Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 16/ Dosar --
Sedința publică din 13 ianuarie2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva sentinței civile nr. 682/CA din 15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de13 ianuarie 2009.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 682/CA/15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului B, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, și în consecință;
A obligat pârâta să restituie reclamantei taxa specială de primă înmatriculare în cuantum de 5782 lei achitată cu chitanța seria - nr. - din 14 august 2007. S-au respins restul pretențiilor și acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDETULUI
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea -. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ),cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România,in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție,cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care s-a făcut referire anterior.
Instanța nu a reținut apărările pârâtei privind incidența nr.OUG50/2008,pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare,astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Mai mult,reclamantul a promovat acțiunea la data de 30.06.2008,anterior intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 și în aceste condiții nu i se poate impune taxa de poluare cu încălcarea principiului neretroactivității legii.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens și la anularea actului nr. nr.19787/20.03.2008 emis de intimată în soluționarea contestației administrative.
Cu privire la pretenția reclamantului la indexare și dobânda legală o va respinge având in vedere că, încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut in temeiul unei dispoziții prevăzute de Legea nr. 571/2003, în vigoare până la data de 01.07.2008, neputându-se reține în aceste condiții nici culpa procesuală a pârâtei în temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă privind plata cheltuielilor de judecată.
Instanța a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu B ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal,reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii petitelor privind actualizarea sumei cu indicele de inflație, acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, și pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că există o culpă procesuală a pârâtei Administrația Finanțelor Publice
Acesta a susținut că repararea integrală a prejudiciului cauzat se poate realiza doar prin achitarea sumei actualizată și a dobânzii legale aferente. În acest sens a invocat dispozițiile art. 1082 și 1084 Cod civil.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată recurentul a precizat că dacă s-ar fi soluționat contestația și plângerea prealabilă în mod favorabil nu s-ar fi ajuns la promovarea unei acțiuni și angajarea unui avocat.
În motivare, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Baa rătat că plata taxei s-a efectuat si se efectuează in temeiul unui act normativ in vigoare.
Astfel, instanța de judecata nu poate dispune restituirea unei sume care se incaseaza in continuare in vederea inmatricularii autovehiculelor, intrucat actul normativ in baza căruia serealizează aceasta operațiune nu a fost abrogat sau modificat sau s-a constatat vreo nelegaliate a acestuia.
Achitarea taxei de prima inmatriculare are caracter imperativ si in prezent, fiinduna din condițiile impuse de legiuitor la inmatricularea autoturismelor.
Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, act normativ cu regim juridic obligatoriu pe care subscrisa ii pune in aplicare.
In mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând ca taxa de prima inmatriculare este perceputa doar pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare si reinmatriculate in România, nefiind aplicabila pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Taxa de prima inmatriculare se aplica atât autovehiculelor noiachiziționate din România, cat si celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind perceputa incepand cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, neputand fi aplicata retroactiv, si anume pentru autoturismele înmatriculate deja pana la aceasta data.
In conformitate cu prevederile art. 214/1 din Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, text de lege in vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil si in prezent, taxa speciala se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de provenienta acestora, cat si pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autorităților romanești cu cele ale Comunității Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. In acest context trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.Principiul poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor.
Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentant taxa de inmatriculare.
Pe de alta parte nu exista temei legal pentru restituirea taxei, care a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative serviciul respectiv de inmatriculari a vehiculelor.
Prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit si inmatricularea autoturismului, aceasta fiind una din condițiile prevăzute de legiuitor la inmatricularea autovehiculelor.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene s-a apreciat ca acestea nu sunt incidente in cauza, intrucat taxa de inmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel de autoturisme, iar obligația incumba fiecărei persoane care dorește inmatricularea acestor autoturisme.
Începând cu 01.07.2008 intra in vigoare nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11 care precizează: "Taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta".
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 682/CA/15 octombrie 2008 Tribunalului Brașov este nefondat, iar recursul declarat de recurentul este netimbrat.
În mod corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 p. 1-0000, par. 55 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care seaflă deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel, 2004, p. 1-4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, ari. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
48. In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care ace diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că pe parcursul soluționării litigiului intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Potrivit art. 302 ind. 1 alin. 2 Cod procedură civilă "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
Art.20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997privind taxele judiciare de timbru "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat".
Recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, astfel că instanța l-a citat cu mențiunea de a achita această taxă, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, astfel cum prevede art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că recurentul nu a achitata taxa judiciară de timbru datorată, Curtea va anula recursul acestuia ca netimbrat.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, împotriva sentinței civile nr. 136/AF/15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului cu sediul în B B-dul - -. 7, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 682/AF/15 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul domiciliat în B-, Bl. 4, Ap.24, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. /12.02.2009
Dact. / 13.01.2009/ 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
