Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 180/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.180
Ședința publică din 09.02.2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr. 597/26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat și avocat în reprezentarea reclamantei recurente, iar în reprezentarea pârâtei intimate se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Avocat invocă excepția de nelegalitate a art.59 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VI din Legea nr.571/2003, depune motivele excepției invocate și le comunică și cu reprezentanta pârâtei intimate.
Instanța, din oficiu, pune în discuție întregirea cadrului procesual în această cauză, întrucât s-a atacat și decizia de impunere emisă de Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T, care la instanța de fond nu a fost citată.
Reprezentanții reclamantei recurente arată că se impune a fi introduse în cauză și și, sens în care cere admiterea recursului cu casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că este de acord cu introducerea în cauză a Administrației Financiare pentru Contribuabili Mijlocii
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 597/26.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondată acțiunea reclamantei - - T împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T având ca obiect cererile de anulare a Deciziei nr. 2506/251/12.11.2008, emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală A Finanțelor Publice T, prin care s-a soluționat contestația formulată de subscrisa și înregistrată sub nr. 34573/24.09.2008, împotriva Deciziei de impunere nr. 116/02.09.2008; anularea Deciziei de impunere nr. 116/02.09.2008 emisă de către inspectorii fiscali dl. - și dl. -G din cadrul DGFP T - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii T - Activitatea de inspecție fiscală, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală înregistrat la DGFP T cu nr. 16830/01.09.2008 și recunoașterea ca deductibilă a sumei reprezentând TVA achitat în vamă pentru punerea în liberă circulație a matrițelor folosite în activitatea economică, cu cheltuieli de judecată.
În motivare instanța a reținut că prin Raportul de inspecție fiscala înregistrat la Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii T (AFPCM) sub nr. 16830/01.09.2008 s-a constatat ca - - a achitat în luna decembrie 2007 taxa pe valoare adăugată (TVA) aferenta punerii în circulație a unor matrițe pentru prelucrarea materialelor plastice iar organul de control a apreciat că TVA este nedeductibil motiv pentru care a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala nr. 116/02.09.2008, prin care a respins la rambursare suma de 346.849 lei RON reprezentând TVA.
Împotriva deciziei de impunere si a Raportului de inspecție fiscală reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin Decizia nr.2506/251/12.11.2008.
In fapt, în cursul anilor 2001-2006 reclamanta a introdus în România, în regim vamal de admitere temporară, matrițe necesare în propria activitate de producție. Reclamanta nu este proprietarul acestora ci doar utilizatorul lor. În decembrie 2007 regimul vamal de admitere temporară a fost închis prin punerea mărfurilor în liberă circulație, cu consecința plății de TVA.
Litigiul dintre părți se datorează împrejurării că reclamanta consideră TVA plătit ca fiind deductibil și a solicitat rambursarea lui, cererea fiind respinsă prin toate actele administrativ fiscale mai sus amintite. Reclamanta nu contestă plata TVA pentru punerea mărfurilor în liberă circulație (într-un astfel de caz litigiul ar fi fost îndreptat împotriva autorității vamale) ci doar respingerea cererii de rambursare.
Tribunalul a constatat că la data introducerii matricelor în țară operațiunea reprezenta, din punct de vedere al legislației TVA, import de bunuri în sensul art. 131 al. 1 Cod fiscal ("În înțelesul prezentului titlu, se consideră import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat") și, anterior intrării în vigoare a Codului fiscal, în sensul art. 5 al. 1 din Legea 345/2002 (anterior acestei legi, importul de bunuri nu era definit de legislația TVA). În ambele cazuri era suficient că bunurile intrau în România dintr-un alt stat.
În acest context este lipsită de relevanță distincția între achiziții de bunuri și prestarea de servicii așa cum sunt acestea definite de art. 128 și art. 129 Cod fiscal.
Este necontestat că pe întreaga perioadă cât bunurile au fost sub regim vamal suspensiv reclamanta a fost scutită de plata TVA pentru introducerea în țară a matricelor (de ex. sub imperiul Legii 345/2002 scutirea s-a făcut în temeiul art. 12 al. 1 lit. c, iar după intrarea în vigoare a Codului fiscal, scutirea a operat în temeiul art. 131 al. 2 Cod fiscal). s-a datorat tocmai împrejurării că operațiunea a fost considerată import de bunuri iar bunurile au fost puse sub regim vamal suspensiv.
Or, aceasta înseamnă că art. 1511Cod fiscal este aplicabil în cauză și tot la fel sunt și normele de aplicare mai sus amintite.
Tribunalul a constatat că întreaga argumentație a reclamantei se bazează pe inaplicabilitatea în cauză a acestor texte legale și de aceea au fost înlăturată în întregime.
În consecință, văzând că în mod temeinic și legal pârâta a respins cererea de rambursare și a emis actele administrativ fiscale contestate de reclamantă, tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, a respins acțiunea.
În temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a respins cererea reclamantei privind cheltuielile de judecată.
În cauză a declarat recurs reclamanta - - T solicitând modificarea sentinței cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă și admiterea acțiunii.
În esență recurenta critică prima instanță pentru că reclamanta îndeplinește condițiile legale de deductibilitate fiscală potrivit art.145 alin.2 și art.146 alin.1 Cod fiscal și încalcă dispozițiile comunitare cuprinse în Anexa V la Tratatul de aderare cu privire la măsurile tranzitorii pentru închiderea regimurilor vamale suspensive, încalcă mecanismele fundamentale de funcționare a Pieții Unice europene prevăzute în Tratatul de constituire a Comunității Economice Europene (tratatul de la ) și în special a următoarelor dispoziții, și anume art.23 alin.1, art.25, art.30 și art.49.
Se mai arată că există o necorelare a legislației fiscale cu cea vamală, astfel Codul vamal în vigoare la data deschiderii regimurilor vamale suspensive (Lg.141/1997) prevedea explicit în art.119 faptul că regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României - a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeași stare, cu excepția uzurii lor normale, iar dispozițiile art.262 lit.c) din nr.HG1114/2001 (Regulamentul vamal) condiția potrivit căreia, admitere temporară se acordă sub rezerva ca pe întreaga perioadă de utilizare bunurile vor rămâne în proprietatea persoanei juridice stabilite în străinătate.
Din punct de vedere fiscal - art.1611din Codul fiscal (operațiuni efectuate înainte și de la data aderării) dispune la alin.1 că "prevederile în vigoare, la momentul în care bunurile au fost plasate în unul dintre regimurile suspensive -, se vor aplica în continuare de la data aderării, până la ieșirea bunurilor din aceste regimuri " prevederi conforme de altfel celor din Anexa V la Tratatul de aderare; alin.2 de la art.1611stabilesc că: apariția oricăruia dintre evenimentele de mai jos la sau după data aderării se va considera ca import în România:
a) ieșirea bunurilor în România din regimul de admitere temporară în care au fost plasate înaintea datei aderării ;
b) scoaterea bunurilor în România din regimurile vamale suspensive în care au fost plasate înaintea datei aderării ."
Astfel spus, cele două situații prezentate mai sus (coroborate cu precizările de la pct.1.2-1.3) reprezintă modalități de închidere a regimurilor vamale suspensive pe teritoriul României, evenimente considerate import de bunuri pentru care taxa devine exigibilă, obligația de plată fiind a persoanei care închide regimurile suspensive (importatorul).
Interpretarea instanței de fond în sensul că dispozițiile comunitare nu sunt aplicabile este eronată deoarece nu ține seama de regulile tranzitorii stabilite în actele normative amintite și de superioritatea absolută a dreptului comunitar în raport cu dreptul intern începând cu data aderării, superioritate recunoscută chiar și de Codul fiscal în art.1 alin.4.
Recurenta mai critică prima instanță pentru concluzia reținută privitor la posibilitatea recuperării TVA de la proprietarul din comunitate al matrițelor, ceea ce corespunde situației sale, și de asemenea se invocă practica instanței supreme, bazată pe logică și rațiune în cazul în care se confruntă cu dispoziții contradictorii, și anume decizia nr.746/2000, sau decizia nr.1323/2000.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, se constată că este fondat, motiv pentru care se admite împotriva sentinței civile nr. 597 din 26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, se casează sentința și se trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș, pentru că:
Potrivit acțiunii reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând anularea deciziei nr.2506/2008 emisă de pârâtă în procedură prealabilă și anularea deciziei de impunere fiscală nr.116/2008 emisă de organul de control din cadrul Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii T și recunoașterea deductibilității sumei reprezentând TVA achitat în vamă pentru punerea în liberă circulație a matrițelor folosite în activitatea sa economică.
Prin sentință acțiunea a fost soluționată numai în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, emitenta deciziei în procedura prealabilă reglementată de Codul d e procedură fiscală.
Cum în litigiu impunerea fiscală atacată, respectiv titlul de creanță a fost eliberat de Administrația Finanțelor Publice pentru contribuabili mijlocii T, instanța a avut obligația procedurală de a pune în discuția părților formarea legală a cadrului procesual și cu această autoritate fiscală, în baza principiului rolului activ al instanței prevăzut de art.129 Cod procedură civilă, pentru asigurarea principiilor contradictorialității procesului civil și cel al dreptului la apărare.
Neprocedând astfel, Tribunalul Timișa pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei, motiv de casare prevăzut de art.312 alin.5 Cod procedură civilă, considerent pentru care recursul reclamantei se admite în sensul arătat anterior.
Cu ocazia rejudecării litigiului instanța va analiza acțiunea și prin prisma criticilor cuprinse în recursul reclamantei în vederea pronunțării unei sentințe legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr. 597/26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 9.II.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./16.02.2010
Tehnored./23.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--26.08.2009
Către
Tribunalul Timiș
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr. 597/26.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect anulare act control taxe și impozite,
Întrucât prin decizia nr.180/09.02.2010 a fost admis recursul și s-a dispus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
Anexă:.nr- - Tribunalul Timiș = 158 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
Tehnored.MS/23.02.2010
Ex.2
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Rodica
