Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 182/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 182
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Loredana Albescu
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 609 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Bacău, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 177/08.04.2008, anularea parțială a Deciziei de impunere nr. 6/25.01.2008 pentru sumele de 1921 lei și 2490 lei aferente anului 2002 reprezentând impozit pe venit stabilit suplimentar și accesorii, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 6/25.01.2008, anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr.-/28.01.2008 pentru sumele de 1921 lei și 2490 lei aferente anului 2002, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a contestat Decizia de impunere nr.6/25.01.2008, iar a emis Decizia nr.177/08.04.2008, decizie nelegală, deoarece nu răspunde la contestația sa, pârâtele neștiind care este contribuabilul controlat și nici în sarcina cui a fost emisă decizia de impunere.
Astfel, titularul deciziei de impunere este persoana fizică -, contestația este promovată de persoana fizică -, iar Decizia nr.177/08.04.2008 privește Cabinet de Avocat -, aspect față de care decizia este lovită de nulitate întrucât dispozitivul acesteia privește o altă persoană și nu persoana care a promovat contestația.
Pe fond s-a arătat că decizia contestată este nelegală deoarece pentru anul 2002, deși a dat notă explicativă prin care a justificat lipsa a 100 de chitanțe, totuși organul de control a procedat la estimarea veniturilor, calculând un impozit suplimentar și accesoriile aferente.
S-a mai arătat că pentru anul 2002 controlul efectuat este nelegal, întrucât pentru obligațiile fiscale aferente acestui an a intervenit prescripția, termenul de prescripție fiind de 5 ani, iar controlul a început la data de 09.01.2008. Ca urmare, organul fiscal, a stabilit în mod abuziv o bază impozabilă mai mare, prin estimarea veniturilor aferente celor 100 de chitanțe, pe care organul fiscal a presupus că le-a utilizat în anul 2002, calculând un impozit suplimentar în valoare de 1921 lei și accesoriile aferente acestuia de 2490 lei.
De asemeni, un alt motiv de nelegalitate în stabilirea unui impozit suplimentar pe anul 2002 este faptul că deși a declarat aceste chitanțe pierdute și nule, organul fiscal, fără nici o probă a considerat că a utilizat aceste chitanțe și a procedat la estimarea bazei de impunere, deși nu ne aflăm în această situație, iar baza de impunere este ușor determinabilă, conform înregistrărilor contabile.
Ori, dacă organul fiscal avea dubii cu privire la folosirea acestora, trebuia să facă verificări și să aibă cel puțin un indiciu care să-i formeze convingerea că respectivele chitanțe au fost folosite și nu să treacă direct la estimarea bazei de impunere, prin procedeul folosit plecând de la premisa vinovăției sale, atitudine contrară tuturor principiilor de drept.
- mult, organul de control a apreciat starea fiscală în baza art.6 din nr.OG92/2003, act normativ care nu apăruse în anul 2002.
Contestatoarea, a mai arătat că modalitatea de apreciere a bazei de impunere este greșită, deoarece onorariile minimale folosite la calcul sunt pentru angajamente și nu pentru oficii, iar activitatea sa în principal a fost în oficii, astfel că acesta trebuia să determine baza impozabilă după nivelul activității rezultate din evidențele fiscale și nu să statueze că a avut 100 de angajamente în perioada respectivă.
Referitor la suma de 29.046.551 ROL reprezentând contravaloare indemnizație de maternitate și pentru concediu plătit pentru îngrijire copil în vârstă de până la 2 ani, pe lângă faptul că dreptul de control al organului fiscal este prescris s-a arătat că acesta a făcut aplicarea greșită a legii, când a considerat că aceste venituri se încadrează în prevederile art.5 lit.a) din OG nr.7/2001 ultima teză, ori în speță nu se aplică acest articol de lege, întrucât nu a avut și nu are raporturi de muncă în temeiul unui contract individual de muncă, astfel că această indemnizație să fie venit de natură salarială și pe cale de consecință indemnizația primită se încadrează în prima teză a art.5 lit.a) respectiv".indemnizații sau late forme de sprijin cu destinație specială".
Pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Raportului de inspecție fiscală deoarece acesta nu are natura unui act administrativ fiscal sau a unui titlu de creanță, acesta precedând decizia de impunere care are natura unui titlu de creanță prin care se stabilesc si se individualizează obligații fiscale.
În ce privește capătul de cerere privind suspendarea executării silite a deciziei de impunere nr.6/25.01.2008, au fost invocate dispozițiile art. 215 alin.2 Cod procedură fiscală coroborate cu art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul trebuind să facă dovada existenței unei situații bine justificate și pentru prevenirea unor pagube iminente, având și obligația de a plăti o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei datorate.
Pârâtele au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, cu titlu de concluzii scrise, precum și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate.
În ce privește nulitatea Deciziei nr. 177/08.04.2008 s-a arătat că această susținere este lipsită de temei legal, prin decizie soluționându-se contestația formulată de - - titulara Cabinetului de avocat - din dispozitiv rezult fără echivoc faptul că s-a respins în totalitate contestația formulată de Cabinet avocat -.
S-a mai arătat că Decizia de impunere este emisă corect pe numele -, menționându-se în mod legal și denumirea cabinetului de avocat -.
În ce privește excepția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili debite pentru anul 2002, s-a solicitat respingerea acestei excepții având în vedere dispozițiile art. 231 din OG nr.92/2003 coroborate cu art. 21 și art. 62 alin.1 din OG nr. 7/2001, conform cărora termenul de prescripție de 5 ani începe să curgă de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației de venit global și a declarației speciale pe anul 2002, respectiv 16.05.2003 și se împlinește la data de 16.05.2008, ori organele de inspecție fiscală au acționat înlăuntrul termenului de prescripție, pentru efectuarea inspecției fiscale și stabilirea de impozit pe venit suplimentar aferent anului 2002 și accesoriile aferente.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece cele 100 de chitanțe au fost declarate nule și publicate în Monitorul Oficial, fără sesizarea organelor în drept, iar în baza competențelor stabilite de art. 94 alin.2 Cod procedură fiscală și pentru clarificarea situației contribuabilului, conform dispozițiilor art. 94 alin.3 lit.c), organul fiscal a procedat la verificări, în urma cărora a stabilit că baza de impunere se estimează, în conformitate cu dispozițiile art.6 și art. 67 din același cod.
a avut la bază onorariile minimale pe care avocații sunt obligați să le perceapă pentru cauze penale, întrucât majoritatea încasărilor în anul 2002, au provenit, conform notei explicative date de avocat -, din oficii penale.
Ca urmare s-au solicitat în informații scrise de la Baroul Bacău, iar conform adresei nr.148/1999 emisă de Uniunea Avocaților din România - Consiliul Uniunii Avocaților din România, tarifele unice minime de onorarii avocaționale unice pe țară, pentru cauze penale sunt cuprinse între 500.000 ROL și 800.000 ROL. Organele de inspecție fiscală au efectuat media aritmetică a onorariilor minimale, rezultând suma de 650.000 ROL, pe c are au înmulțit-o cu 100, reprezentând numărul de chitanțe lipsă, neprezentate inspecției fiscale, declarate pierdute și nule în timpul controlului, rezultând potrivit estimărilor efectuate, o diferență suplimentară de venit brut, în sumă de 65.000.000 ROL.
Astfel, în mod corect și legal organul de inspecție fiscală a procedat la estimarea veniturilor aferente celor 100 de chitanțe lipsă, iar adresa nr. 1682/16.07.2001, avută în vedere de expertul contabil, nu a fost prezentată în timpul verificărilor cât și în contestație, adresă prin care se stabilește o sumă între 150.000 ROL și 450.000 ROL(o medie de 300.000 ROL) pentru cauzele penale în care asistența juridică este obligatorie și se acordă din oficiu onorariile pentru avocații desemnați.
Ori, în urma corespondenței purtate cu Baroul Bacău, acesta transmite Decizia nr.3564/1999 prin care s-au stabilit onorariile minimale între 500.000 ROL - pentru asistența juridică acordată în acțiunile directe, exercitate în temeiul unei plângeri prealabile și 800.000 ROL- pentru asistența juridică acordate în cauze penale cu mai mulți inculpați de o mai mare complexitate.
În ce privește indemnizația de maternitate potrivit prevederilor art.5 din OG nr.7/2001, aceasta are natura unui venit impozabil, dispozițiile legale făcând o distincție clară între indemnizația de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului până la 2 ani și îndemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială.
Referitor la majorările de întârziere aferente impozitului pe venit, acestea au fost calculate cu titlu de sancțiuni, pentru neplata la scadența a obligației fiscale principale, în baza principiului de drept conform căruia accesoriul urmează principalului.
La termenul din data de 14.01.2009 reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 6/25.01.2008. iar la termenul din data de 24.06.2009, a renunțat la susținerea excepției prescripției obligațiilor fiscale aferente anului 2002.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, Raportul de expertiză fiind depus la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 609 din 24.06.2009 Tribunalul Bacăua luat act de renunțarea reclamantei la susținerea excepției prescripției pentru obligațiile fiscale aferente anului 2002.
A respins excepția nulității Deciziei nr. 177/08.04.2008 emisă de DGFP
A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. -/28.01.-2008.
A ddmis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B.
A dispus anularea Deciziei nr. 177/08.04.2008 emisă de DGFP
A dispus anularea parțială a Deciziei de impunere nr.6/25.01.2008 pentru sumele de 1921 lei și 2490 lei eferente anului 2002 reprezentând impozit pe venit stabilit suplimentar și accesoriile aferente.
dispus anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. -/28.01.2008 pentru sumele de 1921 lei și 2490 lei aferente anului 2002.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția nulității Deciziei nr. 177/08.04.2008. emisă de DGFP B, instanța respins-o, având în vedere faptul că atât Decizia de impunere nr.6/25.01.2008 emisă de B privind impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activitate independentă în mod individual și/sau într-o formă de asociere, cât și Raportul de inspecție fiscală nr. -/28.01.2008 și Decizia nr. 177/08.04.2008 emisă e DGFP B, au avut în vedere contribuabilul " cabinet avocat -" care desfășoară activitatea autorizată de avocat titular în baza actului de înființare nr. 284/20.07.2000 emis de Baroul Bacău conform reglementărilor cuprinse în Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și a statutului profesiei de avocat, forma de organizare a activității desfășurate fiind " Cabinet individual avocat".
Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea parțială a Raportului de inspecție fiscală nr. -/28.01.2008, instanța o respinge, având în vedere dispozițiile art. 18 alin.2 coroborat cu art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, conform cărora instanța de contencios administrativ sesizată cu anularea unei act administrativ unilateral, este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au sta la baza emiterii actului supus judecății.
Ori, Raportul de inspecție fiscală nr. -/28.01.2008, a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 6/25.01.2008, contestată de către reclamantă, iar în soluționarea contestației s-a emis Decizia nr. 177/08.04.2008 de către DGFP B și care face obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei, instanța, reține următoarele:
Prin Decizia nr. 177/08.04.2008 emisă de DGFP B, s-a respins în totalitate ca neîntemeiată contestația formulată de Cabinet avocat - pentru suma de 4411 lei reprezentând: 1921 lei-impozit pe venit net anual stabilit suplimentar de plată pentru anul 2002 și 2490 lei-accesorii calculate pentru neplată în termen a impozitului pe venit anula stabilit suplimentar de plată pentru anul 2002.
Pentru a pronunța această decizie s-a avut în vedere faptul că reclamanta nu a prezentat organelor de inspecție fiscală un număr de 100 de chitanțe seria - - numărul - - - și numărul - - -, iar conform notelor explicative date, lipsa acestora s-a datorat faptului că în perioada august 2002 - septembrie 2002, ca urmare a schimbării domiciliului, acestea au fost rătăcite de către cei care au efectuat transportul bunurilor, chitanțiere care nu au fost completate, lipsa lor nu a fost observată deoarece în perioada august 2000 - decembrie 2002 fost utilizat chitanțierul seria - - numărul ---, iar în ianuarie 2003 fost folosit un chitanțier personalizat - auto, iar lipsa celor două chitanțiere nu a fost observată decât cu ocazia controlului, când au fost declarate nule în Monitorul oficial.
S-a mai reținut că în explicațiile suplimentare date în data de 23.01.2008, reclamantul a menționat că în anul 2002 majoritatea încasărilor provine din oficii penale, încasările din aceste onorarii coincid cu sumele înscrise în contractele de asistență juridică încheiate cu clienții, iar sumele încasate au fost declarate la organul fiscal.
Ca urmare, conform prevederilor art.67 și art.6 din nr.OG92/2003, organele de inspecție fiscală au procedat la estimarea bazei de impunere aferentă anului 2002, iar conform art.94 din nr.OG92/2003, în vederea stabilirii stării de fapt fiscale a contribuabilului, s-au solicitat informații scrise de la Baroul Bacău, prin adresa nr.-/23.01.2008 cu privire la onorariile minimale pe care avocații înregistrați în avocaților, sunt obligați să le perceapă.
Prin adresa nr.-/23.01.2008, Baroul Bacăua transmis faxul nr.148/1999, privind tarifele unice minime de onorarii avocaționale unice pe țară emise de Uniunea Avocaților din România - Consiliul Uniunii Avocaților din România.
Deoarece, pentru cauze penale, onorariile minimale sunt cuprinse între 500.000 lei și 800.000lei, organele de inspecție fiscală au efectuat media aritmetică a onorariilor minimale, rezultând suma de 650.000 lei pe care au înmulțit-o cu 100, reprezentând chitanțele lipsă, rezultând pentru anul 2002, potrivit estimărilor efectuate, o diferență suplimentară de venit brut în sarcina contribuabilului de 65.000.000 ROL, respectiv 6.500 RON.
De asemenea, s-a mai reținut că la stabilirea venitului anual global impozabil a fost luată în calcul și suma de 2905 lei reprezentând contravaloare indemnizație de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, apreciindu-se în mod legal că această sumă este venit impozabil potrivit prevederilor art.5 din OG nr.7/2001, unde se face distincție între indemnizația de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani și indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială.
Referitor la accesoriile aferente sumei contestate, în sumă de 2490 lei, s-a reținut că acestea au fost calculate în mod legal prin Decizia de impunere nr.6/25.01.2008, potrivit prevederilor pct.6 din HG nr. 54/2003 dat în aplicarea art. 67 alin.1 din OG nr.7/2001, cu respectarea art. 13-14 din OG nr. 61/2002 și ale art. 120 din OG nr. 92/2003 republicată.
Ori, din probele administrate: nota explicativă a reclamantei din data de 23.01.2008, adresa B nr.-/23.01.2008, Decizia nr.3564/26.03.1999 a Uniunii Avocaților din România - Consiliul Uniunii Avocaților din România, adresa Ministerului Justiției nr.1682/16.07.2001, Raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, rezultă că pârâtele au ajuns la concluzii eronate.
Astfel, prin nota explicativă dată de reclamantă la data de 23.01.2008 rezultă că ponderea onorariilor încasate în anul 2002 sunt din oficii penale, situație în care pârâta B trebuia să solicite Baroului B care sunt onorariile pentru avocații desemnați în cauzele penale în care asistența juridică este obligatorie și se acordă din oficiu și nu onorariile minimale pe care le percep avocații înregistrați în tabelul avocaților, începând cu anul 2002.
Conform art.67 din nr.OG92/2003 "Dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze. În acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare. constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale".
De asemeni conform art.6 din nr.OG92/2003 "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și a competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză".
Ca urmare, față de dispozițiile legale menționate, și de concluziile Raportului de expertiză efectuat în cauză, organul de control nu a ținut cont, în estimarea veniturilor aferente celor 100 de chitanțe, de relevanța stărilor de fapt fiscale, iar adoptarea soluției admisă de lege nu a fost întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză, respectiv acele elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale, iar veniturile încasate sunt în proporție de 40,83% din oficii.
Astfel conform adresei nr.1682/16.07.2001 a Ministerului Justiției, onorariile încasate de avocați în cauzele penale în care asistența juridică se acordă din oficiu sunt cuprinse între 15 lei și 45 lei, de unde rezultă o medie de 30 lei și nu de 65 lei așa cum s-a reținut de organul de control.
De asemeni în anul 2002, din ponderea veniturilor realizate de Cabinet avocat - în sumă totală de 62.271.551 RON, în afară de încasările reprezentând oficiile în cauzele penale, încasările reprezentând concedii de maternitate au însumat 29.046.551 RON, reprezentând 46,64% din veniturile totale, iar încasările reprezentând onorarii avocat au însumat 7.800.000 RON, acestea având o pondere de 8,51 %.
Referitor la indemnizația de maternitate și pentru concediu plătit pentru îngrijire copil în vârstă de până la 2 ani, instanța reține că pârâtele au interpretat eronat dispozițiile art. 5 lit.a) din OG nr. 7/2001 în sensul că în speță se aplică prima teză a acestui articol respectiv că acestea nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează, deoarece reclamanta nu-și desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, profesia de avocat fiind o profesie independentă desfășurată conform Legii nr. 51/1999 și a Statutului profesiei de avocat.
Instanța mai reține faptul că organul de control nu și-a întemeiat concluziile pe constatări complete, nu a avut în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare și nici elementele care sunt acela mai apropiate situației de fapt fiscale, cum ar fi: numărul de chitanțe emise anterior și ulterior anului 2002 (4 chitanțe în anul 2000, 18 chitanțe în anul 2001, 25 chitanțe în anul 2002, 28 chitanțe în anul 2003, etc), veniturile realizate în anii anteriori și ulteriori anului 2002 (în 2000-2.375.000 RON, în anul 2001-17.650.000 RON, în anul 2002-62.271.551 RON, în anul 2003-54.900.000 RON etc) față de veniturile estimate de organele fiscale prin adăugarea celor 100 de chitanțe de 127.271.551 RON.
Ca urmare, instanța concluzionează că suma estimată de organul de control, ca fiind baza impozabilă nu a fost stabilită în mod corect și în consecință nici impozitul suplimentar și nici accesoriile acestuia, nu sun t aferente unei baze impozabile stabilite în mod corect, fiind întemeiată pe constatări incomplete.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice În motivarea recursului se arată că în baza dispozițiilor art. 6 coroborate cu cele ale art. 67 Cod procedură fiscală, la estimarea bazei de impunere, organul fiscal este îndreptățit să aprecieze relevanța stărilor de fapt fiscale, în baza unor date și documente pe care trebuie să le obțină în acest sens.
La data efectuării controlului și având în vedere Nota explicativă dată de intimată în data de 23.01.2008, organul fiscal a solicitat relații de la Baroul Bacău, cu privire la onorariile minimale din cauzele penale din oficiu.
Potrivit art. din adresa nr. 148/1999 a Uniunii Avocaților din România, onorariile minimale erau cuprinse între 500.000 lei și 800 000 lei, acest înscris fiind avut în vedere la data efectuării controlului.
Trimiterea la adresa nr. 1682/16.07.2001 a Ministerului Justiției pe care o invocă expertul și o preia în motivare instanța de fond, nu are nici o relevanță juridică deoarece situația de fapt fiscală, reținută la data controlului avut la bază un înscris comunicat de Baroul Bacău, înscris conform căruia, în mod justificat s-a procedat la estimarea bazei de impunere.
Referitor la îndemnizația de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijire copil susține că aceasta intră sub incidența dispozițiilor art. 56 lit. a teza ultimă din nr.OG 7/2001, neavând nici o relevanță juridică faptul că intimata nu este subiectul unui raport juridic bazat pe un contract de muncă.
În acest sens, legiuitorul nu face nici o distincție cu privire la natura raportului juridic din care a rezultat acest venit generator de impozit.
În ceea ce privește proba cu expertiză contabilă administrată în cauză, învederează instanței de recurs că la termenul din data de 25 februarie 2009 instanța a încălcat principiul contradictorialității, în sensul că a respins cererea de amânare pentru ca organul fiscal să propună, eventual, alte obiective expertiză.
Astfel a fost pus în imposibilitate de exprima punctul de vedere cu privire la această probă, instanța reținând în mod greșit că nu se opune la obiectivele propuse, în condițiile în care, în practica instanțelor de contencios fiscal se acordă termen în sensul celor de mai sus. Procedând în această manieră, în condițiile în care în motivarea soluției de admitere s-a bazat în exclusivitate pe concluziile expertizei, instanța de fond pronunțat o sentință cu încălcarea principiului fundamental de drept, cel al contradictorialității.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Recurenta a invocat faptul că instanța încălcat principiul contradictorialității, întrucât nu a acordat un nou termen de judecată pentru ca organul fiscal propună, eventual, alte obiective de expertiză.
Cu privire la acest aspect Curtea reține că la termenul de judecată din 18.02.2009 reclamanta, prin avocat, a depus obiective pentru raportul de expertiză contabilă. Reprezentantul recurentei -pârâte nu a avut obiecțiuni la obiectivele formulate de reclamantă, în schimb a solicitat un termen de judecată pentru comunica obiectivele organului fiscal care a efectuat controlul, pentru formula, eventual, obiective suplimentare. Instanța a respins cererea de acordare a unui termen de judecată pentru studiul obiectivelor, însă a acordat termen pentru a se solicita Biroului local de expertize o listă cu trei experți contabili și pentru a se achita onorariul de expert.
La următorul termen de judecată reprezentantul recurentei a arătat că nu are obiecțiuni la obiectivele încuviințate de instanță, însă nu a solicitat ca expertul să răspundă și la alte obiective formulate de organul fiscal. În condițiile în care reprezentantul recurentei a solicitat termen pentru ca organul care efectuat controlul să propunăeventualși alte obiective pentru expertiză, iar la termenele ulterioare nu a propus alte obiective și nici nu a arătat în motivele recursului ce alte obiective s-ar fi impus să fie analizate de expert pentru o justă soluționare a cauzei, Curtea apreciază că nu a fost încălcat principiul contradictorialității.
În ceea ce privește fondul, Curtea reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că la stabilirea bazei de impunere organul fiscal nu a avut în vedere toate datele și documentele care au relevanță în stabilirea situației de fapt fiscale.
Organul fiscal, având în vedere nota explicativă dată de intimata - reclamantă din care reiese că majoritatea onorariilor încasate provin din cauze unde acordat asistență juridică din oficiu, cât și cuantumul onorariilor încasate și evidențiate în contabilitate, trebuia să solicite de la Ministerul Justiției și relații cu privire la onorariile pentru acordarea asistenței judiciare din oficiu, ori organul fiscal a solicitat și a avut în vedere numai onorariile minimale pentru asistența juridică acordată la cererea justițiabilului.
În condițiile în care organul fiscal nu a avut în vedere și onorariile acordate pentru asistența juridică din oficiu și nu a avut în vedere și numărul angajamentelor din anii anteriori și următori, organul fiscal nu a stabilit o situație de fapt fiscală apropiată de cea reală.
În ceea ce privește reținerea de către organul fiscal la stabilirea bazei de impozitare venitului și a îndemnizației de maternitate și de îngrijire a copilului în vârstă de până la 2 ani, Curtea reține că organul fiscal a adăugat cuantumul acestei indemnizații la baza de impunere, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 5 lit. a teza ultimă din OG nr. 7/2001 și că nu are relevanță faptul că intimata nu este subiectul unui raport juridic bazat pe un contract de muncă.
Textul invocat de recurentă are următorul conținut:
" Nu sunt venituri impozabile și nu se impozitează potrivit prezentei ordonanțe, următoarele:
a) ajutoarele, indemnizațiile și alte forme de sprijin cu destinație specială, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale și din alte fonduri publice, precum și cele de aceeași natură provenite de la terțe persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, de maternitate și pentru concediul plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, care sunt venituri de natură salarială".
Organul fiscal a apreciat că indemnizația de maternitate și pentru îngrijirea copilului este venit de natură salarială și este supus impozitării, însă aprecierea sa este eronată, întrucât nu a avut în vedere dispozițiile art. 22 și 23 din același act normativ, care definesc veniturile din salarii și cele asimilate salariilor și în care indemnizația de maternitate și pentru creșterea copilului achitate de Casa de Asigurări Avocaților în sistemul propriu de asigurări a avocaților nu se regăsesc.
Prin urmare, instanța de fond în mod corect a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza ultimă din OG nr. 7/2001.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul promovat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în--3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 609 din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații domiciliată în B, str. -. 2,. D,. 6, județul și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în str.9 - nr. 33, județul B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red./19.03.2010
Tehnored./19.03.2010
Ex.5
Comunicat 1.04.2010
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Loredana Albescu, Lăcrămioara
