Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1870/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1870/2009
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 448/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații: INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite- taxă specială de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal, se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S- prezentat referatul cauzei, după care, reprezentantul recurentei, raportat la cererea de repunere în termenul de recurs, depune la dosar adeverință medicală eliberată la data de 17.03.2009, pe numele reclamantei, prin care dorește să dovedească că reclamanta, din cauza unei boli contagioase -varicelă, a fost împiedicată să formuleze recursul și consideră că acest impediment constituie o împrejurare mai presus de voința ei. Solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere că la termenul de azi s-a depus adeverința medicală în susținerea cererii de repunere în termen, reține cauza în pronunțare pe cererea de repunere în termen.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 448/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a respins cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A AUTOVEHICULELOR, având ca obiect contencios administrativ.
În motivare se arată că reclamanta a chemat în judecată pe pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD C-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A AUTOVEHICULELOR, solicitând instanței obligarea pârâtei la anularea actului administrativ nr.433/12.01.2009, respectiv înmatricularea autoturismelor proprietate personală marca Benz serie sasiu -P-, marca K 750 seria sasiu -, marca Ford seria sasiu, fără achitarea taxei de poluare pentru autovehicule, cu cheltuieli de judecată in caz de opunere.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Această taxă de poluare nu poate fi deci asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Împotriva sentinței a declarat recurs, solicitând repunerea în termenul de recurs acesteia în conformitate cu disp. 103.pr.civ. și admiterea recursului în conformitate cu disp. art. 304 pct. 9 pr.civ.
În motivarea recursului, recurenta arată că a fost în imposibilitate, mai presus de voința ei, de-a formula în termenul de 15 zile recursul datorită stării de sănătate în care se afla la momentul comunicării hotărârii în sensul că a fost imobilizată la pat. În aceste condiții este evident că nu a putut înregistra prezentul recurs decât după ce starea de sănătate s-a îmbunătățit. Recurenta a înregistrat recursul în termenul stabilit de art. 103 aIin.2 pr.civ adică înaintea împlinirii termenului de 15 zile de la care a încetat împiedicarea obiectivă în care se afla. Recurenta arată că sunt îndeplinite condițiile cererii de repunere în termen a acesteia. Potrivit. 103.pr.civ:" Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr- împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării."
Potrivit Constituției României: de la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia În cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că lege a care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Flscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Acestei cereri i s-a răspuns prin adresa nr. 27.731, din data de 08.09.2008, refuzând să i se restituie taxa de mediu, taxă ce încalcă clar prevederile comunitare, motivând că datorita prevederilor legale menționate în adresă, taxa achitata de recurentă are temei legal si ca nu poate face obiectul unei restituiri.
Pe de altă parte chiar dacă s-ar considera că recurentei i-ar fi aplicabile disp. OUG 50/2008 privitoare la taxa de poluare consideră că și aceasta taxă este discriminatorie și ilegală și prin urmare, neînmatricularea autoturismelor fără plata acestei taxe este de asemenea ilegală. După cum se poate cu ușurință observa, noua taxă introdusă prin OUG nr. 50/2008 are o sfera de aplicabilitate restrânsă si taxează poluarea produsa de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 iulie 2008, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe. Dacă instituirea unei taxe de mediu reprezintă un aspect cu siguranță pozitiv, în măsura în care fondurile colectate sunt destinate protejării mediului înconjurător, modalitatea in care se aplică aceasta taxă este cu siguranță criticabilă. Din păcate, taxa de poluare are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice,fără a exista vreo justificare obiectivă pentru acest lucru. De pildă, trebuie comparată situația juridică a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat in România in anul 2006 si situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic in România după data de 1 iulie 2008. Ambele mașini circula în România și este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele mașini poluează în egală măsură. Potrivit OUG nr. 50/2008, principiul "poluatorul plătește" este aplicat doar in cazul autoturismului înmatriculat după 1 iulie 2008, al cărui proprietar datorează taxa de poluare. In schimb, deși autoturismul său poluează, proprietarul autoturismului înmatriculat in 2006 nu plătește nimic. S-ar putea replica ca pentru autoturismul înmatriculat in anul 2006 s-au achitat TV A, accize si taxe vamale. Acest argument nu este pertinent din moment ce renunțarea la asemenea impozite indirecte s-a produs, cu începere de la 1 ianuarie 2007, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană și nu ca urmare a vreunei modificări legislative interne, în sensul înlocuirii acestor prevederi cu taxa de primă înmatriculare și apoi cu taxa de poluare.
Examinând cererea de repunere în termenul de recurs și recursul, instanța constată următoarele:
Recurenta a solicitat în principal repunerea în termenul de recurs, întrucât din motive de sănătate nu a putut exercita în termen recursul.
Potrivit art. 103(1) " neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Potrivit dispoziției legale, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage deci decăderea, afară de cazul în care partea a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În sensul art. 103 alin. 1 Cod proc.civ. împiedicarea trebuie să fie una obiectivă, asimilabilă forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de către recurentă.
Împrejurările invocate de recurentă în sensul că în perioada 17.03. - 9.04.2009 a fost bolnavă, nefiind internată în spital, nu constituie împrejurări mai presus de voința sa, care să o fi pus pe aceasta în imposibilitatea obiectivă de declara calea de atac a recursului, respectiv nu constituie caz de forță majoră.
Nefiind întrunite condițiile pentru repunerea în termenul de recurs, instanța va respinge cererea de repunere în termen și va respinge recursul declarat de recurentă ca tardiv formulat, potrivit art. 301 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.
Respinge recursul declarat de recurenta ca tardiv declarat împotriva sentinței civile nr. 448 din 20.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/01.07.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
