Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1682/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1682/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta prin mandatar împotriva sentinței civile nr.174 din 30 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimatul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă specială de poluare OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul și soțul reclamantei, care depune procura de reprezentare în limba engleză și în traducere legalizată, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul declarat este legal timbrat, precum și faptul că la data de 8 mai 2009 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanții recurentei, după care, curtea învederează că în cuprinsul întâmpinării, intimata-pârâtă a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Mandatarul reclamantei, arată că a luat la cunoștință conținutul întâmpinării și solicită respingerea excepției invocate.
Mandatarul susține recursul formulat, iar cu privire la excepția invocată, arată că pârâta Instituția Prefectului Județului S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Autovehiculelor este partea cu care înțelege să se judece în prezenta cauză.
Curtea, după deliberare, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, închide faza probatorie specifică acestei căi de atac și, făcând aplicarea dispozițiilor art. 68 alin 4 pr.civ. conform cărora mandatarul nu poate concluzii, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.174 din 30 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, prin mandatar pentru obligarea pârâtei INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, la înscrierea în circulație a autoturismului cu seria șasiu -, fără achitarea taxei de poluare prevăzută de nr.OUG 50/2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, reclamanta ar fi solicitat instituției pârâte, înmatricularea autovehiculului litigios. Astfel de demersuri au fost făcute după achiziționarea autovehiculului, în anul 2001, la Poliția B-M, după cum se susține chiar prin cererea introductivă de instanță.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar fi adresat poliției, la acea epocă, refuzul de înmatriculare era unul justificat atâta vreme cât nu a putut prezenta acte valabile pentru înmatriculare.
De altfel, din dosarul de urmărire penală nr. 626/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj (acvirat) rezultă că nici în prezent situația acestora nu este clarificată. Prin ordonanța din 02.06.2008 s-a dispus confirmarea neînceperii urmăririi penale "față de autori necunoscuți", pentru infracțiunea de "fals material" și nu pentru că fapta nu există.
În altă ordine de idei, chiar dacă în prezent reclamanta ar dispune de toate actele necesare apte pentru înmatriculare, ea nu poate uza de principiul neretroactivității legii, deoarece s-a adresat instituției pârâte la data de 27.11.2008, (34) după intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 publicată în Of. nr. 327/25.04.2008, și care în art. 4 prevede că "obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări, a unui autovehicul în România".
Relevant pentru aplicarea acestuia act normativ în timp, este așadar data formulării cererii de înmatriculare, ca situație juridică nouă și nu data achiziționării acestuia sau a importului, indiferent de timpul scurs între cele două evenimente.
Drept urmare, tribunalul, față de cele mai sus arătate a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, prin mandatar, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive și obligarea pârâtei la înscrierea în circulație a autoturismului în litigiu fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr.50/21.04.2008, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție.
În motivarea recursului reclamanta arată că, rin p. Sentința Civilă nr. 174/30.01.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, instanța a respins ca nefondată cererea introductivă a subsemnatei prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la înscrierea în circulație a autoturismului marca cu seria de - fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/21.04.2008.
Soluționând cauza instanța a retinut ca din actele si lucrările dosarului nu rezulta ca anterior intrării in vigoare a OUG 50/2008 reclamanta ar fi solicitat paratei înmatricularea autoturismului litigios. Astfel de demersuri au fost realizate după achiziționarea autoturismului in 2001, la politia din B M si chiar daca s-ar fi adresat politiei nu ar fi putut prezenta acte valabile pentru înmatriculare.
Instanța a reținut totodată ca din actele dosarului de urmărire penala nr. 626/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj rezulta ca nici in prezent situația actelor nu este clarificata, având in vedere ca prin ordonanța din 2.06.2008 s-a dispus confirmarea neînceperii urmăririi penale fata de autori necunoscuți, pentru infracțiunea de fals material si nu pentru ca fapta nu exista.
Tot instanța a retinut ca, si in situația in care reclamanta ar deține actele necesare înmatriculării, ea nu poate uza de principiul neretroactivitații legii deoarece s-a adresat institutiei parate la data de 27.11.2008 după intrarea in vigoare a OUG 50/2008 si care prevede la art. 4 ca obligatia de piata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări. Relevant in aprecierea instanței de fond a fost data formulării cererii de înmatriculare si nu data achiziționării autoturismului.
Apreciază soluția pronunțata ca fiind nelegala si netemeinica, starea de fapt reținuta de instanta de fond nefiind conforma cu realitatea.
Așa cum s-a arătat si in acțiunea introductiva, la data de 03.05.2001 reclamanta a cumpărat un autovehicul marca având nr. de identificare - de la numita.
Acest autoturism a fost Înmatriculat În Italia pe numele cetăteanului italian, de la care a cumpărat autoturismul potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 22.08.2000.
Având în vedere faptul că acest autovehicul era importat în România, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, în vederea înscrierii în circulație a acestui autovehicul, era necesară achitarea unor taxe vamale. Aceste taxe au fost achitate de d-na (vânzătoarea de la care subsemnata am cumpărat autoturismul) cu chitanța seria - nr. - din data de 13.09.2000.
Menționează de asemenea și faptul că autovehiculul în cauză a fost înscris provizoriu în circulație la Poliția B
După ce recurenta a achiziționat autoturismul (în anul 2001) de la dna, a intenționat să efectueze formalitățile necesare în vederea înmatriculării autoturismului pe numele cumpărătoarei.
La momentul prezentării la Registrul Auto Român din B M, s-a stabilit că plăcuțele de înmatriculare cu care a fost înmatriculat autoturismul in Italia sunt false, aparținând de fapt unui autovehicul marca. De asemenea s-a stabilit și faptul că actele de proprietate și de Înmatriculare a autovehiculului din Italia (Targa - cartea de identitate a autovehiculului italian) erau de asemenea false.
În mod firesc, existând indicii că acest autovehicul a fost furat, -ul a refuzat omologarea și emiterea cărții de identitate a autovehiculului și a sesizat organele de cercetare penală. Faptele au făcut obiectul dosarului nr. 626/P/2008 care a fost finalizat prin Ordonanța nr. 02.06.2008 fiind scoase de sub urmărire penală două persoane și. Totodată În urma cercetărilor (care au durat 7 ani) s-a stabilit că autovehiculul nu a fost furat, neexistând nici o sesizare cu privire la furtul acestuia.
Menționează, de asemenea, faptul că atât Registru Auto Român cât Poliția - Direcția înmatriculări și mai apoi Serviciu Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor au informat reclamanta - recurenta că atâta timp cât există un dosar penal pe rol, autovehiculul nu va putea fi înscris în circulație existând suspiciunea că a fost furat.
În consecință, reclamanta recurenta a fost în imposibilitate de a înmatricula autoturismul până la soluționarea dosarului penal care s-a prelungit 7 ani.
În lumina prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituție și în baza principiului neretroactivității legii s-a apreciat că OUG 50/2008 nu poate fi aplicabilă reclamantei din moment ce înmatricularea a fost solicitată așa cum a arătat încă din anul 2001. admite contrariul ar însemna să se admită faptul că o lege adoptată În anul 2008 poate influența o situație juridică creată încă din cursul anului 2001, ceea ce este evident inadmisibil și necostituțional.
În consecință, apreciază că prevederile OUG 50/2008 nu pot fi aplicabile în cazul de față cu atât mai mult cu cât, în vederea înmatriculării autoturismului la data cumpărării au fost achitate taxele vamale prevăzute de legislația în vigoare la acea dată:
A fost eronata reținerea instanței conform căreia recurenta nu a încercat înmatricularea autoturismului. Tocmai in urma încercărilor acesteia de înmatriculare a autoturismului s-a descoperit faptul ca plăcuțele de Înmatriculare cu care a fost Înmatriculat autoturismul in Italia sunt fa/se. După momentul sesizării organelor de cercetare penala nu mai exista nici o posibilitate de înmatriculare a autoturismului. Este bine știut faptul ca toate actele autoturismului sunt reținute de organele de cercetare penala pe toata perioada desfășurării anchetei. Instanța de fond cere din partea reclamantei recurente o conduita pe care era imposibil sa o aibă.
In lipsa actelor necesare înmatriculării, care au fost reținute nici mai mult nici mai puțin de 7 ani de organele de cercetare penala, apare evident ca reclamanta recurenta nu a putut solicita paratei înmatricularea decât la momentul finalizării anchetei. Apreciază insa ca nu poate fi vorba de vreo culpă din partea recurentei pentru aceasta întârziere.
Oricum, arată că, o alta dovada a demersurilor făcute de reclamanta in vederea înmatriculării, este tocmai faptul ca autoturismul era inmatriculat provizoriu, fiind achitate taxele vamale aferente.
Obligarea reclamantei recurente la plata taxei de prima înmatriculare la valoarea data prin OG 50/2008 pentru un autoturism achiziționat in 2001 si nefolosit de atunci, ținut in garaj, din vina prelungirii anchetei penale la nesfârșit, este din punctul nostru de vedere inadmisibil. Valoarea taxei de prima înmatriculare pe care ar trebui sa o plătească reclamanta este mult peste valoarea autoturismului.
In lumina celor invocate, solicită admiterea recursului și modificarea Sentinței Civile nr. 174/30.01.2009 în sensul admiterii cererii introductive a subsemnatei și obligarea pârâtei la înscrierea în circulație a autoturismului marca cu seria de - fără achitarea taxei de poluare prevăzută de OUG nr. 50/21.04.2008.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 8 mai 2009, pârâta Instituția Prefectului Județului S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor - arată că nu se opune acțiunii reclamantului în măsura in care acesta iși dovedește dreptul solicitat sau interesul sau legitim privat, insă solicită să se respingă si capătul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces, acțiunea reclamantului fiind netemeinica si nelegala, ținând seama de prevederile art. 162 Cod de procedura civila.
Invocă excepția calității procesuale pasive - serviciul public comunitar regim permise de conducere si înmatriculare a vehiculelor nu gestionează si nu încasează taxa de poluare astfel ca acest serviciu nu este beneficiarul acestei taxe. Administrația Fondului pentru Mediu este beneficiarul acestei taxe de poluare, taxa care se încasează de către unitățile de Trezorerie a statului din cadrul Direcțiilor finanțelor publice si prin urmare se face venit la bugetul acestui fond. Serviciul public comunitar regim permise si înmatricularea vehiculelor este obligat in virtutea prevederilor legale in vigoare OUG 50/2008 sa preia dovada achitării acestei taxe pentru efectuarea primei înmatriculări.
Pe cale de consecință, consideră ca nu avea calitate procesuala pasiva in raportul juridic dedus judecății, respectiv nu este titular al obligației născute din acest raport, deoarece aceasta cerere valorează scutire de la plata taxei.
In fapt, reclamanta a solicitat in data de 27.11.2009 Institutiei Prefectului Județului S - serviciului public comunitar regim permise si înmatricularea vehiculelor, înmatricularea autovehiculului marca cu seria sasiu - fara achitarea taxei pe poluare. Serviciul public comunitar regim permise si inmatricularea vehiculelor este parte din structura de specialitate a institutiei prefectului si este tinut sa indeplineasca atributiile principale cu privire la aplicarea si respectarea Constituției, a legilor si a celorlalte acte normative - așa cum se arata la art.6 din nr.HG460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr.340/2004 privind prefectul si instituția prefectului. Prin urmare, ținând seama de cele inserate mai sus, serviciul public comunitar regim permise si înmatricularea vehiculelor este obligat sa aplice prevederileOUGnr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel ca, reclamanta nu este lezata in dreptul sau de refuzul autorității publice in sine, deoarece aceasta decurge din respectarea unor prevederi legale in vigoare.
Reclamanta arata ca autovehiculul marca cu seria sasiu - a fost înmatriculat in Italia pe numele cetățeanului italian, fapt care nu a putut fi confirmat deoarece atât plăcuțele de înmatriculare cu care a fost înmatriculat autoturismul in Italia cat si actele de proprietate sunt false, astfel ca nu se poate cunoaște cu exactitate unde si de cine a fost înmatriculat acest auto turism. In conformitate cu prevederile art.2, coroborate cu ale art.3 si 4 dinOUGnr.50/2008, intra sub incidenta taxei autovehiculele prevăzute la art.2, iar obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România. Din preambul-ul actului normativ precizat reiese ca a fost emis in scopul asigurarii protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului si pentru încadrarea in valorile limita prevăzute de legislația comunitara in acest domeniu, tinandu-se cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Așa după cum a reținut si instanța de fond "chiar daca" reclamanta "s-ar fi adresat politiei" in perioada achiziționării autoturismului " refuzul de înmatriculare era unul justificat atâta vreme cat nu a putut prezenta acte valabile pentru înmatriculare", așa cum se prevede la art.11 dinOUGnr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata.
In cazul de fata, așa cum rezulta si din plângerea reclamantei, vătămarea este produsa "prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe". Mai mult, instanța de fond arata ca din dosarul de urmărire penala nr.626/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj rezulta ca nici in prezent situația acestora nu este clarificata, iar prin ordonanța din 02.06.2008 s-a dispus confirmarea neînceperii urmăririi penale "fata de autori necunoscuți", pentru infracțiunea de "fals material" si nu pentru ca fapta nu exista..
Mai solicită să se țină seama de faptul ca "nu exista culpa vreunei autorități" faptul ca reclamanta a fost in imposibilitatea de a înmatricula autoturismul pana la soluționarea dosarului penal, reclamanta trebuia sa verifice bunul cumpărat, or daca acest fapt nu s-a realizat riscul cade in sarcina cumpărătorului, respectiv al reclamantei.
Mai mult, reclamanta nu poate sa facă dovada ca înmatricularea a fost solicitata in anul 2001 in conformitate cu prevederile legale in vigoare la momentul respectiv, cu prezentarea tuturor documentelor necesare pentru înmatriculare, drept urmare in cauza se poate retine ca solicitarea pentru înmatriculare a fost făcuta la data de 27.11.2009 cand au devenit aplicabile prevederileOUGnr.50/2008, așa cum se prevede la art.IV alin.3 din OUG nr.218 din 10.12.2008 privind modificarea OUG nr.50/2008 ca procedura de înmatriculare se considera inițiata la data depunerii documentelor prevăzute la art.5 din OUG nr.50/2008 si faptul ca, contribuabililor li se aplica regimul juridic in vigoare la data depunerii documentelor prevăzute la art.5 din OUG nr.50/2008. In concluzie vehiculul nu a mai fost înmatriculat, nici nu s-a solicitat înmatricularea anterior intrării in vigoare a OUG nr.50/1998 ocazie cu care sa fi fost refuzata înmatricularea pe motivul neplății taxei pe poluare, deci nu este vorba de neretroactivității acestui act normativ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie Curtea urmează să rețină următoarele:
1. Așa cum însuși intimatul pârât arată, Serviciul public comunitar regim permise si înmatricularea vehiculelor este parte din structura de specialitate a Instituției prefectului si este ținut să îndeplinească atribuțiile principale cu privire la aplicarea si respectarea Constituției, a legilor si a celorlalte acte normative - așa cum se arata la art.6 din nr.HG460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si instituția prefectului.
Din această perspectivă și în raport de obiectul cauzei dedus judecății în fața instanței de fond, Curtea reține că această entitate are calitate procesuală pasivă deoarece numai această instituție deține competența de a efectua formalitățile administrative în vederea înmatriculării autovehiculelor.
De altfel, trebuie reținut că reclamantul a intentat o acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului de a înmatricula autovehiculul din litigiu. Or, autoritatea administrației publice care poate în mod legal să emită un astfel de refuz este pârâtul, iar temeinicia și legalitatea refuzului pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ așa cum stipulează în mod expres art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2 respectiv art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Ca atare, Curtea va reține că pârâtul are calitatea procesuală cerută de lege pentru a sta ca pârât în litigiu intentat de reclamanta. Eventuala atragere în proces a Administrației Fondului de Mediu privește doar aspecte legate de competența acestei entități respectiv încasarea efectivă a taxei și utilizarea acesteia conform afectațiunii speciale prevăzute de lege, ceea ce în speță nu e cazul.
2. Cât privește aspectele de fond, Curtea constată că motivele de recurs evocate de recurenta reclamantă sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Este real că operațiunea administrativă de înmatriculare a unui autovehicul este necesară pentru exercitarea și protejarea dreptului sau interesului legitim al proprietarului acestuia de a utiliza bunul conform cu toate exigențele pe care legea le leagă de această utilizare. Este de asemenea adevărat că această operațiune se efectuează în baza dispozițiilor legale și procedurale aplicabile la data formulării cererii de înmatriculare.
Cu toate acestea, Curtea reține că în speță nu trebuie ignorat cursul evenimentelor legate de necesitatea înmatriculării și absența oricărei conduite culpabile pentru protejarea dreptului din partea titularului acestuia.
Pârâta nu a contestat faptul că reclamanta a achiziționat la data de 03.05.2001 de la numita autovehiculul marca cu seria șasiu - și seria motor -, anterior achiziționat de la cetățeanul italian.
Așa cum reține și instanța de fond, aspect necontestat de pârâtă, reclamanta în calitate de titular al dreptului de proprietate a efectuat demersurile necesare înmatriculării acestui autovehicul dar la verificare s-a constat că plăcuțele de înmatriculare precum și actele de proprietate din Italia erau false, context în care -ul a refuzat omologarea autovehiculului și a sesizat organele de urmărire penală. Dosarul de urmărire penală a fost finalizat prin Ordonanța procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj din 02.06.2008 dată în dos. 626/P/2008, act prin care se dispune scoaterea de sub urmărire penală a două persoane.
Deși instanța de fond reține corect că la epoca achiziționării autovehiculului reclamanta a făcut demersuri vizând înmatricularea acestuia și că în mod întemeiat s-a refuzat acest demers de către autoritatea competentă (Poliția B M) deoarece la acea dată reclamanta nu a putu prezenta acte valabile, consideră justificat și refuzul dat de pârât pentru a înmatricula autovehiculul, pe considerentul că ar uza de principiul neretroactivității legii.
Curtea apreciază în primul rând că reclamantei nu i se poate imputa imposibilitatea satisfacerii cererii de înmatriculare în anul 2001 deoarece nu există probe din care să rezulte o conduită frauduloasă: încercarea sau determinarea de a efectua operațiune de înmatriculare prin acte falsificate ori plăsmuite de aceasta, inducerea în eroare a funcționarilor abilitați să efectueze aceste operațiuni etc.
Dimpotrivă, cererea de înmatriculare nu a fost operată la timpul potrivit din cauza constatărilor efectuate de și a existenței dosarului penal în care s-au făcut cercetări pe durată însemnată de timp, răstimp în care înmatricularea autovehiculului a fost obiectiv împiedicată.
În al doilea rând, Curtea apreciază că reclamantei nu-i poate fi opusă într-o astfel de situație principiul neretroactivității legii, deoarece nu s-a demonstrat cu evidență că autovehiculul era neînmatriculabil din alte considerente pe care legea nouă le introduce.
Altfel spus, tratarea operațiunii de înmatriculare a autovehiculului pe care reclamanta l-a achiziționat în anul 2001 trebuie să fie făcută conform normelor legale existente la data respectivă.
Altfel spus, reclamantei nu i se poate imputa faptul că înmatricularea nu a fost posibilă la acea epocă și că cercetările penale au durat mai bine de 7 ani și astfel cererea acesteia trebuie supusă noilor condiții de înmatriculare, respectiv necesitatea de a plăti taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008.
Este real că noua cerere de înmatriculare a fost formulată de reclamantă după soluționarea dosarului penal iar răspunsul dat de autoritatea de resort sub nr. 36582 din 27.11.2008 reflectă analiza acesteia prin prisma dreptului aplicabil la data depunerii cererii făcând însă abstracție de faptul că reclamanta nu a stat în pasivitate în mod culpabil ci fortuit.
Or, în această situație Curtea reține că este necesar ca cererea de înmatriculare să fie tratată conform principiului consacrat de adagiul latintempus regit actum(timpul guvernează actul). Altfel spus, autoritatea administrației publice sesizate trebuia să aplice regula de drept conform căreia actul juridic este supus formelor prevăzute de legea in vigoare la momentul întocmirii lui, respectiv regimul și efectele unui act juridic rezultă din legea aplicabilă la momentul încheierii sale și nu pot fi judecate în funcție de prevederi legale ulterioare.
În speță se pune problema succesiunii de legi în timp cu privire la condițiile de înmatriculare a autovehiculelor.
Pentru soluționarea conflictului legilor in timp este necesar a se deosebi dreptul subiectiv, constituit potrivit legii anterioare, de cel constituit potrivit legii posterioare. Legea posterioara nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție si cerințelor legate de asigurarea stabilității raporturilor juridice. Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau, ceea ce, in fond, este similar, îl poate înlocui cu un alt drept care astfel ia naștere. Dar, fără retroactivitate, noua lege nu poate desființa modalitatea in care legea anterioara a constituit dreptul respectiv, aceasta modalitate fiind deci supusa regulii " tempus regit actum".
Așa fiind, trebuie observat că noua lege, OUG nr. 50/2008 se aplică raporturilor juridice născute în legătură cu cereri de primă înmatriculare după data de 1 iulie 2008, dar pentru cele care s-au demarat anterior nu poate fi aplicată deoarece ar retroactiva, aspect interzis de prevederile art. 15 din Constituție.
Tribunalul leagă greșit aplicarea acestui act normativ de data depunerii cererii de înmatriculare în anul 2008, neobservând că de fapt această cerere este o reiterare a cererii inițiale de înmatriculare înregistrată sub imperiul dreptului existent în anul 2001 și care pentru înmatriculare nu impunea condiția plății taxei de poluare ci doar aceea a plății taxelor vamale de import.
Prin urmare, cererea nu trebuia soluționată prin prisma dreptului în vigoare în anul 2008 la data la care s-a depus noua cerere ci prin prisma dreptului existent în anul 2001, mai ales că reclamantei nu-i este imputabilă nerezolvarea acestei cereri la epoca achiziționării autovehiculului.
Pe de altă parte, a pretinde astăzi reclamantei să plătească taxa de poluare instituită de OUG nr. 50/2008 ca o condiție prealabilă rezolvării cererii de înmatriculare ar însemna ca statul să se îmbogățească fără justă cauză de vreme ce acesta a încasat și taxa vamală de import conform dreptului existent în anul 2001, taxă interzisă începând cu data de 1 ianuarie 2007 ca efect al aderării României la Uniunea Europeană, cu atât mai mult cu cât nu se poate alega o culpă reclamantei.
Față de cele ce preced, Curtea în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare urmează a admite recursul și rejudecând în fond, în temeiul art. 18 alin. 1 din aceeași lege, urmează să admită acțiunea de contencios administrativ intentată de reclamantă așa cum a fost precizată și ca o consecință va obliga pârâtul la înscrierea în circulație a autoturismului din litigiu cu datele evidențiate în dispozitivul prezentei decizii, fără plata taxei de înmatriculare.
Fiind găsit în culpă procesuală, căzut fiind în pretenții, pârâtul urmează a fi obligat, în conformitate cu art.274 pr.civ. să plătească reclamantei suma de 1206,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe, reprezentând taxe judiciare de timbru fond ( 9), timbru judiciar fond ( 10) și onorariu avocațial fond ( 35) precum și taxa judiciară de timbru pentru recurs ( 9) și timbrul judiciar aferent ( 8).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, prin mandatar împotriva sentinței civile nr.174 din 30 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea precizată formulată de reclamantă împotriva pârâtei Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor și în consecință, obligă pârâta la înscrierea în circulație a autoturismului marca cu seria șasiu -, fără plata taxei de înmatriculare.
Obligă pârâta să-i achite reclamantei suma de 1206,45 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.U/Dact.
3 ex./22.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
