Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 19/ Dosar Nr-
Sedința publică din 13 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Comșa Marcela JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - - președinte secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sf. împotriva sentinței civile nr. 1628 din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 06 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 ianuarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față
Constată că prin sentința civilă nr. 1628/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasnas -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sf. G, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 4.034,92 lei achitată la Trezoreria Sf. G cu chitanța seria - nr. - din 10.10.2007 reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul CV-04. cu dobânda legală aferentă de la data încasării și până la plata integrală. S-a respins acțiunea împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice C ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a dobândit prin cumpărare autoturismul marca Ford Focus, fabricat în anul 2001, înmatriculat sub nr. -, care provine din spațiul Uniunii Europene - Olanda.
Pentru înmatricularea autoturismului în România, reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare, în sumă de 4.034,92 lei, pretinsă de pârâtă în temeiul art. 2141Cod fiscal, conform chitanței seria - nr. - din 10.10.2007 (5).
În drept, instanța a reținut că potrivit art. 2141-2143din Codul fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Apoi, instanța a avut în vedere art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, conform căruia, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Rațiunea acestei reglementări comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care ar decurge din perceperea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din state membre (concluzie formulată și în Hotărârea CJE în cauza Weigel/2004).
Așadar, finalitatea acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Prin introducerea art.2141din Codul fiscal, legiuitorul român încalcă în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului, instituind un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate pe teritoriul României, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara lor de proveniență, în timp ce, pentru reînmatricularea autoturismelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Având în vedere principiul efectului direct al Tratatului asupra ordinii juridice interne a României, precum și prevederile art.148 alin (2) si (4) din Constituția României, potrivit cu care, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, instanța de contencios administrativ constată că prevederile art. 2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare celor comunitare și astfel se impune înlăturarea aplicării lor.
Reținând așadar că, de la data de 01.01.2007, art. 90 alin. (1) din Tratat face parte din ordinea juridică internă a României, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită să solicite realizarea dreptului său conferit de reglementarea comunitară de bază, drept care îi este încălcat prin impunerea aplicării reglementării dreptului național cu caracter contrar.
În ce privește apărarea pârâtei referitoare la modificările legislative intervenite în materie, instanța a reținut că procedura de infringement inițiată de Comisia Europeană împotriva României în aplicarea dispozițiilor art. 226 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană (Tratatul) a fost finalizată prin adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ prin care s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141 - 2143 din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea instituirii pe calea ordonanței de urgență a taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 invocate de pârâtă, instanța a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normative, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, instanța a apreciat că nu este posibilă, respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, iar pe de altă parte nici nu se poate admite ca reclamanta trebuia să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei.
Având in vedere aceste considerente, instanța, în temeiul art. 18 alin (1) pct. 1 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte, numai față de pârâta Administrația Finanțelor Publice G, cererea de chemare în judecată și a recunoscut reclamantei dreptul de a obține restituirea sumei achitate cu titlul de taxă de primă înmatriculare.
Față de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cererea introductivă a fost respinsă ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere că obiectul cauzei poartă asupra restituirii unei sume achitate la Trezoreria municipiului din cadrul Administrației Finanțelor Publice G, administrație care, deși funcționează în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului C, este persoană juridică, deci poate sta și singură în judecată.
Instanța a respins și pretenția reclamantei având ca obiect anularea actului emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice G -nr.40389/2008, acesta neavând caracterul de act administrativ de natură a da naștere, a modifica ori stinge raporturi juridice, în sensul dat de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Actul a cărui anulare se cere este o simplă adresă de corespondență a pârâtei, cu caracter informativ, adresă prin care s-a răspuns sesizării prealabile a reclamantei.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamantei prin imposibilitatea folosirii sumei achitate dar nedatorate, instanța a obligat pârâta la suportarea dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data încasării, respectiv de la data de 10 octombrie 2007 și până la plata efectivă.
Cheltuieli de judecată nu s-au cerut.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice G criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ deoarece reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare și nu a arătat care este actul administrativ prin care a fost vătămat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim. prevederile art.1 și 2 din Legea nr.554/2004. Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la această excepție. Reclamantul a arătat că a urmat procedura prealabilă adresând o cerere înregistrată sub nr. 40252/17.06.2008 prin care solicită restituirea sumei achitate ca taxă de primă înmatriculare pentru un autoturism din import în sumă de 4034,92 lei plătită la data de 10.10.2007. Prin adresa de răspuns nr.35798/29.04.2008 i s-au arătat motivele pentru care cererea sa nu poate fi aprobată. Taxa specială a fost plătită în baza prevederilor art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Încasarea acesteia este legală, iar restituirea unor sume de la buget se realizează numai în condițiile art.117 din OG 92/2003. Chitanța pe care reclamantul a primit-o de la Trezoreria G nu poate fi considerată act administrativ fiscal conform art.41 din OG 92/2003.
Nici răspunsul la cererea reclamantului de restituire a taxei nu poate fi considerat act administrativ fiscal. Prima instanță a reținut greșit că în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, taxa specială este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România, ea aplicându-se cu ocazia primei înmatriculări și autoturismelor care se produc în România. Art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene nu este incident în cazul de față. Taxa nu este contrară dispozițiilor comunitare ca principiu general. La 1 iunie 2008 intrat în vigoare OUG 50/2008 care instituie taxa de poluare pentru autovehicule. Legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei. Se menționează că prevederile pachetului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule sunt conforme cu criteriile europene față și de opinia expertului DG. Solicită casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Covasna.
La dosar a depus întâmpinare note de ședință intimata solicitând respingerea recursului. Arată că recurenta trebuie să-i restituie taxa achitată întrucât aceasta nu a fost datorată potrivit legislației comunitare care are prioritate.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată la motivele de recurs invocate Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Excepția inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ a fost respinsă implicit prin reținerea cauzei spre soluționarea și pronunțarea unei hotărâri judecătorești. S-ar fi putut pune în discuție eventual specializarea completului de judecată. Reclamantul are posibilitatea de a contesta plata taxei de primă înmatriculare. Este dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanță, drept reglementat atât de dispozițiile art.21 alin.1 din Constituție cât și de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamanta, o persoană ce s-a considerat vătămată într-un drept al său prin obligarea la plata unei taxe de primă înmatriculare în România a autoturismului achiziționat, s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice G cu o cerere prin care solicita restituirea taxei plătite. Cererea i-a fost respinsă prin emiterea unei adrese în care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire.
Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz de restituire nejustificat având în vedere prevederile dreptului comunitar.
Deși nu îmbracă forma unei decizii sau dispoziții, adresa 35798/29.04.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice G reprezintă modalitatea de soluționare a plângerii prealabile, urmată de reclamant conform dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Corect instanța de fond a constatat că taxa de primă înmatriculare percepută reclamantului este nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art. 90 alin. 1din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană și a dispus restituirea acestei taxe.
Prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
Această taxă, stabilită de art. 2141din Codul fiscal este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 1.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Curtea constată că, în aceste împrejurării, nu se aplică în mod uniform principiul "poluatorul plătește" și nici nu se respectă prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele reunite C-290/05 și C 333/2005 în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, . Nâdasdi -es - Regionalis, respectiv Hona Nemeth -es - Regionalis - a arătat următoarele:
În sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries ).
În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01,Weigel).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel) Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
In scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât cel în cauză cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în acea țară și cărora, pentru acest scop, Ie-a fost deja aplicată această taxă.
( În speță se analiza situația Ungariei ).
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în țară înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea Europeană de Justiție a observat că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal în care acele diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană să se facă pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare".
Faptul că intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule nu afectează nelegalitatea taxei de primă înmatriculare.
Compensarea nu este posibilă atâta timp cât nu este stabilită o creanță a recurentei pârâte împotriva reclamantei având ca obiect taxa de poluare. Prin compensație se sting două obligații reciproce până la concurența celei mai mici. În prezent doar creanța reclamantei este certă, lichidă și exigibilă, recurenta pârâtă nu deține o creanță față de aceasta, iar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu poate retroactiva.
Dispozițiile privind acordarea dobânzii legale nu au fost criticate.
Pentru aceste considerente constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct.9 și 304/1 Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice G, împotriva Sentinței civile nr.1628 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1628 din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.01.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier
Red. -13.01.2009
. T- 22.01.2009/2 ex.
Jud. fond- T.
Președinte:Comșa MarcelaJudecători:Comșa Marcela, Clara Elena Ciapă, Georgeta
