Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 17/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 17
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga JUDECĂTOR
- -- JUDECĂTOR
- - GREFIER
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI CEC SA - SUCURSALA P N, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL P N - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 11 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință ce s-a întocmit la acea dată.
CURTEA
DELIBERÂND:
Asupra cauzei în materia contenciosului administrativ-fiscal de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr. 1137/32/29.10.2007 reclamanta Casa de Economii și Consemnațiuni CEC - Sucursala PNa chemat în judecată pârâta Consiliul Local P N - Direcția Taxe și Impozite a Municipiului PNp entru anularea deciziei nr. 47/5.06.2007, a deciziei de impunere nr.13372D/2006, a raportului de inspecție fiscală nr.13373/2006, restituirea sumelor executate silit în data de 17.07.2006 în baza titlului executoriu menționat și a celor plătite suplimentar în vederea eliberării certificatului de atestare fiscală cu dobânzi până la data plății. În subsidiar s-a solicitat anularea deciziei nr.47/05.06.2007 și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației formulate împotriva deciziei de impunere nr.13372D/2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.13373/2006 sub sancțiunea plății unei penalități pentru fiecare zi de întârziere, potrivit dispozițiilor art.18 alin.5 din Legea 554/2004.
Acțiunea a fost legal timbrată cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă judiciară de timbru de 12 lei (fl.2, 66 dosar).
În motivarea acțiunii s-a susținut că decizia nr.47/5.06.2006 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de impunere și raportului de inspecție fiscală menționate anterior, ca fiind formulate de către o persoană lipsită de capacitate de exercițiu este nelegală, ținând seama de dispozițiile art.17 din nr.OG92/2003 care definesc subiectele raportului juridic fiscal și consemnările din actele fiscale contestate cu privire la contribuabilul verificat. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1, art.8 alin.1 din Legea 554/2004, calitatea de contribuabil o are - Sucursala P N, actele administrative contestate fiind încheiate tocmai în virtutea acestei calități.
S-a susținut și că sucursala acționează în temeiul unui mandat legal, potrivit dispozițiilor art.7 pct.31 din OUG99/2006 raportate la prevederile art.2 și 4 din Statutul aprobat prin Ordinul 979/2005.
Cu privire la fondul litigiului s-a susținut că verificarea realizată de pârâtă nu a vizat obligațiile fiscale, ci pe cele convenționale, rezultate din raporturi juridice contractuale, cum este cazul contractului de concesiune cu consecințe asupra competenței pârâtei de a emite decizia de impunere în condițiile Codului d e procedură fiscală, la termenul în care puteau fi solicitate penalitățile de întârziere pentru nerespectarea termenului de execuție a construcției.
Referitor la impozitul pe clădiri s-a susținut calcularea acestuia pentru anii 2002 și 2003 prin raportare la prevederi legale ulterioare, inaplicabile perioadei verificate. Pe de altă parte, pentru anii 2004, 2005 impozitul pe clădiri a fost stabilit cu încălcarea prevederilor Codului fiscal cu privire la data de la care este datorată obligația fiscală. Cu privire la taxa reprezentând lipsa de folosință s-a susținut existența contractelor de închiriere pentru suprafețele de 234 mp și 643 mp teren, pentru care s-au plătit sumele prevăzute cu titlu de chirie, cu atât mai mult cu cât această taxă nu se circumscrie nici unei categorii de taxe locale care pot fi adoptate prin hotărâri ale consiliilor locale, iar în raportul de inspecție fiscală nu este precizată hotărârea consiliului local prin care ar fi fost adoptată o asemenea taxă și cuantumului ei.
Referitor la penalitățile calculate pentru nedepunerea declarațiilor de impunere calculate potrivit dispozițiilor nr.OG68/1997, nr.OG36/2003 și nr.OG39/2003, s-a susținut aplicarea unor dispoziții legale abrogate, Codul d e procedură fiscală stabilind existența contravenției sancționate cu amendă în această situație.
Pentru susținerea acțiunii au fost depuse înscrisuri.
Legal citată, pârâta Consiliul Local al Municipiului P N - Direcția de Taxe și Impozite a fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință active a reclamantei, precum și excepția tardivității acțiunii.
Pentru susținerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință active au fost invocate dispozițiile art.41 alin.2 Cod procedură civilă, ale art.43 alin.1 din Legea 31/1990, în cazul creanțelor născute în legătură cu sucursala creditorul având dreptul de opțiune între executarea obligației direct de către sucursala respectivă sau de către persoana juridică. Prin derogarea de la principiul simetriei legiuitorul nu a recunoscut și capacitatea procesuală de folosință activă acestor sucursale, orice cerere de chemare în judecată trebuind formulată de persoana juridică. Mandatul prevăzut în Regulamentul de funcționare a sucursalelor ar fi fost relevant dacă acțiunea ar fi fost formulată de persoana juridică prin directorul Sucursalei P
Cu privire la excepția tardivității au fost invocate dispozițiile art. 205 alin.1 Cod procedură fiscală (în numerotarea de la data emiterii deciziei), care califică procedura de soluționare a contestațiilor ca fiind una administrativ-jurisdicțională, condiții în care, potrivit dispozițiilor art.6 din Legea 554/2004 termenul de atacare a deciziei era de 15 zile de la comunicarea deciziei, nefiind aplicabile dispozițiile art.11 din aceeași lege.
Referitor la fondul cauzei au fost invocate dispozițiile art.1, 2, 122 Cod procedură fiscală, potrivit cărora aplicabilitatea Codului d e procedură fiscală nu e condiționată de izvorul contractual sau legal al unei anumite obligații, ci de natura sa de venit bugetar, condiții în care decizia cu privire la sumele datorate în termenul contractelor de concesiune are valoarea de titlu de creanță, în sensul art.108 alin.3 Cod procedură fiscală. Referitor la penalitățile pentru neexecutarea la termen a construcției s-a susținut că acestea reprezintă o creanță fiscală cu regimul juridic al prescripției corespunzător dispozițiilor art. 89 alin.1, 2 Cod procedură fiscală. Impozitul pe clădiri este datorat odată cu întrunirea de construcție a tuturor elementelor constitutive ale unei clădiri, din momentul expirării primei autorizații de construire - 15.12.2001, condiții în care nu poate fi negat caracterul datorat al impozitului începând cu data de 01.01.2002. Contractele de închiriere invocate de către reclamantă nu au fost aprobate de Consiliul Local P N, condiții în care aceste contracte sunt nule absolut, iar din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art.282 alin.4 Cod fiscal rezultă dreptul Consiliului local de reglementare a unor taxe aferente ocupării terenurilor în sarcina tuturor celorlalte categorii de persoane, condiții în care pârâta a stabilit în mod corect taxa aferentă folosinței fără forme legale.
Referitor la penalitățile pentru nedepunerea declarațiilor de impunere s-a arătat că au fost contestate doar cele ulterioare datei intrării în vigoare a Codului d e procedură fiscală - 01.01.2004.
Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.
Asupra excepțiilor invocate au fost formulate concluzii de către reclamantă în sensul respingerii acestora. Instanța, văzând dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă și împrejurarea că argumentele pentru susținerea excepției lipsei capacității de folosință procesuală active sunt comune cu considerentele deciziei nr. 47/2006 contestate prin acțiune a unit excepția cu fondul cauzei și a respins excepția tardivității acțiunii.
Examinând actele dosarului instanța reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală din 25.05.2006 înregistrată la pârâtă sub nr. 13373D/26.05.2006 s-au consemnat încălcări ale dispozițiilor legale cu privire la stabilirea impozitului pe clădiri, ocuparea unor locații fără forme legale, depunerea declarațiilor de impunere în perioada verificată - 01 ianuarie 2001 - 31 mai 2006 de către contribuabilul - Sucursala P În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere înregistrată sub nr. 13372/26.05.2006 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei, cu titlu de obligații fiscale suplimentare, impozit pe clădiri în sumă de 367.574 lei, taxă lipsă folosință - 167.542,15 lei, penalități nerespectare termen (redev.) - 1.396.920 lei, penalități conform OG39/2003 - 39.384,16 lei.
După ce inițial a fost suspendată procedura de soluționare a contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale, decizie anulată prin sentința civilă 85/CF/2006 irevocabilă prin decizia civilă 175/2007 a Curții de APEL BACĂU, pârâta a emis decizia nr.47/5.06.2007 prin care a respins contestația administrativă formulată de SA - Sucursala PNî mpotriva Raportului de inspecție fiscală 13373D/26.05.2006 și a deciziei de impunere 13372D/26.05.2006 ca fiind formulată și depusă de către o persoană lipsită de capacitate de exercițiu. S-a reținut că sucursala unei societăți comerciale fiind un dezmembrământ fără personalitate juridică și capacitate de exercițiu deplină nu putea formula contestația în nume propriu, realizarea capacității de exercițiu a persoanei juridice putându-se îndeplini în situația în care contestația administrativă ar fi fost formulată de persoana juridică prin sucursala sa.
Formularea contestației administrative, în condițiile art.175 și urm. Cod procedură fiscală, precum și a acțiunii cu care a fost învestită instanța de către Sucursala PNa C. Bad eterminat invocarea de către organul administrativ pe calea excepțiilor, a problemei capacității procesuale de folosință activă și a capacității procesuale de exercițiu a contestatoarei, respectiv reclamantei, plecând de la premisa inexistenței personalității juridice a acestei entități.
Plecând de la prevederile art. 5 alin.2 din Decretul nr.31/1954 prin capacitate de folosință a persoanei juridice înțelegem acea parte a capacității civile care constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații civile. Aceasta se caracterizează prin generalitate, însușirea de a exprima aptitudinea subiectului colectiv de drept de a avea drepturi și obligații în general, fără o enumerare limitativă a acestora, fiind vorba de acele drepturi și obligații ce se circumscriu principiului specialității capacității de folosință, scopului stabilit cu ocazia înființării acesteia.
În acest cadru general s-au particularizat situații ce au determinat un regim juridic distinct. Este cazul reglementat de dispozițiile art. 33 alin.3 din Decretul nr.31/1954 când, chiar anterior datei înregistrării, datei actului de recunoaștere, datei îndeplinirii celorlalte cerințe prevăzute, persoana juridică are capacitatea chiar de la data actului de înființare cât privește drepturile constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligațiilor și a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia ființă în mod valabil.
O altă situație în care se recunoaște capacitatea de folosință societăților fără personalitate juridică este cea reglementată de dispozițiile art. 41 alin.2 Cod procedură civilă, ce stabilesc aptitudinea acestora de a sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Concluzia ce se impune este aceea că legiuitorul este îndrituit să recunoască entităților fără personalitate juridică această formă a capacității civile, determinată de particularitățile pe care le implică anumite raporturi de drept, de consecințele juridice pe care le produce atât din perspectiva drepturilor, cât și a obligațiilor ce decurg din acestea.
Analizând prezenta cauză instanța apreciază că o astfel de situație particulară este reglementată de dispozițiile aplicabile raportului juridic de drept fiscal.
Astfel, dispozițiile art. 17 alin.2 Cod procedură fiscală recunosc, ca subiect al raportului juridic fiscal, cu calitatea de contribuabil, orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii. Acest contribuabil are dreptul de a-i fi comunicat actul administrativ fiscal ce îi este destinat potrivit art.44 alin.1 teza I Cod procedură fiscală și are dreptul de a formula contestație sub condiția vătămării în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
Stabilirea acestor condiții este determinată de natura specială a raportului juridic fiscal și a obligațiilor ce decurg din acesta, cu privire la administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale. Reținând și dispozițiile referitoare la rolul activ al organului fiscal, la drepturile contribuabilului se poate aprecia că în cadrul procedurii fiscale reglementate de OG92/2003 se recunoaște capacitatea procesuală de folosință și entităților fără personalitate juridică, sub aspectul îndeplinirii obligațiilor și valorificării drepturilor recunoscute de actele normative incidente în această materie.
În consecință, formularea de către Sucursala PNa Casei de Economii și Consemnațiuni Bac ontestației administrative și a acțiunii nu excede cadrului normativ specific acestui raport juridic, ci este conform reglementării speciale a acestei proceduri, încadrându-se în caracterul general și totodată specializat al capacității de folosință.
Cât privește formularea contestației administrative fără a exista ratificarea persoanei juridice în cadrul căreia funcționează, instanța constată că aceasta reprezintă o problemă a capacității procesuale de exercițiu. Reținând dispozițiile art.7 pct.31 din OUG99/2006 raportate la prevederile art.2,4 din Statutul aprobat prin Ordinul 979/2005 care stabilesc dreptul de reprezentare a în fața autorităților publice, în relațiile cu persoanele fizice și juridice a directorilor sucursalelor în legătură cu activitatea unităților pe care le conduc, în cauză nu este întemeiată nici excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu, alături de argumentele expuse anterior cu privire la capacitatea procesuală de folosință.
Pentru aceste considerente se impune a fi respinsă excepția lipsei capacității procesuale de folosință activă a reclamantului invocată de către pârâtă, a fi admisă în parte acțiunea în sensul anulării deciziei nr.47/2007 emisă de pârâtă în soluționarea contestației formulate de - Sucursala P
Întrucât prin decizia anulată organul administrativ-fiscal nu a analizat în fond contestația formulată, ci a soluționat-o prin admiterea excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu a contestatoarei, ținând seama de dispozițiile art.187 Cod procedură fiscală, art.18 alin.2 din Legea 554/2004 și de natura specială a căii de atac a contestației, instanța apreciază că cererile privind anularea deciziei de impunere, a raportului de inspecție fiscală, restituirea sumelor executate silit și obligarea pârâtei la plata dobânzilor sunt prematur formulate, fiind necesară examinarea în fond a acestor acte administrative cu consecințele corespunzătoare.
Drept urmare va fi admis doar capătul de cerere privind obligarea pârâtei la soluționarea în fond a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.13372D/26.05.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.13373/2006. Obligația va fi stabilită, potrivit dispozițiilor art.18 alin.5 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, sub sancțiunea penalității în cuantum de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1 din Legea 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția invocată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului PNp rivind lipsa capacității procesuale de folosință activă.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta CASA DE ECONOMII ȘI CONSEMNAȚIUNI - SUCURSALA P N, cu sediul în mun. P N,-, - parter, jud. N, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL P N - DIRECȚIA TAXE ȘI IMPOZITE A MUNICIPIULUI P N, cu sediul în mun. P N,-, jud.
Anulează decizia nr.47 din 5.06.2007 emisă de Consiliul local - Direcția de Taxe și Impozite PNp rivind soluționarea contestației formulată de - Sucursala P
Obligă Consiliul local - Direcția de Taxe și Impozite P N să soluționeze în fond contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere nr.13372D din 26.05.2006 și a raportului de inspecție fiscală 13373/2006 sub sancțiunea plății unei penalități de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere, după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Respinge capetele de cerere privind anularea deciziei de impunere nr.13372D din 26.05.2006 și a raportului de inspecție fiscală 13373/2006, restituirea sumelor executate silit și obligarea pârâtului la plata dobânzilor, ca prematur formulate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18.02.2008.
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga - - - | JUDECĂTOR 2: Morina Napa - - |
GREFIER, - |
Red.
Tehnored.
Ex.4
3/5.03.2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Viorica
