Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 18/
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B,-, împotriva sentinței nr. 37 din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părții prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 12 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 13 ianuarie 2010.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin Sentința nr. 37/19.01.2009 a Tribunalului Mureș, s-a admis acțiunea precizată, formulată de reclamanta T M, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, s-a anulat Decizia nr. 143/22.08.2007 emisă de pârâtă, prin care s-a dispus instituirea răspunderii solidară a reclamantei împreună cu debitoarea GLOBAL T M, pentru suma de 223.234 lei, cu titlu de datorie vamală, precum și decizia nr. 169/12.11.2007, prin care s-a respins contestația reclamantei ca inadmisibilă.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 12.05.2008, reclamanta T M, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, a solicitat anularea Deciziei nr. 169/12.11.2007; exonerarea de plata sumei de 223.234 Ron și comunicarea modalității de calcul și perioadele de referință pentru suma de 223.234 Ron, reprezentând penalități.
Prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 143/22.08.2007 emisă de B, fila 20 dosar, în baza prevederilor art. 27 alin.1 lit. a coroborat cu alin.2 lit. a din nr.OG 92/2003, pentru datoria vamală restantă a debitoarei Global T M, declarat insolvabil va răspunde solidar cu aceasta K. întrucât a dobândit cu rea credință de la aceasta bunuri imobile în speță, apartamentul cu 2 camere prin vânzare-cumpărare ( acționari la ambele firme fiind aceleași persoane).
S-a reținut că anterior emiterii acestei decizii, respectiv la data de 04.07.2007, în baza dispozițiilor art. 171 din nr.OG 92/2003/R, a fost încheiat procesul-verbal de constatare a insolvabilității debitoarei Global
Împotriva Deciziei nr. 143/22.08.2007, reclamanta a formulat contestație administrativă care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 169/12.11.2007, emisă de pârâtă.
În motivarea deciziei s-a susținut că actul constatator prin care s-a stabilit datoria vamală principală are natura juridică a unui titlu de creanță, ceea ce a permis începerea executării silite, în condițiile prevăzute de nr.OG 61/2002 și nr.OG 92/2003.
S-a mai reținut că prin acțiunea formulată la instanță împotriva acestei decizii, reclamanta a invocat între altele și prescripția dreptului pârâtei de a emite Decizia nr. 143/22.08.2007, susținând că termenul de 5 ani - prevăzut de OG nr. 92/2003/R, ar fi fost depășit, însă această prescripție nu a fost invocată ca excepție ci, ca un mijloc de apărare pe fond.
Cu privire la această apărare, instanța a constatat următoarele:
Între reclamanta și Global există o legătură comună de interes, în sensul că ambele societăți au un administrator comun, respectiv pe numita, domiciliată în Ungaria.
Prin actele constatatoare nr. 981-996/12.12.2002, încheiate de Biroul Vamal T M, a fost stabilită în sarcina Global o datorie vamală suplimentară în sumă totală de 1.495.652.122 lei compusă din: taxe vamale - 837.402.853 lei; 417.995.541 lei majorări de întârziere aferente; și 163.247.691 lei TVA +77.006.037 lei, majorări de întârziere aferente.
Împotriva actelor de constatare și proceselor-verbale privind stabilirea accesoriilor, Global a formulat contestație administrativă care a fost soluționată prin Decizia nr. 5/31.01.2003 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prin această decizie s-a admis contestația pentru suma de 12.027.285 lei și s-a respins pentru suma totală de 1.475.464.098 lei.
Împotriva acestei decizii Global a formulat acțiune în contencios administrativ, fiind soluționată prin sentința nr. 463/18.02.2007 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 516/R/16.11.2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.
În speță, actele administrativ-fiscale încheiate de organul vamal (titluri de creanță) au devenit titluri executorii la data de 16.11.2004, atunci când instanța de judecată s-a pronunțat asupra contestației administrative prin hotărâre irevocabilă, iar decizia privind stabilirea răspunderii solidare a reclamantei cu Global,nr.169/12.11.2007, a fost emisă în termenul de executare silită de 5 ani, care a început să curgă de la data de 01.01.2005.
Pe fond, instanța a constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 290/08.05.2003, încheiat între vânzătoarea Global și cumpărătoarea SRL, în baza Hotărârii AGA din data de 23.11.2002, vânzătoarea a vândut cumpărătoarei imobilul situat în T M,-,.10, compus din apartament cu două camere, dependințe, cumpărat în anul 2001, cu prețul de 264.150.000 lei achitat cu factura fiscală nr. -/23.12.2002.
Din adresa nr. 309/10.01.2003, emisă de C, rezultă că la data respectivă, Global, avea o datorie vamală de 119.428.532 lei, majorări și penalități de întârziere, în care a fost achitată la data de 11.02.2003. Rezultă, așadar, că la data vânzării apartamentului, Global avea o datorie vamală de 119.428.532 lei, care a fost achitată în data de 11.02.2003 și a susține - ulterior, după 5 ani, că vânzarea apartamentului a fost făcută cu scopul de a păgubi pe creditor - - și de a-și provoca starea de insolvabilitate, fără a dovedi această, este nefondată și pur formal.
Cum această susținere reprezintă legătura cauzală pe baza căreia s-a instituit răspunderea solidară a reclamantei, în calitate de cumpărătoare cu vânzătoarea Global, instanța a admis acțiunea, a anulat actele atacate și a exonerat reclamanta de plata sumei de 223.234 lei (ron), pentru care i s-a instituit răspunderea solidară.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta, prin B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că, soluția pronunțată este nelegală având în vedere faptul că la data înstrăinării imobilului avea datorii către bugetul de stat, nu are relevanță că a achitat o parte din datorii, din vânzarea efectuată rezultă reaua credință a reclamantei. Prevederile legale în materie sunt foarte clare, reaua credință a fost pe deplin dovedită, iar la întocmirea procesului verbal de insolvabilitate au fost respectate cerințele legale. Se invocă incidența prevederilor art. 27 alin.1 lit. a coroborată cu alin.2 lit. a din nr.OG 92/2003 republicată.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că, recursul declarat are ca temei juridic, prevederile art. 27 alin.1 lit. a din nr.OG 92/2003 "pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvent în condițiile Codului d e procedură fiscală, răspund solidar cu aceasta, persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea". Din analiza textului de lege arătat, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii societății; sunt îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii solidare, numai pentru acele persoane juridice sau fizice, care au dobândit bunuri, cu rea credință, ori înstrăinare, vânzarea nu este act juridic reținut de legiuitor la lit. a al art. 27 al Codului d e procedură fiscală iar actul de vânzare perfectat de către cele două societăți, s-a efectuat tocmai în scopul plății tuturor datoriilor la bugetul statului, starea de fapt realizat în luna ianuarie 2004, societatea vânzătoare achitând toate astfel de obligații, astfel că insolvabilitatea se datorează tocmai acestor plăți; și că din probele administrate, nu se poate reține reaua credință a societății, motiv pentru care, în mod temeinic și legal, prima instanță a anulat cele două decizii emise.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia nr. 143/22.08.2007 a B, s-a instituit solidaritatea debitoarei Global T M, pentru datoria vamală de 223.234 lei, iar contestația împotriva acestei decizii, formulată de a fost soluționată prin decizia nr. 169/12.11.2007 de către B, reținându-se că actul constatator prin care s-a stabilit datoria vamală precizată are natura juridică a unui titlu de creanță fiscală, devenind titlu executoriu ca urmare a nedesființării acestuia pe cale administrativă sau judecătorească, și că urmare a declanșării procedurii execuționale s-a emis în cadrul acesteia și decizia nr. 143/2007, privind răspunderea solidară a celor două societăți. Această decizie de angajare a răspunderii solidare, a fost emisă în cadrul termenului de prescripție a executării silite de 5 ani, conform art. 27 din Codul d e procedură fiscală; și pe de altă parte, în cadrul contestației formulate nu se poate dispune asupra fondului titlului executoriu în baza căruia s-a pornit executarea.
În ceea ce privește această soluție, împărtășită de organul jurisdicțional, cu ocazia emiterii deciziei nr. 169/2007, Curtea apreciază că aceasta este greșită, pentru următoarele motive:
Este cert că decizia atacată nr. 143/2007 a fost emisă în baza dispozițiilor art. 27 din Codul d e procedură fiscală, instituind solidaritatea reclamantei cu cealaltă societate, în ceea ce privește plata sumei de 223.234 lei, reprezentând un veritabil titlu de creanță fiscală, întrucât individualizează obligația fiscală ce revine contestatoarei, potrivit art. 28 alin.3 din Codul d e procedură fiscală. În acest sens, potrivit art. 23 alin.1 din Codul d e procedură fiscală, obligația fiscală se naște în momentul în care, potrivit legii (respectiv în condițiile art. 27 din Codul d e procedură fiscală) se constituie baza de impunere care le generează; dispoziții în deplin acord cu cele cuprinse în art. 28 alin.1, 2 din Codul d e procedură fiscală.
În aceste condiții, era firesc ca la dispoziția contribuabilului să fie pus dreptul acestuia de a contesta acest titlu, potrivit art. 28 alin.6 din actul normativ precitat, procedura soluționării eventualei contestații fiind, potrivit exprimării legiuitorului, "în condițiile legii", dispoziție ce face trimitere la Titlul IX - cuprinzând procedura soluționării contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale.
Or, în raport de aceste dispoziții, este de necontestat dreptul contribuabilului, în speță reclamanta, de a ataca în condițiile art. 205 Cod procedură fiscală, titlul de creanță, reprezentat de decizia nr. 143/2007, dată fiind legitimitatea sa procesuală, conferită de art. 205 alin.2 din Codul d e procedură fiscală, competența urmând potrivit art. 205 alin.1 lit. a din Codul d e procedură fiscală.
În raport de aceste considerente, respingerea contestației ca inadmisibilă, pentru considerentele reținute în decizia nr. 169/2007, reprezintă o soluție nelegală, astfel că, în cauză s-a realizat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, ceea ce atrage potrivit art. 312 alin. 1, 3, 6 Cod procedură civilă, admiterea recursului și casarea hotărârii atacate. Întrucât prima instanță avea obligația să dispună trimiterea cauzei spre soluționare organului competent, B, pentru soluționarea pe fond a contestației, Curtea va dispune în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 37/19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și în consecință admite acțiunea formulată de "" cu sediul în T M,-, județul M, și trimite contestația către B pentru soluționarea acesteia pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./09.03.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
