Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 160

Ședința publică de la 27 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Silviu Barbu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanta -" Turism"SA B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 20 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi 27 octombrie 2008.

CURTEA

Asupra acțiunii reclamantei - TURISM SA, în contradictoriu cu pârâții DGFP B, Administrația Finanțelor Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală:

Constată că prin Sentința civilă nr.3/AF/09.01.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - TURISM SA, în contradictoriu cu pârâții DGFP B, Administrația Finanțelor Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin acțiunea introductivă, înregistrată inițial cu nr.-, iar după declinarea competenței înregistrată sub nr. de dosar -, reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Administrația Finanțelor Publice și Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat instanței următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la instanță sub nr. de mai sus, din data de 15.09.2006, reclamanta " Turism " Bas olicitat ca prin sentința care se va pronunța, să se dispună anularea deciziilor nr. 282.788 și 282.789 din 25.08.2006, emise de intimata Agenția Națională de Administrare fiscală și obligarea Administrației Finanțelor Publice, la iplata facilităților fiscale în cuantum de 1.103.971 RON.

în motivarea acțiunii, reclamanta arată că, a fost parte contractantă alături de B la încheierea convențiilor de plată eșalonată a obligațiilor fiscale restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul de sănătate și fond șomaj, derulate în perioada septembrie 2002- decembrie 2005, conform prevederilor nr OUG, 40/2002.

în baza convențiilor respective a efectuat plățile stabilite prin graficele de eșalonare, cu unele întârzieri, după care, la data de 19 decembrie 2005, în urma majorării capitalului social ca urmare a aportului acționarilor, debitele au fost achitate integral, anticipat față de perioada stabilită prin convenții.

Ca urmare, considerându-se îndreptățită să beneficieze de facilitățile legale, după intrarea în vigoare a legii nr. 266/2006, pentru aprobarea nr OG, 28/2006, privind reglementarea unor măsuri fiscale, a solicitat Administrației Finanțelor Publice acordarea și plata facilităților fiscale în sumă de 1.103.971 RON.

constată că facilitățile sunt numai în sumă de 525.493 RON, fără însă a justifica.

A solicitat B, ca organ ierarhic superior al,! reglementarea situației, însă fără rezultat.

Continuând demersurile, s-a adresat Agenției Naționale de Administrare Fiscală, de la care, prin adresele - decizii a căror anulare o solicită, a primit doar răspuns evaziv, fără a preciza dacă are sau nu dreptul la facilități și motivația în drept.

In probațiune, la dosar s-au depus actele contestate, alte acte și documente.

. Reclamanta a precizat și completat acțiunea la termenul din 07.11.2006, arătând că în temeiul art.175, art.179 și următoarele din Codul d e procedură fiscală societatea reclamantă a adresat contestații succesive la pârâți: la Administrația Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și apoi la Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca urmare a refuzului primelor două pârâte de a soluționa în mod legal solicitările reclamantei, respectiv de a-i acorda facilitățile fiscale prevăzute de art.XVIII din Legea nr.266/2006 de aprobare a OG nr.28/2006 privind reglementarea unor măsuri fiscale, refuzul soluționării favorabile fiind materializat în "adrese" emise de către pârâți, adrese care reprezintă acte fiscale în sensul art.41 din Codul d e procedură fiscală, unde este dată definiția actului administrativ fiscal: "actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor sau obligațiilor fiscale". Reclamanta a mai arătat că, din moment ce DGFP B și ANAF s-au pronunțat asupra solicitărilor sale, comunicându-i reclamantei că nu sunt îndeplinite condițiile Legii nr.266/2006 și ale OG nr.28/2006 pentru a beneficia de facilități fiscale, înseamnă că au fost parcurse toate etapele procedurii administrative prevăzute de Codul d e procedură fiscală. Ulterior societatea reclamantă s-a adresat instanței de judecată cu acțiunea de față. Reclamanta a mai arătat că facilitățile fiscale, potrivit art.VIII pct.3 din OG nr.28/2006, se aplică și debitorilor pentru care au început sau vor începe măsurile de executare silită, iar sumele obținute din valorificările finalizate vor stinge sumele din titlurile executorii pentru care a fost începută executarea silită, chiar dacă sumele recuperate se regăsesc în sumele ce fac obiectul ratelor din înlesniri, astfel încât sumele plătite de reclamantă în faza de executare silită vin să debitele societății și nicidecum să diminueze facilitățile acordate, cum pretinde pârâta DGFP Reclamanta a mai susținut că titlurile executorii pe care DGFP B le-a instituit nu au conținut niciodată vreo referire la facilități, ci doar la debitele restante, dobânzi și penalități calculate conform Codului fiscal în vigoare. În concluzie, reclamanta a solicitat să fie repusă în dreptul de a beneficia de facilități, fiind relevant în opinia sa faptul că toate debitele au fost achitate la data prevăzută de lege. În nota de ședință de la termenul din 24.09.2007, reclamanta a precizat că nu a contestat un titlu de creanță, ci un act administrativ fiscal ce a luat forma unui refuz de acordare a sumei de 1.103.971 lei și lipsa răspunsului de ANAF B, fiind aplicabile dispozițiile art.175 Cod pr. fiscală referitoare la "alte acte administrative fiscale". Reclamanta a reiterat că cererea sa nu este prematur introdusă, întrucât a parcurs toate etapele administrative prevăzute de Codul d e pr. fiscală, anume: prin contestația nr.417/27.07.2006 s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice contestând neacordarea facilităților prevăzute de Legea nr.266/2006, la care a primit răspunsul nr.7476/02.08.2006. Prin contestația nr.430/03.08.2006 reclamanta sesizat DGFP B cu privire la neacordarea facilităților fiscale menționate mai sus, dar a primit răspuns tot de la Administrația Finanțelor Publice, cu nr.7784/10.08.2006, în care i se recunoaște reclamantei dreptul la facilități în cuantum de 525.493 lei. Prin contestația nr.445/09.08.2006 reclamanta s-a adresat pârâtei ANAF B potrivit celor de mai sus, primind răspuns cu adresa nr.282.788-282.789/25.08.2006, prin care i s-a comunicat că nu poate primi facilități fiscale în sensul de eșalonări pentru suma de 1.103.971 lei. Reclamanta a mai menționat că actele atacate au natura juridică de acte administrative fiscale asimilate, în caz contrar ajungându-se la situația ca actele fiscale respective să nu poată fi cenzurate de instanța de judecată (filele 127-130, 175-180).

Acțiunea a fost legal timbrată de reclamantă în cadrul primului ciclu procesual, la Tribunalul Brașov. Reclamanta a depus în probațiune mai multe rânduri de înscrisuri, acte contabile, comunicări cu pârâtele, inclusiv răspunsurile primite la sesizările și contestațiile pe care le-a trimis pârâtelor în cursul anului 2006. Reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare.

În întâmpinarea depusă la dosar, pârâții DGFP B și ANAF B solicită instanței respingerea acțiunii reclamantei ca prematur introdusă, pe cale de excepție, iar pe fond să fie respinsă ca fiind neîntemeiată, cu următoarele argumente: Societatea contestatoare a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului general consolidat conform următoarelor convenții

- convenția nr.70/08.10.2002 încheiata cu DGFP B pentru acordarea de înlesniri la plata.obligațiilor datorate bugetului de stat;

- convenția nr.4/11.09.2002 încheiata cu AJOFM pentru acordarea de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;

- convenția /28.02.2003 încheiata cu CNAS pentru acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor datorate Fondului Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate;

- convenția nr.l8RU/13.01.2003 încheiata cu pentru acordarea de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.

S-a învederat instanței de judecata faptul ca societatea contestatoare nu a respectat condițiile in care au fost aprobate convențiile menționate mai sus, in sensul ca obligațiile de plata curente nu au fost achitate in termenele legale si nici nu s-a făcut dovada plații debitelor cu accesoriile aferente in cel mult 90 de zile. De asemenea garanția constituita a fost utilizata pentru stingerea ratelor restante si debitelor curente, fara ca societatea contestatoare sa procedeze la reîntregirea garanției consemnate pa la următorul termen de plata din eșalonare.

Toate aceste aspecte au fost aduse la cunoștința contestatoarei de către organul teritorial fiscal prin adresele nr. 12411/01.10.2004, nr. 2735/07.03.2005 si nr. 10866/30.09.2005, situație față de care contestatoarea a rămas in pasivitate.

Nerespectarea obligațiilor asumate prin convențiile enunțate mai sus a avut drept consecința pierderea înlesnirilor la plata obligațiilor acordate contestatoarei, aspect ce a generat si începerea procedurii de executare silita potrivit prevederilor OG nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata pentru recuperarea obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului.

La cererea contestatoarei organul fiscal a dispus suspendarea procedurii de executare silita pe o perioada de 30 de zile, perioada in care trebuia prezentata modalitatea de stingere a obligațiilor fiscale datorate, aspect ce scoate in evidenta organului fiscal in ce privea la acel moment situația fiscala a contestatoarei.

Potrivit evidentei pe plătitor contestatoarea înregistra la data de 30.09.2006 obligații de plata in suma de 2.678.972 lei din care a fost achitata suma de 1.023.525 lei reprezentând debite curente si debite restante, precum si suma de 1.376.153 lei reprezentând dobânzi si penalități de întârziere. Suma de 1.376.153 lei a stins dobânzi si penalități aferente obligațiilor curente, obligațiilor restante, dar si o parte din dobânzile si penalitățile de întârziere care au fost prevăzute in convenții, sume care urmau a fi scutite numai daca societatea contestatoare ar fi respectat obligațiile de plata asumate prin convenții potrivit art.12 din OG nr.40/2002.

Odată cu intrarea in vigoare a Legii nr.266/2006 pentru aprobarea OG nr.28/2006 contestatoarea a solicitat repunerea in termen a înlesnirilor la plata obligațiilor fiscale, procedând la efectuarea unui punctaj intre evidenta sa contabila si evidenta pe plătitor existenta la nivelul organului teritorial fiscal.

In urma acestui punctaj organul teritorial fiscal a stabilit care sunt obligațiile fiscale de plata pentru fiecare buget in parte potrivit convențiilor, indicând astfel contestatoarei care sunt sumele pentru care beneficiază de scutire la plata. Astfel, la data de 10.08.2006 contestatoarea mai avea de plata la bugetul general consolidat numai o parte din sumele scutite reprezentând accesorii aferente convențiilor in cuantum total de 525.493 lei pentru care a beneficiat de scutire potrivit prevederilor Legii nr.266/2006 întrucât a achitat debitele curente.

Este evident ca prin promovarea prezentei acțiuni contestatoarea nu își însușește cuantumul obligațiilor fiscale scutite la plata solicitând a fi scutite de la plata obligații fiscale intr-un cuantum mult mai mare, respectiv 1.103.971 lei.

Neincluderea acestor obligații fiscale încasate de către organul teritorial fiscal in procedura executării silite in cuantumul obligațiilor pentru care s-a acordat scutire potrivit Legii nr. 266/2006 a generat introducerea prezentei acțiuni.

Este evident ca organul teritorial fiscala a procedat corect si legal la scutirea la plata obligațiilor fiscale ale contestatoarei in cuantum de 525.493 lei, fără a mai include si obligațiile fiscale încasate in procedura executării silite. In aceste condiții consideram ca daca societatea contestatoare respecta obligațiile asumate prin convenții si nu se începea procedura executării silite beneficia de prevederile Legii nr.266/2006 pentru întreaga suma solicitata si nu parte din aceasta.

de cele prezentate mai sus au considerat inaplicabile prevederile art. XVIII alin.6 din Legea nr.266/2006 pentru aprobarea OG nr.28/2006. Astfel, prevederile legale enunțate mai sus fac referire la contribuabilii care au respectat obligațiile asumate prin convenții, chiar si prin plata anticipata a obligațiilor fiscale, situație in care nu se regăsește contestatoarea din cauza de care, nu a respectat aceste condiții, situație ce a avut drept efect începerea executării silite.

Practic, contestatoarea considera ca prin achitarea anticipată a obligațiilor fiscale prevăzute in convenții beneficiază de scutirea la plata si a sumelor încasate la bugetul consolidat al statului in cadrul procedurii executării silite generate de nerespectarea acestora.

Dar in opinia pârâților nu acesta este raționamentul legiuitorului, de a gratifica societatea contestatoare cu scutirea de la plata a obligațiilor fiscale indiferente daca aceasta a respectat sau nu obligațiile asumate prin convenție, ci de a permite anumitor contribuabili care se încadrează in prevederile Legii nr.266/2006 sa beneficieze de scutirea la plata a obligațiilor fiscale prin repunerea in termen, situație ce practic a generat creșterea încasărilor obligațiilor fiscale la bugetul consolidat al statului si nu prejudicierea acestuia așa cum considera contestatoarea. In acest sens s-a pronunțat si MFP-ANAF prin adresa nr. -/25.08.2006.

Având in vedere faptul ca in prezent contestatoarea a beneficiat de scutirea la plata obligațiilor fiscale in cuantum de 525.493 lei potrivit Legii nr.266/2006 nu o îndreptățește de a solicita in instanței de judecata plata de facilitați fiscale in cuantum de 1.103.971 lei, întrucât nu se poate
efectua o repunere in termen a înlesnirilor la plata obligațiilor fiscale pe care contestatoarea nu le-a respectat.

La termenul din 14 mai 2007, pârâții au invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile prevăzute de legea contenciosului administrativ și de Codul d e procedură fiscală, respectiv pentru că actele atacate nu ar fi acte administrative în sensul legii contenciosului administrativ, ele neîndeplinind condițiile de întocmire, de conținut și temei legal ale unor acte administrativ fiscale în sensul prevăzut de art.41 (actualul art.43) din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală și al prevederilor nr.519/2005, organele fiscale sesizate de reclamantă făcând numai anumite constatări pe baza actelor justificative ale reclamantei cu privire la situația obligațiilor fiscale care mai pot face obiectul înlesnirilor la plată. Prin urmare, în opinia pârâtelor, în absența contestării unui act administrativ fiscal propriu-zis, în absența unei decizii scrise emise de organul fiscal competent acțiunea nu putea fi adresată instanței, pentru că nu a fost respectată procedura prealabilă (filele 164-166 dosar- vol.I). Cu privire la fondul cauzei, pârâții au reiterat susținerile din întâmpinare în sensul că reclamanta a beneficiat de prevederile Legii nr.266/2006 fiind scutită la plata obligațiilor fiscale ca urmare a restabilirii situației anterioare organul fiscal stabilind prin nota de constatare nr.7784/10.08.2006 cuantumul obligațiilor fiscale pentru care a fost acordată înlesnirea la plată ca urmare a aplicării prevederilor legii menționate mai sus, organul fiscal procedând în consecință (filele 23-26 vol.I). Pârâții au depus înscrisuri în susținerea punctelor de vedere exprimate (filele 27-64 vol.I).

Curtea de Apel Brașova respins excepțiile ridicate de către pârâți prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2007 (filele 184-185 vol.I).

Prin încheierea de ședință din 12 noiembrie 2007, instanța a admis efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu respectarea dreptului la apărare al părților, stabilind următoarele obiective:

- dacă societatea reclamantă a îndeplinit la data de referință de 4 septembrie 2006 toate condițiile impuse de către Legea nr. 266/2006 pentru aprobarea OG nr. 28/2006, în sensul că avea achitate la zi, debitele restante, care au făcut obiectul eșalonărilor și titlurilor executorii, precum și debitele curente la acea dată;

- dacă suma de 1.103.971 lei este suma cuvenită societății reclamante, drept facilități în temeiul acestor acte normative sau care este această sumă;

- dacă reclamanta a avut convenții cu instituțiile bugetare;

- dacă aceste convenții privind eșalonarea datoriilor au fost respectate și dacă nu au fost respectate ce anume nu s-a respectat și ce efecte a avut din punct de vedere fiscal; în ce privește contestația a fost restituită suma de 537.000 lei în baza Legii nr. 266/2006.

Prin expertiza efectuată în cauză, expertul contabil judiciar a răspuns la obiectivele admise de către instanță (fila 221 doar, vol.I), stabilind următoarele:

Obiectivul A - Expertul a identificat dacă reclamanta a avut convenții cu instituțiile bugetare, stabilind că reclamanta a avut convenții cu AJOFM B (convenția nr.4/11.09.2002), cu DGFP B (convenția nr.70/08.10.2002), cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale (convenția nr.18 RU/13.01.2003), cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (convenția nr. ET/2009/08.04.2003), pentru care a rezultat un total de 2.561.298 lei sumă eșalonată la plată și de 1.194.020 lei sumă scutită la plată.

Obiectivul B - Expertul a stabilit în ce măsură au fost respectate convențiile de eșalonare a datoriilor și ce efecte au avut sub aspect fiscal: reclamanta, ca urmare a plăților anticipate efectuate la data de 19.12.2005, reprezentând rate eșalonate la plată prin graficele anexate la convențiile încheiate, precum și a obligațiilor fiscale eșalonate și curente până la aceeași dată, este îndreptățită să beneficieze de scutirile la plată înscrise în convenții (fila 229 vol.I). Astfel, obligațiile eșalonate la plată, precum și cele curente, au fost plătite în totalitate de societate în cuantumul prevăzut în convenții până la data de 19.12.2005. Au fost înregistrate unele zile de întârziere la plata obligațiilor fiscale, apreciate de expert ca nesemnificative în derularea prevederilor din convenții până la data de 31.12.2005, întârzieri pentru care au fost calculate majorări și penalități de întârziere care au fost plătite în cuantumul stabilit. Înainte de data de 19.12.2005 au fost plătite ratele eșalonate la plată începând cu 01 ianuarie 2006 și până la lichidarea acestora cu termene de plată în anul 2007 și în anul 2008. Obligațiile fiscale curente împreună cu accesoriile pe anul 2006 și până la 10 august, adică data întocmirii referatului nr.7784/2006, au fost plătite de către reclamantă.

În privința constituirii garanțiilor prevăzute în convențiile încheiate, expertiza stabilește că, chiar dacă în unele perioade nu a avut constituită garanția la nivelul inițial, aceasta nu a influențat negativ mecanismul de plată la timp a obligațiilor fiscale (fila 230 vol.I). Expertul a concluzionat că reclamanta a respectat condițiile privind eșalonarea la plată a datoriilor precum și plata obligațiilor curente încă de la data de 19.12.2005, astfel încât organele fiscale nu erau îndreptățite să-i încaseze scutirile la plata eșalonărilor prevăzute în convenție. Împrejurarea că prevederile convențiilor au fost respectate rezultă din mai multe aspecte: au fost încasate la bugetul de stat consolidat toate obligațiile eșalonate la plată, cele eșalonate în rate după data de 01.01.2006 fiind încasate anticipat; încasarea integrală la bugetul consolidat al statului a obligațiilor fiscale curente; plata majorărilor și a penalităților de întârziere percepute de agentul fiscal în cazurile în care s-au constatat unele întârzieri la plată.

Obiectivul C - Expertul a răspuns că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de scutirile la plată, majorări și penalități de întârziere prevăzute în convențiile încheiate cu bugetele instituțiilor fiscale, potrivit dispozițiilor Legii nr.266/2006, conform celor explicate mai sus. Astfel, la data de 04 septembrie 2006 reclamanta avea achitate la zi debitele restante care au făcut obiectul eșalonărilor la plată aprobate prin convențiile încheiate cu bugetele fiscale, îndeplinind și condițiile prevăzute în celelalte convenții prevăzute de Legea nr.266/2006. La aceeași dată reclamanta avea plătite și debitele curente, după cum însuși organul de control fiscal a reținut în nota de constatare nr.7784/01.08.2006.

Obiectivul D - Expertul a stabilit, prin calcule contabile și raționamente de interpretare a normelor juridice aplicabile, că reclamanta nu datora un total de 164.885 lei, care în mod eronat a fost stabilită de organul fiscal, prin neobservarea prevederilor legale aplicabile în materie (art.10 din Legea nr.57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap). De asemenea, expertul a mai stabilit că suma de 986.737 lei reprezintă suma încasată de organele fiscale fără temei legal și, în consecință, nu trebuia reținută ca datorie a reclamantei la bugetul de stat. Potrivit calculelor expertului, reclamanta mai are de încasat de la bugetul de stat consolidat suma de 461.244 lei (fila 238, 242 vol.I).

În privința naturii sumei de 525.493 lei, expertul a concluzionat că această sumă, reprezentând accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), a fost acordată ca înlesnire la plată/scutire în favoarea reclamantei, în baza prevederilor Legii nr.266/2006. Această sumă a fost scăzută, stingând astfel datoriile fiscale ale societății reclamante din perioada următoare, fapt reieșit din "evidența de plătitor" condusă de către pârâta Administrația Finanțelor Publice.

În cauză a fost efectuat un raport paralel de expertiză, de către expertul consilier desemnat de către reclamantă, acest din urmă expert concluzionând următoarele: expertul consilier achiesează la concluziile expertului desemnat de instanță pentru obiectivele A, B, C, dar pentru obiectivul D opinează că reclamantei i se cuvine suma totală de 1.190.691 lei, compusă din: 1.1.94.024 lei sumă amânată în vederea scutirii, 105.433 lei fond handicapați, 114.847 lei diferență dobânzi și penalități achitate în plus, respectiv suma compensată conform NC nr.56/24.03.2006, în cuantum de -223.613 lei.

Pentru obiectivul E, expertul consilier a concluzionat că suma de 525.493 lei este scutită de la plată și nu face obiectul cererii reclamantei, aceasta fiind acordată reclamantei prin Legea nr.266/2006, încadrare ce nu a fost recunoscută societății reclamante de către organele fiscale pârâte.

Ambii experți contabili au atașat la dosar înscrisuri reprezentând acte contabile, convențiile reclamantei cu instituțiile publice, alte înscrisuri pe care s-au bazat expertizele efectuate.

Pârâții au formulat obiecțiuni la expertiză, exprimându-și dezacordul față de concluziile expertului judiciar desemnat de instanță de la obiectivele B, C, D și Astfel, pentru obiectivul B, în esență pârâții au criticat faptul că expertul ar fi avut în vedere numai adresa nr.10866/30.09.2005, fără să analizeze și adresele nr.12411/01.10.2004 și nr.2735/07.03.2005, în sensul că nu s-a lămurit dacă reclamanta s-a aflat în procedura de executare silită conform OG nr.92/2003 pentru nerespectarea termenelor de plată din convenții; nu s-a precizat în ce condiții și potrivit căror acte normative a fost instituit sechestrul pe bunurile imobile cu nr.49/13.10.2005. Pârâtele au mai criticat faptul că expertul nu a analizat riguros garanțiile constituite de reclamantă anterior încheierii convențiilor, pentru ce scop au fost folosite aceste garanții. Pentru obiectivul C pârâții au criticat faptul că expertul nu a precizat în concret care sunt prevederile din Legea nr.266/2006 aplicabile și nici cuantumul scutirilor, majorărilor și penalităților. Pentru obiectivul D, expertul ar fi trebuit, în opinia pârâtelor, să analizeze toate declarațiile reclamantei înregistrate la organul fiscal cu privire la cota aplicată fondului de salarii realizat lunar pentru persoanele cu handicap și dacă a beneficiat de eșalonare pentru aceste obligații. Pentru obiectivul E, pârâții opinează că experții trebuiau să precizeze dacă suma de 525.493 lei a fost restituită în baza Legii nr.266/2006. Critica pentru acest obiectiv privește cu precădere concluziile expertului consilier, care sunt considerate de pârâți ca fiind subiective și fără suport legal.

Reclamanta a formulat, la rândul său, unele obiecțiuni la expertiză, după cum urmează:

Pentru obiectivul

a)- expertul să stabilească care este cuantumul sumei amânate în vederea scutirii;

b)- care este diferența de dobânzi și penalități achitate în plus de societate așa cum reiese din Anexa primită de la;

c)- care este suma totală care se cuvine a fi restituită societății reclamante;

Pentru obiectivul

a)- expertul să precizeze modalitatea de calcul în ceea ce privește suma de 525.493 lei ce reprezintă majorări și penalități scutite în baza convențiilor, precum și faptul dacă expertul în expertiză a scăzut sau nu de două ori din obligațiile fiscale această sumă;

b)- expertul să precizeze în concret cum a ajuns la concluziile din coloana 4 tabelului ce reprezintă sumele înscrise ca diferență în coloana 4 ce au fost fundamentate științific în răspunsul dat de expertiză, la rândul 6 și rândul 9;

În privința obiecțiunilor formulate de pârâți, lămurirea cererilor și bazei legale pentru instituirea sechestrului potrivit art.201 Cod procedură civilă nu intră în sarcina expertului consilier, astfel urmează să respingă această obiecțiune și să admită celelalte obiecțiuni, respectiv:

Instanța de judecată a admis obiecțiunile formulate de către părți, prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2008.

În răspunsul dat la obiecțiuni (filele 50-62 dosar, vol.II), expertul judiciar a adus mai multe precizări, după cum urmează:

În privința obiecțiunilor formulate de reclamantă: Pentru Obiectivul D - În expertiza inițială s-a strecurat o eroare de calcul, cuantumul real al sumei scutite la plată fiind de -, sumă care include și scutirea la plata majorărilor de întârziere și penalităților pentru persoanele cu handicap, în sumă totală de 59452 lei, evidențiată în Anexa II la Convenția nr.70/08.10.2002. la plată concluzionată de expert este de 910.955 lei, sumă rezultată din scăderea sumei de 59.452 lei din suma de 970.407 lei. În privința diferenței de dobânzi și penalități achitate în plus de reclamantă, expertul judiciar a concluzionat, refăcând calculele matematice și contabile cuvenite, că totalul sumei nedatorate de reclamantă la bugetul consolidat al statului, în urma aprobării celor 4 convenții, este de 1.300.523 lei (fila 54 bis vol.II). Expertul a desfășurat sub forma unui tabel sumele stabilite de expertiză cu scutiri la plată potrivit convenției ET/2009 (122.267 lei), suma plătită de reclamantă pt persoanele cu handicap înainte de aprobarea Convenției 70/2002 (15260 lei), suma eșalonată la plată pt persoanele cu handicap (90.173 lei), diferențele de majorări și penalități (1070 lei), totalul sumei ce urmează a fi restituită de pârâta (- lei), respectiv suma pretinsă de reclamantă în mod întemeiat (775.030 lei potrivit expertizei, față de 1.075.724 lei cât a solicitat prin acțiune reclamanta). În privința obiectivului E, expertul a reiterat concluziile din raportul de expertiză, reluând în detaliu calculele contabile și concluzionând în același sens, anume că reclamanta beneficiază de scutiri la plată în sumă totală de 525.493, compusă din dobânzi (295.795 lei), penalități de întârziere (6085 lei), scutire la plată cuprinsă în Nota de compensare nr.2849/24.03.2006 (223.613 lei). Suma de 223.613 lei nu trebuia înscrisă, deoarece este cuprinsă în totalul scutirilor la plată în suma de 525.493 lei, cum expertul a detaliat în expertiză.

În privința obiecțiunilor formulate de pârâți: Pentru Obiectivul B, expertiza a detaliat situația înregistrată, atât pentru obligațiile eșalonate la plată cât și pentru obligațiile curente, astfel încât nu mai sunt de adus completări expertizei. Expertul, în răspunsul său, a arătat că analiza garanțiilor constituite de reclamantă anterior încheierii convențiilor nu a fost dispusă de către instanță și nici nu este relevantă această analiză în cauză.

Pentru Obiectivul C, expertul a răspuns că își menține punctul de vedere consemnat în răspunsul dat la obiectivul B, în absența altor constatări, în expertiză fiind detaliate argumentele pe vaza cărora expertul a formulat răspunsul cuprins în expertiză. Expertul a arătat în completare că suma de care trebuie să beneficieze reclamanta este de 1.- lei, din care se scade suma de 525.493 lei acordată de, în urma recunoașterii parțiale a dreptului de scutire la plată, prin Nota de constatare nr.7784/10.08.2006. Rămâne ca diferența de 551.417 lei să îi fie restituită reclamantei ca fiind sumă nedatorată bugetului general consolidat al statului.

Pentru obiectivul D expertul precizează, pe lângă punctul de vedere din expertiză, pe care îl susține în continuare cu argumentația expusă în expertiză, că din răspunsul dat la obiecțiunile reclamantei, coroborat cu motivația prezentată în expertiza ca atare, reclamanta nu poate fi obligată la plata sumei de 164.885 lei, reprezentând cota aplicată asupra fondului de salarii realizat lunar pentru persoane cu handicap și nici la accesoriile respective. În privința situației juridico-fiscale a societății reclamante privind aplicabilitatea convențiilor încheiate cu instituțiile bugetare la momentul calculării situației fiscale privind fondul de salarii pentru persoanele cu handicap, expertul arată că a formulat în expertiză, la obiectivul C, răspunsul cu argumentația de rigoare lămuritoare. În privința adreselor pe care pârâtele pretind că expertul nu le-ar fi analizat, expertul susține că în realitate le-a avut în vedere, dar le apreciază ca nerelevante pentru expertiză ca întreg, Nota de constatare nr.6421/2005 reținând menținerea înlesnirilor la plată pentru sumele rămase de plată începând cu data de 30.04.2005. De altfel, însăși pârâta a făcut mențiunea că reclamanta a făcut dovada stingerii obligațiilor de plată la data de 30 aprilie 2005, într-o adresă anexată la dosarul cauzei (fila 61 vol.II). Expertul a expus în scris și diferențele de calcul constatate față de raportul de opinie separată întocmit de expertul consilier, cu precizarea că toate acestea au fost explicate în răspunsul la obiecțiunile la expertiză menționat mai sus (fila 62 vol.II).

Pârâții au formulat un nou set de obiecțiuni, sub pretextul că expertul nu ar fi răspuns, totuși, la toate obiecțiunile formulate. Instanța a apreciat, la termenul din 13 octombrie 2008, văzând și împrejurarea absenței expertului judiciar din țară, relevată de avocatul reclamantei, că expertul a formulat răspunsuri documentate, motivate, pentru toate obiectivele și obiecțiunile formulate de către părți, noile obiecțiuni nefiind altceva decât o reluare a celor formulate anterior de părți, cu consecința tergiversării nejustificate a soluționării pe fond a cauzei, astfel încât, făcând aplicarea dispozițiilor art.150 Cod pr.civ. instanța a acordat cuvântul părților asupra fondului cauzei.

Din actele și lucrările dosarului, din expertiza efectuată și din răspunsurile la obiecțiuni și lămuririle date de expertul judiciar, raportul expertului consilier, văzând și criticile aduse de către reclamantă și de către pârâte, instanța reține că prin contestația nr.445/09.08.2006 reclamanta s-a adresat pârâtei ANAF B, potrivit celor expuse mai sus, primind răspuns cu adresa nr.282.788-282.789/25.08.2006, prin care i s-a comunicat că nu poate primi facilități fiscale în sensul de eșalonări pentru suma de 1.103.971 lei, restituirea acestei sume constituind, alături de anularea celor două decizii (-/- din 25.08.2006 ale ANAF) obiectul cererii introductive a societății reclamante. Expertiza contabilă judiciară a urmărit, pe baza obiectivelor formulate de către părți, raționamentul financiar-contabil, centrat în cadrul normativ aplicabil în speță, istoricul convențiilor încheiate de reclamantă cu instituții bugetare pentru acordarea de înlesniri la plata obligațiilor datorate bugetului de stat, expertiza evidențiind în mod întemeiat existența a 4 astfel de convenții, nr.70/2002 încheiată cu DGFP B, nr.4/2002 încheiată cu AJOFM B, nr.ET 2009/2003 încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și nr.18 RU/2003 încheiată cu Ministerul Muncii și Solidarității Sociale. Expertiza a lămurit că societatea reclamantă și-a executat obligațiile stipulate în cele 4 convenții, fie și cu unele întârzieri care au fost în mod corect caracterizate de expert ca neinfluențând valabilitatea convențiilor (fiind nesemnificative în derularea prevederilor din convenții până la data de 31.12.2005), din moment ce oricum pentru acestea s-au calculat și au fost plătite de reclamantă majorări de întârziere și penalități reflectate în documentele contabile. De asemenea, în mod corect s-a reținut în expertiză că reclamanta, ca urmare a plăților anticipate efectuate la data de 19.12.2005, reprezentând rate eșalonate la plată prin graficele anexate la convențiile încheiate, precum și a obligațiilor fiscale eșalonate și curente până la aceeași dată, este îndreptățită să beneficieze de scutirile la plată înscrise în convenții, pe considerentul că obligațiile eșalonate la plată, precum și cele curente, au fost plătite în totalitate de societate în cuantumul prevăzut în convenții până la data de 19.12.2005. Înainte de data de 19.12.2005 societatea reclamantă a achitat ratele eșalonate la plată începând cu 01 ianuarie 2006 și până la lichidarea acestora cu termene de plată în anul 2007 și în anul 2008. Obligațiile fiscale curente împreună cu accesoriile pe anul 2006 și până la 10 august, adică data întocmirii de pârâta a referatului nr.7784/2006, au fost plătite de către reclamantă.

Instanța apreciază că este corectă susținerea expertului că, în privința constituirii garanțiilor prevăzute în convențiile încheiate, chiar dacă în unele perioade nu a avut constituită garanția la nivelul inițial, aceasta nu a influențat negativ mecanismul de plată la timp a obligațiilor fiscale Expertul a concluzionat în mod corect că reclamanta a respectat condițiile privind eșalonarea la plată a datoriilor precum și plata obligațiilor curente încă de la data de 19.12.2005, astfel încât organele fiscale nu erau îndreptățite să-i încaseze scutirile la plata eșalonărilor prevăzute în convenție. În expertiză s-a concluzionat în mod întemeiat că respectarea prevederilor convențiilor se desprinde din mai multe aspecte: au fost încasate la bugetul de stat consolidat toate obligațiile eșalonate la plată, cele eșalonate în rate după data de 01.01.2006 fiind încasate anticipat; încasarea integrală la bugetul consolidat al statului a obligațiilor fiscale curente; plata majorărilor și a penalităților de întârziere percepute de agentul fiscal în cazurile în care s-au constatat unele întârzieri la plată., expertul a reținut corect că reclamanta era îndreptățită să beneficieze de scutirile la plată, majorări și penalități de întârziere prevăzute în convențiile încheiate cu bugetele instituțiilor fiscale, potrivit dispozițiilor Legii nr.266/2006, întrucât la data de 04 septembrie 2006 reclamanta avea achitate la zi debitele restante care au făcut obiectul eșalonărilor la plată aprobate prin convențiile încheiate cu bugetele fiscale, îndeplinind și condițiile prevăzute în celelalte convenții prevăzute de Legea nr.266/2006. De altfel, societatea reclamantă avea plătite și debitele curente, fapt pe care însuși organul de control fiscal l-a reținut în nota de constatare nr.7784/01.08.2006.

Potrivit calculației efectuate de către expert, pe care instanța și-o însușește, reclamanta nu datora un total de 164.885 lei, care în mod eronat a fost stabilită de organul fiscal, prin neobservarea prevederilor legale aplicabile în materie (art.10 din Legea nr.57/1992 privind încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap). De asemenea, expertul a mai stabilit că suma de 986.737 lei reprezintă suma încasată de organele fiscale fără temei legal și, în consecință, nu trebuia reținută ca datorie a reclamantei la bugetul de stat. Potrivit calculelor expertului, reclamanta mai are de încasat de la bugetul de stat consolidat suma de - lei pentru perioada 2002-2005 cu titlul de scutiri la plata unor obligații fiscale ale reclamantei către organele fiscale, această sumă reprezentând totalul sumei ce urmează a fi restituită de pârâta, respectiv suma pe care reclamanta o pretinde în mod întemeiat, restul de la suma de 775.030 lei stabilită de expertiză și până la suma solicitată prin acțiune, anume suma de 1.075.724 lei, nefiind cuvenită a se restitui reclamantei.

Instanța mai constată că societatea reclamantă îndeplinește toate condițiile cerute de art.XVIII referitor la repunerea în termen a înlesnirilor la plată a obligațiilor fiscale din Legea nr.266/2006 pentru aprobarea OG nr.28/2006 privind reglementarea unor măsuri fiscale, astfel încât urmează a admite acest petit din acțiunea reclamantei. De asemenea, instanța urmează a anula deciziile atacate prin acțiune, anume deciziile nr.- și - din 25.08.2006 emise de către pârâta ANAF

În consecință, instanța urmează a admite acțiunea reclamantei numai în parte, în sensul admiterii petitelor menționate mai sus, iar cu privire la suma totală solicitată de reclamantă, instanța va admite obligarea pârâtelor ANAF și numai cu privire la restituirea sumei de 775.030 lei, restul pretențiilor reclamantei urmând a fi respinse.

Potrivit dispozițiilor art.274 Cod pr.civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Ca atare, văzând cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, văzând că reclamanta a dovedit numai cheltuielile ocazionate de plata taxei de timbru și timbrul judiciar în sumă de 40,15 lei, respectiv costul expertizei în sumă de 29640,15 lei, instanța de fond va obliga pârâtele la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de reclamantă, potrivit celor de mai sus.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - TURISM SA în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice și, în consecință:

Anulează deciziile nr.282.788 și - din 25.08.2006 emise de pârâta ANAF;

Constată dreptul societății reclamante de a beneficia de prevederile art.XVIII referitor la "repunerea în termen a înlesnirilor la plată a obligațiilor fiscale" din Legea nr.266/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.28/2006 privind reglementarea unor măsuri fiscale;

Obligă pârâtele Administrația Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice B să restituie reclamantei suma de - lei ron reprezentând scutiri la plata unor obligații fiscale ale reclamantei către organele fiscale pârâte, aferente perioadei 2002-2005.

Respinge restul pretențiilor reclamantei.

Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 29640,15 lei, din care 29600 lei contravaloare expertiză judiciară contabilă și 40,15 lei taxe de timbru și timbru judiciar.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 27 octombrie 2008.

Președinte,

- -

Grefier,

gubernat

Președinte:Silviu Barbu
Judecători:Silviu Barbu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ: