Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 19/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 19
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
Grefier: - - -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010, privind acțiunea formulată de reclamanta - Romania SA reprezentată de în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională De Administrare Fiscală, Autoritatea Națională A Vămilor, Direcția Tehnici de și Control Vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 12 ianuarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 19 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulată la data de 14.07.2009 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-, reclamanta - România SA a chemat în judecată pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, Direcția Tehnici de și Control Vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea deciziilor nr. 2662//04.02.2009 și 66662//11.12.2008 emise de Direcția Tehnici de și Vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor și a deciziilor nr. 43908 și 43907 din data de 16.12.2008 emise de Direcția Regională Vamală de Accize și Operațiuni Vamale
Reclamanta a mai solicitat ca pe cale de consecință să fie obligată C, respectiv la eliberarea autorizației pentru regimul de perfecționare activă - sistemul cu suspendare, începând cu data de 13.12.2007, precum și la rambursarea drepturilor de import achitate de - România SA în perioada 13.12.2007 - 16.12.2008, ca urmare a eliberării autorizației pentru regimul de perfecționare activă cu efect retroactiv.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Ulterior procesului de privatizare a - C SA inițiat la data de 12 septembrie 2007 și finalizat la data de 19 martie 2008, Motor a preluat controlul în societatea Daewoo România SA (denumită în continuare ), care la data de 19 martie 2008, prin voința acționarilor majoritari, și-a schimbat denumirea în - România SA.
Anterior contractului de privatizare și intrării societății în grupul, aceasta făcea parte din grupul General Motors, fiind producător și distribuitor de autoturisme și subansamblurile pentru autoturisme sub licență General Motors - Daewoo Auto ().
În acest context, achiziționa materiile prime pe bază decomandă de achiziție de la, operațiuni de altfel uzuale în cadrul relațiilor comerciale desfășurate între companii aparținând aceluiași grup.
Odată cu începerea procesului de privatizare, s-a impus necesitatea formalizării relațiilor comerciale astfel desfășurate, prin încheierea unui contract în conformitate cu care se obliga ca ulterior achiziționării se subansamble auto și diferite alte piese ("materii prime) să fabrice cutii de viteze și motoare pentru autovehicule.
În acest sens, a fost încheiat contractul din data de 13.12.2008 între și ( Contractul nr. K-/09.01.2008 - KD AGREEMENT - denumit în continuare Contractul) urmând ca materia primă pentru fabricarea de cutii de viteze și motoare să fie importată din în baza acestuia.
La momentul încheierii contractului, bunurile rezultate din operațiunile de import efectuate pe baza acestuia urmau a fi utilizate la confecționarea unor cutii de viteze și motoare specifice produselor Daewoo. Având în vedere incertitudinea care caracteriza destinația viitoarelor produse Daewoo în noua societate privatizată, bunurile importate în baza contractului au fost plasate sub regimul vamal de punere în liberă circulație cu destinație finală. Acest regim era singurul care permitea o varietate mai amplă de operațiuni ulterioare, acoperind diferitele ipoteze în care s-ar fi putut afla produsele Daewoo după finalizarea privatizării.
Preluarea de către Motor a controlului în societatea la o dată ulterioară încheierii contractului între și a presupus și dobândirea drepturilor și obligațiilor decurgând din contractele încheiate de către Daewoo România anterior finalizării privatizării.
Astfel, în noiembrie 2008, după verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor pentru eliberarea unei autorizații pentru regimul vamal de perfecționare activă cu suspendare (inclusiv a condițiilor pentru eliberarea sa cu efect retroactiv), prin adresa nr. 62/13.11.2008, subscrisa am solicitat eliberarea autorizației retroactive pentru activitățile desfășurate în baza contractului, solicitând totodată ca, în conformitate cu prevederile legale, autorizația să-și producă efectele începând cu un an înainte de data depunerii cererii. Această adresă a fost, de asemenea, depusă în data de 17.11.2008 la.
Totodată, printr-o cerere distinctă înaintată la. C, a solicitat scutirea de la garantarea drepturilor de import ca și consecință a plasării bunurilor (materiilor prime) care urmau să fie importate sub regimul vamal de perfecționare activă, prin eliberarea autorizației în cauză.
Solicitările formulate de subscrisa au fost respinse prin emiterea de către autoritățile vamale a: Deciziei nr. 66662//11.12.2008, Deciziei V C nr. 43908/16.12.2008 ( privind refuzul eliberării autorizației) și a Deciziei nr. 43907/16.12.2008 (privind refuzul acordării scutirii de la garantarea drepturilor de import).
Având în vedere respingerea solicitărilor subscrisei formulate prin cererile și adresele mai sus indicate, a formulat plângere prealabilă înregistrată sub nr. /85/14.01.2009 care a fost soluționată prin Decizia nr. 2662//04.02.2009 emisă de, Direcția Tehnici de și Vamal prin menținerea în mod nejudicios a punctului de vedere inițial exprimat, specificându-se faptul că deciziile emise de către V C au fost eliberate pe aceleași considerente, alegându-se astfel, calea unei motivări succinte, lacunare și comune.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului Vamal, Regulamentul CEE nr. 2913/92 și Ordinul nr. 7789/2007 emis de MEF - ANAF -.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: Borderou al documentelor anexate cererii de chemare în judecată formulate de către - România SA, KD AGREEMENT, Împuternicire avocațială nr.-, Document de informare privind punerea în aplicare a art. 220 alin. 2 lit. b și a art. 239 din Codul Vamal Comunitar, adresa nr. 2662//04.02.2009, ADRESA NR. 66662//11.12.2008, adresa nr. 43908/16.12.2008, adresa nr. 43907/16.12.2008, cerere de autorizație pentru utilizarea unui regim vamal cu impact economic.
La data de 29.09.2009 pârâta ANAF a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că niciunul din actele a căror anulare o solicită reclamanta nu a fost emis de către ANAF.
La data de 19 octombrie 2009, pârâta Direcția Tehnici de și Vamal a depus la dosar următoarele înscrisuri: Adresa nr. 54884//13.10.2009. Adresa nr. 2662//04.02.2009, Adresa nr. 31/85/14.01.2009, Adresa nr. 43907/16.12.2008, Adresa nr. 43908/16.12.2008, Nr. 2741/29.01.2009, Autorizația pentru Regimul de Pasivă nr. 251/08.06.2006, autorizația de utilizare a unui regim vamal cu impact nr. 1089/11.01.2007, Adresa nr. 4356/03.12.2008 și adresa nr. 43561/03.12.2008 a
La data de 27.10.2009, pârâta Cad epus la dosar următoarele acte: Cerere privind acordarea scutirii de la garantarea drepturilor de import nr. K3.1/2752/14.11.2008, Cuantumul drepturilor de import nr. K3.1/2753/14.11.2008, Anexa la cererea nr. K3.1/2752/14.11.2008, KD AGREEMENT, Contract de livrare piese KD, procedura de tratare a reclamațiilor și nemulțumirilor, actul constitutiv al - ROMÂNIA SA, Încheierea nr. 4460/21.04.2008, certificat de înregistrare mențiuni nr. J-, certificat de înregistrare în scopuri de TVA nr. -, adresa nr. 66662//11.12.2008 a Direcției Tehnici de și Vamal, adresa nr. 43908/16.12.2008 a C, cerere de autorizație pentru utilizarea unui regim vamal cu impact economic, contract de livrare piese KD, adresa nr. 42256/28.11.2008, delegație de reprezentare, Decizia nr. 2662//04.02.2009 și nr. 66662//11.12.2008 emise de, Decizia nr. 43908/16.12.2008 și nr. 43907/16.12.2008 emise de C, cerere de autorizație pentru utilizarea unui regim vamal cu impact economic nr. /04.12.2008, contractul de livrare piese KD intervenit între GM Daewoo Auto și Daewoo România - intervenit la data de 13.12.2007, raportul întocmit de C către, Decizia nr. 43907/16.12.2008 emisă de C și cererea de acordare a regimului de perfecționare activă cu suspendare depusă de societate, precum și documentele anexate de aceasta.
Pârâta Caf ormulat întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică de la data de 12.01.2010, instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Craiova.
Asupra excepției invocate se rețin următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta - ROMÂNIA SA a investit instanța cu soluționarea a două capete de cerere.
Primul petit constă în obligarea autorității vamale de a elibera autorizație pentru regimul de perfecționare activă - sistemul cu suspendare, retroactiv, începând cu data de 13.12.2007.
Al doilea capăt de cerere privește obligarea autorității vamale la rambursarea drepturilor de import achitate de reclamantă în perioada 13.12.2007 - 16.12.2008, ca urmare a eliberării autorizației pentru regimul de perfecționare activă cu efect retroactiv, respectiv de la data de 13.12.2007.
Deși, reclamanta a precizat în cuprinsul acțiunii că solicită anularea unor decizii emise de către autoritățile vamale, ce au calitatea de pârâte în prezenta cauză, Curtea constată că în realitate nu au fost emise decizii de către organele vamale, ci, ceea ce se constată este refuzul nejustificat al respectivelor autorități de a emite un act administrativ la solicitarea - ROMÂNIA SA.
Așa numitele decizii din cuprinsul cererii de chemare în judecată reprezintă de fapt niște adrese, o corespondență între părți, prin care autoritățile vamale își exprimă punctele de vedere asupra solicitărilor reclamantei.
Față de capătul principal al acțiunii, astfel cum a fost menționat de către reclamantă, Curtea apreciază că în speță, competența materială revine în primă instanță Tribunalului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 din Ordinul nr. 7789/2007 al MEF - ANAF - pentru aprobarea Normelor de autorizare a regimurilor vamale economice, cererea de autorizare a unui regim vamal economic se depune la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale în a cărei rază de competență se desfășoară operațiunile de perfecționare, transformare, utilizare, depozitare sau de export temporar, după caz.
Art. 41 din același act normativ stabilește că autoritatea vamală abilitată să elibereze autorizații este Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale.
Art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ stabilește că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen legal.
În cauză, reclamanta a formulat o cerere către Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C (cererea nr. K3.1 2955/03.12.2008 înregistrată sub nr. 43908/05.12.2008 la C), prin care a solicitat eliberarea unei autorizații retroactive pentru regimul de perfecționare activă - sistemul cu suspendare. Cu adresele nr. 43907/16.12.2008 și 43908/16.12.2008, Cac omunicat reclamantei că cererea acesteia nu poate fi soluționată favorabil, întrucât nu îndeplinește cerințe legale.
Împotriva refuzului Direcției Regionale Vamale de a elibera actul administrativ solicitat, reclamanta a formulat plângere la autoritatea vamală ierarhic superioară, respectiv Direcția Tehnici de și Vamal - Autoritatea Națională a Vămilor.
Cu adresele nr. 2662/24.02.2009, 66662/20.11.2008 aceste autorități au comunicat reclamantei că își mențin punctele de vedere privind respingerea solicitării - România SA de acordare a unei autorizații retroactive de perfecționare activă.
Competența materială de soluționare a cauzei este atrasă de cererea principală.
În cazul unei acțiuni în contencios administrativ având în principal, ca obiect obligarea unei autorități publice regionale să emită un act administrativ, competența de soluționare a pricinii revine tribunalului, în raport de prevederile art. 10 alin. 1 teza 1 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu prevederile art. 3 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă și o autoritate publică centrală nu atrage în mod automat competența de judecată a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel,din moment ce emiterea actului solicitat de reclamantă intră în sfera de competență a unei autorități regionale (art. 41 din Ordinul nr. 7789/2007) și nu centrale.
Pe de altă parte susținerile reclamantei în sensul că, în speță competența ar aparține în primă instanță, Curții de Apel, dat fiind faptul că "la al șaselea capăt de cerere s-a solicitat rambursarea drepturilor de import, drepturi care depășesc pragul de 500.000 lei", nu pot fi reținute. Astfel, cererea privind rambursarea drepturilor de import achitate de reclamantă în perioada 13.12.2007 - 26.12.2008 are un caracter accesoriu, în raport cu capătul principal din acțiune care privește obligarea C la emiterea autorizației de perfecționare activă.
Potrivit art. 17 Cod procedură civilă, " cererile accesorii și incidentele sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală".
Art. 17 Cod procedură civilă, privește un caz de prorogare legală de competență fiind prevăzut de legiuitor la " Titlul III " Dispoziții speciale", aceste dispoziții derogă deci, de la dispozițiile generale, înscrise în art. 1-4 Cod procedură civilă, care reglementează competența materială. Ori, în ipoteza concursului dintre o normă generală și o normă specială se va aplica o norma specială, în cazul de față art. 17 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate, se apreciază că cererea reclamantei, privind rambursarea unor sume de bani al căror cuantum este mai mare de 500.000 lei, având un caracter accesoriu este de competența aceleiași instanțe căreia i-ar reveni competența potrivit legii să judece cererea principală.
Prin urmare, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 19Ianuarie 2010.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.jud.-
Tehnored.
26.01.2010
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță
