termenele scadente stabilite prin Polița de pentru Activități Comerciale/Industriale nr. -/S/26.06.2006, motiv pentru care nu a putut beneficia de despăgubii, instanța consideră că nu are nici o relevanță în cauză, în ceea ce privește deductibilitatea sau nu a sumei cu care a fost diminuată pierderea fiscală a reclamantei la data de 31.12.2007.
În speță, nu sunt incidente motivele de modificare a hotărârii prev. De art. 304 pct. 9. pr. Civilă, invocate de recurentă, hotărârea recurată fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta T împotriva sentinței civile nr. 598/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./15.01.2010
Tehnodact /2 ex./15.01.2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Maria Belicariu, Rodica
