Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 17/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA NR. 17/ Dosar nr-

Ședința publică din 29 ianuarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA FISCALA B, având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite", dosar declina de la ribunalul Brașov.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic reclamanta - - și consilier juridic pentru pârâta Direcția Fiscală

Procedura legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură, de către Consiliul Concurenței, adresa nr. 260/18.01.2010, în cuprinsul căreia se răspunde la solicitările instanței comunicate prin adresa emisă la data de 22 decembrie 2009.

Reprezentanta reclamantei depune la dosar în ședință publică, Note scrise cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, învederând că a comunicat un exemplar și reprezentantului pârâtei. Depune și 4copii de pe certificate de grefă în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în cauze similare prin respingerea recursului declarat de Direcția Fiscală

Întrebată fiind, arată că nu a reușit să intre în posesia delegației de redactare a acțiunii de către d-na avocat, fiind probleme tehnice cu faxul. Reprezentanta reclamantei arată că societatea pe care o reprezintă își însușește actele întocmite de către d-na avocat. De asemenea, întrebată fiind, învederează că nu este în măsură să precizeze la acest termen de judecată temeiul de drept al însușirii actelor întocmite de către avocat. Precizează că perioada vizată este anul 2004 și că nu este menționat acest aspect în precizarea de acțiune, este o acțiune în constatare. Prin acțiunea promovată se urmărește faptul de a se constata că Direcția Fiscală B nu are calitatea de a emite decizii de impunere.

Solicită ca instanța să ia act de renunțare la petitul 2 al acțiunii potrivit discuțiilor din ședința publică de la termenul anterior.

Instanța ia act de renunțare la petitul 2 din cererea de chemare în judecată.

Instanța, constată că reprezentanții părților aflate în litigiu nu s-au prezentat la acest termen de judecată conform dispozițiilor de la termenul anterior, acestea nu pot fi complinite de către instanță.

Reprezentanții părților aflate în litigiu învederează că în cauzele identice aflate pe rolul Curții de APEL BRAȘOV la completul de judecată s-a admis excepția de necompetență materială de soluționare a cauzelor și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov.

Reprezentanta reclamantei invocă excepția de necompetență materială a Curții de APEL BRAȘOV, consideră că Tribunalul Brașov ar fi competent să judece cauzele.

Reprezentantul pârâtei Direcția Fiscală B depune la dosar în ședință publică 3 extrase de pe instanțelor din care rezultă că s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de APEL BRAȘOV la data de 25 ianuarie 2010 în cauze identice.

Instanța în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă pune în discuția contradictorie a părților excepția de necompetență materială a Curții de APEL BRAȘOV de soluționare a cauzei.

Reprezentanta reclamantei solicită admiterea excepției și trimiterea dosarului la ribunalul Brașov spre competentă soluționare.

Reprezentantul pârâtei lasă la aprecierea instanței. Menționează că în speță sunt aplicabile dispozițiile art 10 din Legea nr 554/2004, ce stabilesc competența materială a instanței de contencios administrativ

CURTEA

Constată că prin sentința civilă nr 990/CA/9.10.2009, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, invocată de intimată și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de contestatoarea - - în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FISCALĂ B, în favoarea Curții de APEL BRAȘOV.

Tribunalul a constatat că prin cererea introductivă, contestatoarea - - a chemat în judecată pe intimata DIRECȚIA FISCALĂ B solicitând instanței să se constate că măsurile vizând acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală; să se constate nulitatea absolută a deciziei de impunere nr.-/07.04.2009, ca fiind emisă de intimată în condițiile nerespectării principiului specialității capacității de folosință a acestei persoane juridice, principiu impus de dispozițiile Decretului nr.31/1954 și de dispozițiile Codului d e procedură fiscală.

S-a reținut că în motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că măsurile fiscale luate prin decizia menționată mai sus trebuie calificate ca ajutoare de stat, de care contestatoare a mai beneficiat anterior și ulterior datei de 01.01.2007, în temeiul normelor europene ce trebuie aplicate în cauză.

În drept au fost invocate dispozițiile art.1 lit. b, art.10-19, art.4 alin.4, 6, 7 și 9 din Regulamentul (CE) nr.659/1999 al Consiliului European, pct.5, 7 și 8 din Regulamentul (CE) nr.794/2004 de punere în aplicare Regulamentului (CE) nr.659/1999 al Consiliului European, Decizia Curții Constituționale nr.59/17.01.2007, art.3 din ordinul nr.255/2004, Codul fiscal, Constituția României, art.3 și 36 din Legea nr.215/2001, art.10.2 din tratatul Comunității Europene, art.34 din decretul nr.31/1954.

În fața acestei instanțe, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar pentru petitul al doilea ca inadmisibilă întrucât decizia de impunere a fost contestată pe cale administrativă si s-a emis Dispoziția nr.80/04.06.2009, care nu a fost contestată în cauză.

De asemenea, Tribunalul a reținut că la data de 10.11.2009 contestatoarea a depus la dosar precizare de acțiune prin care a arătat că renunță la judecata petitului al doilea, iar pentru primul petit a solicitat și suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr - al ÎCCJ.

În cursul soluționării cauzei pe rolul Tribunalul Brașov, la termenul din 13.11.2009 intimata, prin reprezentant a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, raportat la valoarea totală înscrisă în decizia de impunere atacată și care este în sumă de 969.954 lei.

Relativ la această excepție, Tribunalul a stabilit că cererea formulată de reclamant are ca obiect principal constatarea că măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr -/07.04.2009 vizează acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală și că suma totală înscrisă în această decizie este de 969.954 lei.

Raportându-se la dispozițiile art 158 cod procedură civilă și ale art 10 din Legea nr 554/2004, față de faptul că debitul în discuție privește taxele și impozitele locale și depășește suma de 500.000 lei, Tribunalul a apreciat că în cauză Curtea de APEL BRAȘOV este competentă să soluționeze cauza.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată la data de 20.11.2009 pe rolul Curții de APEL BRAȘOV sub nr -.

La termenul de judecată din data de 29.01.2010, instanța a luat act de renunțarea la petitul doi al acțiunii, reclamanta a depus o precizare de acțiune față de excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă și a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV.

Ca instanță legal investită cu judecarea cauzei având ca obiect acțiunea inițial formulată de reclamantă, Curtea de Apel a luat act de renunțarea la judecată cu privire la petitul doi al acțiunii, astfel că obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie în prezent solicitarea reclamantei în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B, ca instanța să constate că măsurile vizând acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală.

Din conținutul motivelor avute în vedere de Tribunalul Brașov cu ocazia declinării soluționării cauzei, se constată că rațiunile admiterii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov au vizat petitul 2 al acțiunii, respectiv cuantumul debitului stabilit prin actul administrativ fiscal contestat.

Ca urmare, se constată că, raportat la dispozițiile art 10 din Legea nr 554/2004, ce stabilesc competența materială a instanței de contencios administrativ, niciunul dintre criteriile prevăzute de acest text de lege nu mai atrag competența materială a curții de apel întrucât acțiunea, astfel cum a fost precizată, urmare a renunțării la petitul 2 al acțiunii, nu privește acte administrative emise dau încheiate de autorități publice centrale sau taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei.

Față de calitatea de autoritate publică locală a pârâtei Direcția Fiscală B, în condițiile art 158 al 1 și art 159 cod procedură civilă, Curtea va admite excepția invocată de reclamantă și, întrucât Tribunalul Brașov nu s-a declarat necompetent în soluționarea petitului 1 al acțiunii, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, fără a constata ivit un conflict negativ de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BRAȘOV invocată de reclamanta - - și, în consecință,

Declină competența de soluționare a cauzei înregistrată pe rolul Curții de APEL BRAȘOV -Secția contencios administrativ și fiscal sub nr - având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - - cu sediul în B,-, -.1,.4, sector 1 în contradictoriu cu Direcția Fiscală din cadrul Consiliului Local al Mun cu sediul în B,- prin care s-a solicitat să se constate că măsurile vizând acordarea, stoparea și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului d e procedură fiscală, în favoarea Tribunalului Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2010.

Președinte, Grefier,

- - - -

Red. LB 29.01.2010/dact.VP 2.02.2010/4ex.

Președinte:Lorența Butnaru
Judecători:Lorența Butnaru

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 17/2009. Curtea de Apel Brasov