Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 172/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚĂ Nr. 172
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte Secție
Grefier: - -
**********
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE D, având ca obiect anulare decizie nr. 123/07.05.2007 și a raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006 emise de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat pentru reclamanta și consilier juridic pentru pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Consilier juridic pentru pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE D depune minuta sentinței penale nr. 119 din 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
În conformitate cu dispozițiile 137 Codul d e procedură civilă coroborat cu art. 205 Cod procedură fiscală, consilier juridic pentru pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D invocă excepția inadmisibilității contestării raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006 întocmit de DGFP
Învederează instanței că reclamanta nu a formulat contestație împotriva deciziei nr. 123/07.05.2007 și a deciziei de impunere nr. 382/28.07.2005 emise de DGFP D, ci a formulat contestație doar împotriva raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006, contestație ce apreciază că este inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 Codul d e procedură civilă, instanța pune în discuție excepția inadmisibilității contestării raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006 întocmit de DGFP
Avocat pentru reclamanta arată că excepția invocată este nefondată. Învederează că prin decizia 3977 din 07.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că reclamanta are calitate procesuală activă în prezenta cauză, având un interes juridic, actual și legitim în formularea acțiunii.
Interpelat de către instanță, avocat pentru reclamanta, învederează instanței că acea contestație a fost formulată atât împotriva raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006, a deciziei nr. 123/07.05.2007 cât și a deciziei de impunere nr. 382/28.07.2005 emise de DGFP
Arată că reclamanta a promovat acțiunea ca persoană fizică, întrucât față de societatea SC. SA al cărei administrator a fost reclamanta a fost deschisă procedura lichidării judiciare - lichidatorul judiciar numit nu a contestat actele administrative menționate. De asemenea arată că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, având un interes juridic, actual și legitim în formularea acțiunii.
Învederează instanței că reclamantei nu i-au fost comunicate raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere ce fac obiectul prezentei cauze.
Consilier juridic pentru pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE D solicită admiterea excepției invocate. Susține că actul administrativ de control ce putea fi contestat este decizia de impunere nr. 382/28.07.2005 emisă de DGFP D, iar nu raportul de inspecție fiscală întocmit. Susține că raportul de inspecție fiscală menționat are caracter de act premergător deciziei de impunere; prin urmare neavând natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător unui act administrativ, raportul de inspecție fiscală nu stabilește nici un raport obligațional susceptibil de a fi contestat.
De asemenea, învederează că prin decizia nr. 123/07.05.2007, DGFP D s-a pronunțat asupra contestației numai pe excepția lipsei calității procesuale active a numitei, necercetând pe fond acțiunea.
CURTEA
La data de 09.11.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu ANAF B, anularea Deciziei nr. 123/07.05.2007, precum și anularea raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006 și a deciziei de imputare nr. 382/28.07.2006.
În motivarea acțiunii sale reclamanta a arătat că la data de 17.04.2007 a formulat contestație împotriva Raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006, depusă la DGFP D și înaintată spre soluționare ANAF.
Prin Decizia nr. 123/07.05.2007 i-a fost respinsă contestația, motivat de faptul că a fost depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta. Un alt motiv invocat a fost acela că s-a depus contestația la data de 02.04.2007 la DGFP D, în timp ce actele contestate au fost comunicate lichidatorului judiciar la data de 31.07.2006.
Reclamanta a arătat că decizia nr. 123/07.05.2007 s-a emis cu încălcarea drepturilor sale fundamentale. Astfel, actele contestate au fost comunicate lichidatorului judiciar în data de 31.07.2006, însă reclamantei nu i-au fost comunicate niciodată. Deși i s-a retras dreptul de administrare de la data intrării în faliment a SC SA, singura interesată în contestarea acelui raport de inspecție ar fi fost reclamanta, conform art. 175 pct. 2 Cod pr. fiscală.
Reclamanta a mai învederat faptul că are calitatea de a contesta actul fiscal întrucât întrunește toate cele patru condiții: capacitatea procesuală, calitatea procesuală, dreptul și interesul.
Pe fondul cauzei reclamanta arătat că pentru întocmirea raportului de inspecție fiscală parțială au fost verificate aceleași documente financiar - contabile care au stat la baza întocmirii a două procese verbale de control din 10.10.1003 și 16.12.2003. În cuprinsul acestora s-a reținut că operațiunile comerciale care au stat la baza restituirilor de TVA sunt reale, corect înregistrate în evidențele contabile.
Au fost anexate următoarele înscrisuri: contestația formulată de către reclamantă, raport de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006, Decizia nr. 123/07.05.2007, procese verbale din 10.10.2003 și 16.12.2003.
Prin sentința nr. 16 din 16 ian. 2008 Curtea de APEL CRAIOVAa respins acțiunea, reținând că:
Prin Decizia nr. 123/07.05.2007 emisă de către MEF - ANAF - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor a fost respinsă contestația formulată de către împotriva raportului de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006. S-a reținut de către organul de soluționare că s- formulat contestație de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, având în vedere că societatea supusă controlului se află în procedura falimentului.
Temeinicia deciziei contestate se reține din faptul că prin raportul de inspecție fiscală parțială nr. 4443/31.07.2006 au fost stabilite obligațiile fiscale datorate de către SC SA către bugetul de stat.
Ca atare, persoana interesată în a contesta acest raport este SC SA.
În prezent această societate se află în procedura falimentului, fiind numit lichidator judiciar SC SRL - FILIALA
De asemenea, deși administrator al societății a fost, acesteia i-a fost ridicat dreptul de administrare, având în vedere și dispozițiile art. 50 alin. 4 din Legea nr. 64/1995, precum și încheierea nr. 123/1.06.2006 a Tribunalului Dolj.
În conformitate cu art. 175 alin. 2 din OG nr. 92/2003 rep.este îndreptățit la contestație numai cel care se consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
În cauză persoana lezată și, deci, îndreptățită la a contesta actul administrativ fiscal este SC SA, prin reprezentanții săi legali, respectiv lichidatorul financiar.
Administratorul societății supuse controlului este îndreptățit la a contesta un act administrativ fiscal, însă, în cauză, contestația a fost formulată de către, în nume propriu și nu în calitate de administrator. Aceasta cu atât mai mult cu cât dreptul de administrare i-a fost retras la data intrării în faliment a societății.
Ca atare, în mod corect organul de soluționare a contestației, a făcut aplicarea prevederilor pct. 13.1 lit. b din nr. 519/2005 în conformitate cu care contestația poate fi respinsă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în situația în care aceasta este formulată de o persoană fizică sau juridică lipsită de calitate procesuală.
De asemenea, reținând că nu are calitatea de a contesta actul administrativ fiscal, organul de soluționare a contestației nu a făcut o analiză asupra problemelor de fond, excepția lipsei calității de a contesta fiind o excepție de fond, dirimantă, care face de prisos analiza fondului cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta susținând că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu are interes în formularea contestației întrucât pentru aceeași sumă reținută în actul administrativ fiscal este inculpată într-un dosar penal unde răspunderea materială și penală este atrasă în calitate de persoană fizică, administrator al persoanei juridice până la ridicarea dreptului de administrare în dosarul de faliment.
Prin decizia nr. 3977/07.11.2008 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe reținând că nu se poate contesta dreptul fostului administrator de a solicita verificarea legalității actelor administrativ fiscale prin care s-a reținut în sarcina societății un debit ce vizează inclusiv perioada în care a fost administrator, în condițiile în care acesta poate răspunde pentru aceste debite atât penal cât și în baza Legii nr. 64/1995 sau art. 138 din Legea nr. 85/2006. În aceste condiții Înalta Curtea reținut reclamanta are interes și în consecință și calitatea procesuală în contestația împotriva actelor administrativ fiscale.
În rejudecare, analizând cauza prin prisma excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă, Curtea constată următoarele:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune având ca obiect contestația împotriva deciziei nr. 123/07.05.2007 emisă de ANAF prin care s-a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 4443/31.07.2006.
Deși acțiunea în instanță vizează anularea atât a raportului de inspecție fiscală nr. 4443/31.07.2006 cât și a deciziei de impunere nr.382/28.07.2006, contestația administrativă la organul fiscal a fost formulată doar împotriva raportului de inspecție fiscală.
În aceste condiții acțiunea este inadmisibilă atât în ceea ce privește capătul de cerere referitor la decizia de impunere cât și în ceea ce privește capătul de cerere vizând raportul de inspecție fiscală.
Astfel, Curtea reține că procedura contestării actelor administrativ fiscale reglementată de art. 205-218 proc. fisc. este o cale administrativă de atac și nu o jurisdicție specială administrativă, în sensul art. 21 alin.4 din Constituție și ale art.6 alin.1 din Legea nr.554/2004. Această cale administrativă de atac reprezintă o procedură prealabilă care este obligatorie de urmat potrivit art.7 din Legea nr. 554/2004( dec. nr. 496/14.02.2006 a -; dec. nr. 188/27.04.2004 și dec. nr. 409/2004 ale Curții Constituționale ).
În consecință, instanța de contencios administrativ soluționează doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscală, neputând cenzura în mod direct actele administrative de impunere(dec. nr. 3986/15.11.2006 a - ).
Așadar, pentru că reclamanta a formulat contestație doar cu privire la raportul de inspecție fiscală iar autoritatea administrativ fiscală s-a pronunțat prin decizia nr. 123/07.05.2007 numai asupra aspectelor legate de acesta, cererea prin care se contestă în mod direct în instanță actul de impunere, respectiv decizia nr. 382/28.07.2006, este inadmisibilă.
Totodată, Curtea mai reține și că pentru a fi susceptibil de cenzură, actul administrativ fiscal trebuie să fie capabil să dea naștere, să modifice sau să raporturi administrativ fiscale. Or, cât timp raportul de inspecție fiscală nu poate produce efecte juridice prin el însuși, separat de decizia de impunere, este evident că analiza aspectelor fiscale invocate de către reclamantă se poate face doar în cadrul contestației privind decizia de impunere.
Este inadmisibilă contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală, întrucât potrivit disp. art.205 alin.1 proc.fisc. contestația pe cale administrativă se poate formula împotriva titlului de creanță, care este decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală fiind un act premergător actului administrativ fiscal( dec. nr. 4318/09.11.2007 - ).
Față de cele arătate, Curtea apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, urmând să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
.red.
25.05.2009
13 Mai 2009
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
