Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 182/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 182
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Niță Valentin Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - - 2,. 4..A,. 2,.11, jud.D,împotriva sentintei nr.1695/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții TEATRU " " cu sediul în Târgoviște, str. - I, jud.D și D cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. 1550/2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatii pârâti TEATRU " " reprezentat de consilier juridic și D reprezentată de consilier juridic, lipsind recurentul reclamant.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că s-au depus la dosar, prin intermediul serviciului registratură, întâmpinari din partea intimaților pârâți.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, iar Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimatul " " arată că recurentul nu a indicat motivele de recurs, precizând că potrivit art. 52, al. l, lit. a cod fiscal, plătitorii veniturilor au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă de 10%, reprezentând plăti anticipate. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata DGFP Dâmbovita, aratând că hotarârea instantei de fond este legală și temeinică, Targoviste a procedat legal pentru anul 2005, impozitul pe venitul din drepturile de proprietate intelectuală conform Legii 8/1996 ce face parte din categoria veniturilor din activități independente conform art. 46 al. 1 din Legea nr 571/2003, a fost prevazut in cota de 16%.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
- 2 -
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1695 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Dâmbovița - secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții l " " Târgoviste și P D, privind răspunderea în solidar a pârâtului în solidar cu directorul pentru daune morale și materiale de 50.000 lei, motivat de emiterea nelegală și frauduloasă a deciziei nr. -/30 septembrie 2006, de impunere anuală pentru venituri realizate de persoane fizice pe anul 2005 și prin care i s-a stabilit în plus o diferență de impozit pe venit de 83 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reținut că impozitul pe venitul din drepturi de proprietate intelectuală, conform Legii nr.8/1996, face parte din categoria veniturilor din activități independente conform art. 46 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, unde s-a prevăzut cota de 16 %, și că reclamantul fiind colaborator al lui " ", potrivit art. 52 alin. 1 lit. a din Codul fiscal, plătitori veniturilor au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă de 10 %, reprezentând plăți anticipate și respectând aceste prevederi și în baza declarației speciale înregistrată sub nr. 1298/12 mai 2006, cât și a documentelor doveditoare, organul fiscal în mod corect a calculat diferenta de impozit de 6 %.
Impotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, deoarece declarația pe care a fost obligat să o dea la data de 4 septembrie 2007, a dat-o pentru a-și recupera suma de bani restantă de aproape doi ani și J de zile, declarație pe care el o retrage acum, paragrafele 3 și 4 fiind nule arată recurentul, l " ", având obligația să-l înștiinteze că trebuia să suporte diferența de impozit, astfel încât i se cuveneau daune morale și materiale de 50.000 lei, arătând că din această cauză, el nu și-a putut încasa alte venituri în anul 2005, el a plătit impozitul pe venit neachitat în 2007 în avans, așa cum i-a cerut DGFP D, ceea ce arată recurentul este o greșeală, el nu a beneficiat de salariul minim pe economie întreg anul 2005.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozitiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Potrivit adeverinței de venit nr. 446/15 martie 2006 anexată la declarația specială, privind veniturile realizate în anul 2005, înregistrată la organul fiscal nr. 1928 din 12 mai 2006, reiese că recurentul-petent în baza contractului de colaborare cu l " ", a realizat un venit total brut în sumă de 1466 lei, pentru care conform prev. art. 52 alin. 1 lit. și alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul fiscal, angajatorul a reținut la sursă o cotă de impozitare de 10 %.
Venitul impozitat reprezintă venit din dreptul de proprietate intelectuală, obținut în baza contractelor încheiate conform Legii nr.8/1996 și face parte din categoria veniturilor din activități independente, așa cum sunt definitive în art. 46 alin. 1 din Legea nr. 571/2003, plătitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectuală, cum este și cazul recurentului, au obligația de a calcula și reține în cursul anului fiscal o sumă
- 3 -
reprezentând 10 % din venitul brut realizat de titlurarii de drepturi de proprietate intelectuală, ca urmare a exploatării drepturilor respective, această sumă reprezintă plata anticipată în contul impozitului anual datorat de contribuabili, potrivit punctului 61 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
Cum impozitul pe venitul net anual impozabil, este calculat pe baza declarației privind venitul realizat, prin aplicarea cotei de 16 %, asupra venitului net anual impozabil din anul fiscal respectiv și scăzând plățile anicipate, rezultă că decizia de impunere a fost corect întocmită, prin ea stabilindu-se diferența de plată de 6 %, considerente pentru care criticile aduse sentinței sunt nefondate, susținerile din recurs nu au fost combătute cu nicio probă de către recurent, astfel încât recursul declarat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici-un motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, str. - - 2,. 4..A,. 2,.11, jud.D, împotriva sentinței nr.1695/30.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații- pârâți TEATRUL " " cu sediul în Târgoviște, str. - I, jud.D și P D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Niță Valentin Chirica
--- - - - -
GREFIER,
red.EC/HV
2 ex./7.02.2008
fd.Trib. D -
fd.
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Niță Valentin Chirica
