Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 177/ Dosar Nr-
Sedința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
- - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr.18/CA din 12.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 03 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 10 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 18/CA/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B, a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 8086 lei și dobândă legală începând cu data de 25.11.2008 și până la data efectivă a plății, s-a luat act de renunțarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Este nefondată excepția inadmisibilității având in vedere că apariția OUG 50/2008 care înlocuiește taxa de primă înmatriculare cu taxa de mediu nu este de natură să afecteze dreptul reclamantului de a se adresa instanței de judecată, o interpretare contrară ar fi de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituția României și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule s-a plătit cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc. ). Această taxă specială s-a datorat cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
Taxa in discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite. În urma acestui demers, reclamantei i-a fost restituită suma de 2659 lei care reprezintă diferența între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008. Ulterior, reclamanta a solicitat și restituirea diferenței de 8086 lei, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 instanța reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr.686/2008.
Taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare. In plus, fiind vorba de un autoturism achiziționat anterior intrării in vigoare a OUG 50/2008, a considera că reclamanta trebuie să achite taxa de poluare înseamnă a admite că efectele acestei ordonanțe sunt retroactive.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța a admis cererea privind plata de către pârâtă a sumei de 8086 lei reprezentând taxa de poluare.
A fost admisă in parte cererea reclamantei privind plata dobânzii legale care s-a acordat începând cu data introducerii acțiunii, -, având in vedere că reclamanta nu a făcut dovada că, anterior acestei date, a pus pârâta în întârziere. Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamantă prin faptul că a fost lipsită de suma de 8086 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că această cauză nu este speța clasică privind restituirea taxei de primă înmatriculare, reclamanta a urmat procedura de restituire a diferenței de taxă de primă înmatriculare cea prevăzută de OUG 50/2008 în acest sens fiindu-i emisă Decizia de restituire nr. -/9.10.2008 a sumelor reprezentând diferențe între taxa specială achitată și taxa de poluare; s-a aprobat restituirea sumei de 2659 lei. S-a procedat conform HG 686/2008. Expertul a menționat că prevederile OUG 50/2008 și cele ale normelor metodologice de aplicare sunt conforme cu criteriile comunitare. Prin art. 11 din OUG 50/2008 s-a dispus restituirea doar a unei părți din taxa plătită în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008 și nu restituirea integrală. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii. Reclamanta nu a urmat procedura administrativ - jurisdicțională de contestare a actului fiscal respectiv a deciziei de restituire -/9.01.2008, care putea fi contestată în conformitate cu prevederile art. 205 din Codul d e procedură fiscală. Motivele privind legalitatea și compatibilitatea taxei de poluare cu normele comunitare sunt reluate de mai multe ori prin recurs. Consideră că în mod greșit s-a dispus reactualizarea sumei cu dobânda legală începând din 25.11.2008, cererea fiind admisă în lipsa unui temei legal și fără indicarea unui text de lege.
La dosar a depus întâmpinare intimata - SRL solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamanta - Expert SRL a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare achitată în 31.03.2008 la Administrația Finanțelor Publice B. I s-a restituit doar o parte din sumă. Pentru restituirea integrală a taxei achitate a înregistrat o nouă cerere sub nr. -/30.10.2008.
Prin adresa nr. -/4.11.2008 i s-a comunicat că nu există temei legal pentru restituirea diferenței de taxă.
Corect a constatat instanța de fond că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal era percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplica în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectau prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis. Curtea Europeană de Justiție a arătat că, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană, art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât statul de referință ( în speță se referă la taxa introdusă de Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acel stat și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Faptul că a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare. Nu este posibilă nici compensare între cele două taxe pentru a se restitui doar diferența.
Nu este stabilită o creanță a recurentei având ca obiect taxa de poluare față de reclamant. Dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu pot retroactiva, iar prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mici. În prezent doar creanța reclamantei este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu a făcut dovada că deține o creanță față de aceasta.
Nu s-a analizat compatibilitatea taxei de poluare cu dreptul comunitar ci a taxei achitate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Constatându-se că taxa achitată este nelegală corect s-a dispus restituirea ei aceasta fiind o plată nedatorată. Judecătorul fondului este obligat să aplice prioritar normele de drept comunitar.
Contestația prevăzută de art. 205 din Codul d e procedură fiscală reprezintă " plângerea prealabilă " împotriva unui act administrativ fiscal. Nu este o procedură administrativ - jurisdicțională cum susține recurenta ci o procedură administrativă.
Această procedură administrativă a fost urmată de reclamantă prin cererea înregistrată în 30.10.2008, deci după emiterea Deciziei de restituire -/9.10.2008 și înainte de a se adresa instanței de judecată cu prezenta cerere de chemare în judecată. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Conform art. 1084 cod civil reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ( în speță prin achitarea unei taxe nelegale). Actualizarea cu indicele de inflație păstrează valoarea reală a obligației bănești, iar dobânda reprezintă beneficiul nerealizat.
Dobânda legală s-a dispus a fi plătită de la data formulării cererii de chemare în judecată, 25.11.2008, apreciindu-se că aceasta este data punerii în întârziere a pârâtei conform art. 1088 Cod civil.
Pentru toate considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct.9 și art. 304/1 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 18/CA/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.03.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /10.03.2009
Dact./12.03.2009 / 2 ex.
Jud. Fond:
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Maria Ioniche, Silviu Gabriel
