Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 185/CA/2008

Ședința publică de la 18 Februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr

JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș

JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan

Grefier: - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud.H împotriva sentinței nr.1378/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la ora 9:47, se constată lipsa părților.

Față de absența motivată a titularului completului de recursuri C2, domnul, potrivit procesului verbal de absență întocmit la 17.10.2007, conform art. 98 și urm. din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu prin persoana doamnei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.17 din Legea 146/1997.

Instanța față de lipsa părților, lasă cauza la al doilea apel.

La cel de al doilea apel efectuat în cauză, la ora 10:17, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.

Instanța constată că părțile nu au depus la dosar înscrisurile solicitate la termenul de judecată din 28 ianuarie 2008 și având în vedere că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr.1378/CA/27 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de Contencios Administrativ Fiscal în Dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta columna SRL H împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice H și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 243/27 06 2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală parțială în actul de control nr.20828/27.06.2006.

În considerentele acestei sentințe prima instanță a reținut că reclamanta a fost în imposibilitate de a depune bilanțurile contabile la finanțe întrucât i-au fost reținute în mod nejustificat de altă persoană și ulterior a fost supusă procedurii falimentului prin sentința nr.2390/CA/2004 a Tribunalului Hunedoara astfel că la data de 15.02.2005 actele contabile și ștampila societății au fost predate lichidatorului judiciar fiindu-i restituite parțial abia la data de 15.03.2006.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta H care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut respectiv s-a anulat Decizia de impunere nr.243/2006 în loc de Decizia nr.96/22 12 2006 emisă ca urmare a contestației depusă împotriva actului de control instanța de fond reținând doar faptul că intimata a fost în imposibilitatea de a depune bilanțurile contabile la finanțe întrucât i-au fost reținute în mod nejustificat de o altă persoană-deși organul de control a procedat la calcularea unor obligații suplimentare nedeclarate dar evidențiate în contabilitate și nu la aplicarea unei sancțiuni contravenționale ca urmare nedepunerii bilanțului iar din probele dosarului nu rezultă dovada netemeiniciei obligațiilor fiscale suplimentare cuprinse în actul de control și decizia de impunere.

În drept invocă prevederile art. 304 pct.6 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform prevederilor art. 17 din Legea nr.146/1997.

Reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat întrucât creanța pretinsă de creditoare s-a constatat inexistentă prin Decizia nr.88/ 25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba -I iar dobânzile și penalitățile s-au calculat la o datorie inexistentă reclamanta nemai funcționând efectiv din anul 2000 până în decembrie 2002 iar apoi din decembrie 2004 până în ianuarie 2006 societatea s-a aflat în stare de faliment și ca urmare nu s-a mai putut reînnoi certificatul de înmatriculare fiind dizolvată de drept.

Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului se constată că este fondat urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin acțiunea în contencios administrativ fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr.1791/97/10.05.2007 reclamanta SRL Has olicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice-H, anularea Deciziei nr.96/ 22.12.2006 emisă de pârâtă și exonerarea de plata sumelor stabilite.

Cu toate că în tot cursul procesului reclamanta nu a depus altă precizare sau completare a acțiunii, prima instanță a dispus anularea Deciziei de impunere nr.243/27.06.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de către inspecția fiscală parțială prin actul de control nr.20828/27 06 2006 care nu a făcut obiectul procesului.

Potrivit dispozițiilor articolului 304 pct.6 din Codul d e procedură civilă raportat la articolul 312 pct.3 din același cod, modificarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.

Cum prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut în cauză este îndeplinit motivul prevăzut de articolul 304 pct.6 Cod procedură civilă și ca urmare se impune admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Și pe fondu se constată că recursul este întemeiat întrucât organul de control a constatat că reclamanta a evidențiat în contabilitate contribuțiile, dar nu le-a declarat la organul fiscal teritorial, determinând astfel organul de control să stabilească o bază impozabilă suplimentară și implicit o contribuție suplimentară cu accesoriile aferente.

Reclamanta intimată susține că obligațiile fiscale stabilite suplimentar de către organele de control ar fi eronate întrucât s-a constatat prin Decizia nr.88/25 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba -I în recursul declarat împotriva sentinței nr.2390/CA/6.XII.2007 a Tribunalului Hunedoara că nu datorează suma stabilită ( 303.990.087 lei ROL).

Această susținere a reclamantei nu este întemeiată întrucât prin Decizia nr.8/25 ianuarie 2006 nu s-a reținut că reclamanta nu ar datora suma pretinsă prin cererea adresată de creditor Tribunalului Hunedoara pentru deschiderea procedurii reorganizării juridice și falimentului ci faptul că fiind în litigiu creanța invocată de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea nr.64/1995 pentru declanșarea acestei proceduri.

Instanța de fond a reținut pentru admiterea acțiunii faptul că reclamanta a fost în posibilitatea de a depune bilanțurile contabile la Administrația Financiară întrucât i-au fost reținute nejustificat de altă persoană.

La baza întocmirii actului de control și stabilirea obligațiilor suplimentare nu a stat faptul că reclamanta nu ar fi depus bilanțurile contabile, ci faptul că reclamanta deși a evidențiat în contabilitate nu a declarat și depus la organele fiscale obligațiile datorate cu titlu contribuții individuale pentru asigurări sociale contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția individuală de asigurări sociale pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuțiile pentru asiguri de sănătate reținute de la asigurați și taxa asupra activităților dăunătoare pentru perioada supusă controlului.

Prin urmare, în cauză nu este vorba de o sancțiune aplicată pentru nedepunerea bilanțului ci de calcularea unor obligații supliemntare nedeclarate dar evidențiate în contabilitate.

Așa fiind în cauză este îndeplinit și motivul prevăzut în articolul 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.

Pentru toate considerentele arătate și în baza art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă și art. 312 al.2 din același cod, recursul pârâtei va fi admis ca fondat iar sentința modificată în sensul respingerii acțiunii.

Pârâta nu a cerut cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. H împotriva sentinței nr.1378/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și, în consecință:

Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL H împotriva pârâtei DGFP

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.MI

Dact /ex.2/29 02 2008

Jud.fond.

Președinte:Elisabeta Lazăr
Judecători:Elisabeta Lazăr, Gabriela Costinaș, Iosif Morcan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Alba Iulia