Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 158/ Dosar Nr-
Sedința publică din 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - -JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- -președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale împotriva sentinței civile nr. 3594 din 06.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 04 martie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3594/com/6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B,
s-a anulat parțial decizia nr.20/23.02.2007 emisă de intimata B, procesul verbal de control nr. 1046/12.12.2006 și decizia de regularizare a situației nr. -/12.12.2006 întocmite de intimata B, cu privire la majorările de întârziere aferente taxelor vamale, și comisionului vamal, s-au respins celelalte cereri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta " " Bai mportat din Suedia o cantitate de tablă necesară desfășurării obiectului său de activitate, conform declarației vamale de import seria I nr. 70480/20.09.2006, însoțită de certificatul de origine EUR. 1 nr. - ( fila 49).
Pe baza acestor documente reclamanta a beneficiat de preferințe favorabile la stabilirea taxelor vamale.
În urma contractului ulterior, în baza adresei Autorității Vamale, s-a stabilit că mărfurile în cauză nu îndeplinesc cerințele privind originea și că nu sunt eligibile după tratament preferențial ( fila 92).
Ca urmare, obligațiile vamale ale reclamantei au fost calculate, conform procesului verbal de control nr. 1046/12.12.2006 ( fila 15) și deciziei de regularizare nr. 18.156 (fila 17), stabilindu-se că datorează: 15.969 lei taxe vamale, cu 1278 lei majorări de întârziere; 3109 lei, cu 249 lei majorări de întârziere; 399 lei comision vamal, cu 32 lei majorări de întârziere.
Considerând că nu se face vinovată de situația creată, reclamanta a contestat actele întocmite în urma controlului ulterior, contestația fiind respinsă prin decizia nr. 20/23.02.2007 a B ( fila 4).
S-a motivat, în esență că,acordarea regimului tarifar preferențial s-a făcut la cererea reclamatei și pe propria răspundere a acesteia, prin completarea declarației vamale și prezentarea facturilor externe și a certificatelor EUR.1.
Constatându-se că certificatul EUR. 1 nu este valabil, reclamanta datorează obligațiile vamale așa cum au fost stabilite de controlul ulterior.
Din probele administrate, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată în parte.
Certificatul EUR 1 nr. - ( fila 49), eliberat de exportatorul suedez cuprinde toate elementele necesare pentru a-și produce efectele.
Reclamanta a dovedit totală bună credință la prezentarea documentelor în vamă, astfel că nu i se pot imputa neregulile comise de exportator.
Așa fiind, întrucât nu se poate dovedi originea comunitară a mărfurilor în cauză, reclamanta nu poate beneficia de regimul vamal preferențial și datorează taxele vamale și comisionul vamal, așa cum au fost calculate de organul de control.
Neavând nici o culpă în legătură cu cele întâmplate, reclamanta nu datorează majorările de întârziere aferente obligațiilor menționate mai sus.
În consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat parțial actele contestate, în ce privește majorările de întârziere.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii promovate de reclamantă.
În motivare, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a arătat că instanța de fond în mod eronat a reținut că intimatele - SRL deși datorează taxe vamale, TVA, comision vamal nu datorează majorări de întârziere, nefiind culpabilă de neregulile comise de exportator.
Recurenta a precizat că pentru mărfurile în cauză, la data efectuării importului, au fost solicitate și acordate preferințe tarifare favorabile, conform Protocolului 4 România -UE, în baza certificatului de origine EUR 1 nr. A -.
În vederea stabilirii corectitudinii și legalității acordării Certificatului de origine EUR 1, Autoritatea Națională a Vămilor a transmis spre verificare la Autoritatea Vamală Certificatul de origine EUR 1 nr. A-.
Prin adresa nr. TV 1-2006-12215 din 06.11.2006, înregistrată la Autoritatea Națională a Vămilor sub nr. 61197/16.11.2006, Autoritatea Vamală comunica faptul că: " mărfurile acoperite de certificatul de origine EUR 1 nr. A -, nu sunt de origine în conformitate cu prevederile Protocolului 4- Acord România -UE, și ca urmare acestea nu beneficiază de regim tarifar preferențial. "
Astfel, intimata reclamantă nu putea beneficia de regimul tarifar preferențial, în condițiile în care din documentele anexate la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. TV 1-2006-12215 din 06.11.2006, transmisă de Autoritatea Vamală din Suedia, organism abilitat în a verifica valabilitatea dovezilor de origine prezentate, rezultă că mărfurile importate nu sunt de origine comunitară în conformitate cu prevederile Protocolului - Acord România - UE.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a invocat dispozițiile art. 100 alin.1,3,4,5,6 și 8 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și art. 55 din nr.HG 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României.
Recurenta a precizat că prin decizia emisă în mod corect s-a arătat că în condițiile în care s-a constatat că originea mărfurilor nu poate fi determinată în conformitate cu prevederile Protocolului, la acordul UE-România, bunurile respective nu pot beneficia de tratament tarifar preferențial.
Certificatul de origine EUR 1 nr. A -, a fost eliberat de către autoritatea vamală a țării exportatoare pe baza cererii scrise a exportatorului, sub răspunderea acestuia în conformitate cu prevederile art. 17 din protocolul România -UE, astfel cum a fost enunțat în decizia
Pentru ca o marfă să beneficieze la importul în România de preferințe tarifare, aceasta trebuie să îndeplinească criteriile de origine stabilite în Protocol, referitor la definirea noțiunii de " Produse originare ", anexa la Acordul european, instituind o asociere între România pe de-o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora pe de altă parte, ratificat prin OUG 192/2001, aprobată prin Legea 151/2002.
În speță prin invalidarea valabilității certificatului de origine EUR 1 nr. -, s-a constatat că acordarea regimului preferențial a fost neîntemeiată astfel încât autoritatea vamală a luat măsuri pentru recuperarea datoriei vamale.
Referitor la majorările de întârziere recurenta a arătat că acestea sunt în mod legal stabilite, potrivit prevederilor art. 115 și art. 116 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicat.
În motivare, recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Baa rătat că acțiunea dedusă judecății are natura juridică a unei acțiuni în contencios administrativ, cadrul procesual fiind generat atât de normele Codul d e procedură civilă cât și de Codul d e procedură fiscală.
Recurenta a susținut că în contestație administrativă intimata nu a criticat modul de calcul al creanțelor fiscale și al datei de la care acestea curg.
Pe fond recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B a arătat că în dreptul fiscal există prezumții legale absolute de culpa, potrivit cu care titularul unei declarații vamale de import, declarație pe proprie răspundere, răspunde pentru exactitatea datelor ce le conține, precum și a documentelor aferente acesteia ( art. 40 din regulamentul de aplicare a Codului Vamal aprobat prin nr.HG 1114/2001- în vigoare la data importului).
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursurile promovate împotriva sentinței civile nr. 3594/6.11.2007 a Tribunalului Brașov sunt fondate.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că intimata reclamantă nu beneficiază de tariful preferențial solicitat deoarece certificatul de origine EUR 1 nr. A - nu este în conformitate cu prevederile Protocolului 4-Acord România -UE, însă în mod eronat a concluzionat că neexistând o culpă a intimatei reclamant aceasta nu datorează majorări de întârziere.
Dispozițiile legale în baza cărora au fost calculate taxele vamale, TVA și comisionul vamal aferente importului, precum și majorările de întârziere, nu fac distincție între situațiile în care există culpa importatorului sau nu există o astfel de culpă, or " ubi lex non distinguit nec nos distinquere debemus ". Astfel dacă legiuitorul nu a înțeles să creeze o situație mai puțin împovărătoare pentru importatorii care înțeleg să solicite un tarif preferențial în baza unor documente neconforme, dar nu din culpa lor, nici organul fiscal de control și nici instanța de judecată nu pot aplica un tratament mai favorabil acestora.
De altfel natura juridică a acestor majorări de întârziere reprezintă repararea prejudiciului cauzat prin neachitarea la termenul scadent a taxelor vamale, TVA și comisionului vamal.
Pentru aceste considerente Curtea constată că în speță instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale cu sediul în împotriva sentinței civile nr. 3594/com/6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red. /28.03.2008
Dact./31.03.2008/ 2 ex.
Jud. Fond:E. C/.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
