Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 2166 din 13.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - -..
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și intimata reclamantă - - -., fiind reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat în termen, iar prin serviciul arhivă, intimata reclamantă - - -. depus cerere de amânare, în vederea angajării unui apărător și întâmpinare.
Avocat pentru intimata reclamantă - - -., arată că nu mai are alte cereri de formulat și a solicitat respingerea recursului ca nefundat, conform art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă și menținerea sentinței nr. 2166 din 13.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, ca temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.01.2007 la Tribunalul Gorj - Secția Comercială și Contencios Administrativ, reclamanta - - - Jaf ormulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 209 din 13.09.2006 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la 11.07.2006 de P V la - - -
S-a solicitat să se dispună anularea parțială a acestor acte cu privire la suma de 126 422,85 RON compusă din impozit pe profit pentru anul 2005 în sumă de 226 222 RON, 780 RON majorări de întârziere, 1 500 RON penalități și 87 920 RON.
S-a susținut că începând cu 19.05.2006 inspectorii din cadrul pârâtei au efectuat inspecția fiscală la - - -. V ce au avut ca obiectiv stabilirea modului de constituire, evidențiere și virare a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, stabilindu-se suplimentar debite ce reprezintă impozit pe profit, TVA și accesorii.
Punctul de vedere al reclamantei este în sensul că la cheltuielile nedeductibile s-a reținut suma de 147 000 lei, descărcare eronată a contului nr. 371 prin nota contabilă prin luna august 2005, 607= 371, 147 000 lei la care organul fiscal face precizarea că este o descărcare eronată întrucât nu există venituri prin vânzarea mărfurilor respective, însă în realitate s-a vândut marfă către - - în sumă de 312 000 lei fără TVA cu factura -/31.08.2005.
În privința TVA-ului se menționează că în contractele de închiriere încheiate de - - cu chiriașii și în care s-a stipulat garanție pentru imobilele închiriate, în mod greșit a fost apreciată ca avans pentru chirie, contestându-se în același timp suma de 59 280 lei contravaloare TVA la factura nr. -/31.08.2005.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus raportul de inspecție fiscală, adresa nr. 2041/22.01.2007 emisă de pârâtă, decizia nr. 47/2006, contestația adresată pârâtei.
La termenul din 07 mai 2007 s-a încuviințat efectuarea unei expertize stabilindu-se obiectivele și numindu-se expert.
Prin întâmpinare, pârâta Vas olicitat respingerea acțiunii susținând că debitele sunt corect calculate de inspectori, făcând trimitere la controlul ce a fost executat la firma - - -
Prin încheierea din 17.12.2007 cauza a fost scoasă de pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și înregistrată la Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-.
La 12 martie 2008 instanța a pus în vedere reclamantei să depună la dosar decizia nr. 47/14.09.2006 și dovada comunicării acesteia, la 09.04.2008 fiind depusă o precizare a acțiunii de către reclamantă, prin care s-a arătat că s-a formulat la 05.01.2007 la. V contestație împotriva deciziei de impunere nr. 209/13.07.2006 și a raportului de inspecție fiscală din 11.07.2006, până la momentul introducerii contestației la instanța de judecată neluându-se la cunoștință de decizia 47/14.09.2006.
În consecință, s-a arătat că se solicită admiterea contestației și anularea deciziei nr. 47/2006 pentru suma de 126 422, 85 lei ce a rezultat în urma controlului fiscal din 11.07.2006.
Alăturat precizării, reclamanta a depus decizia contestată, adresa nr. 1774/2007 emisă de pârâtă către - -, adresa nr. 20/2007, procesul verbal din 22.01.2007.
La următorul termen de judecată s-a invocat prin întâmpinare, de către pârâtă excepția tardivității completării acțiunii, susținând că prima zi de înfățișare la data de 07.05.2007 și în raport de aceasta a fost analizată completarea acțiunii depusă la 09.04.2008. De altfel acțiunea este tardivă întrucât decizia nr. 47/2006 a fost comunicată inițial reclamantei la adresa ce figurează în contestație și plicul s-a întors cu mențiunea " expirat termen de păstrare "" aspect ce nu poate fi în culpa reclamantei. Cu toate acestea, deși procedura de comunicare fusese îndeplinită, s-a procedat la comunicarea prin publicitate pe pagina de internet a ANAF, depunându-se în acest sens adresa nr. 351/2006.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că până la momentul când instanța i-a solicitat să-și precizeze acțiunea, nu au avut cunoștință de decizia nr. 47/14.09.2006 ce nu le-a fost comunicată la noul sediu din -. J,-, motivându-se că nu s-a cunoscut schimbarea sediului și denumirii, însă pe site-ul ANAF a apărut modificarea stării de fapt a societății. În aceste condiții cererea nu este tardiv formulată.
Prin sentința nr.1236 pronunțată în data de 21 mai 2009, fost respinsă excepția tardivității completării acțiunii formulată de pârâta și respinsă acțiunea în anulare formulată de către reclamanta - - împotriva deciziei nr.44/2006 emisă de pârâtă ca tardivă.
Împotriva sentinței, a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr.2612/11.12.2008 s-a respins cererea de intervenție formulată de - -, s-a admis recursul formulat de către reclamantă, a fost casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei, s-a reținut că atâta timp cât recurentei reclamante nu i-a fost comunicată legal în conformitate cu disp.art.44 și 45 și art.218 cod procedură fiscală decizia de respingerea contestației administrative, Curtea a constatat că față de data introducerii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și data comunicării deciziei 47/2006, reclamanta a promovat acțiunea în anulare în termenul de 80 de zile.
Cu ocazia rejudecării, cauza a fost înregistrată sub nr-, cu un prim termen de judecată la data de 20.02.2009.
Prin încheierea de ședință din data de 06.03.2009, s-a încuviințat efectuarea unei expertize la cererea reprezentantului legal al unității reclamante.
Prin sentința nr. 2166 din 13.11.2009 Tribunalul Gorja admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - - -. împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice.
A anulat decizia de impunere nr.209/13.07.2006 și raportul de inspecție fiscală din 29.06.2006 cu privire la suma de 102.766,85 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin decizia nr. 47/14.09.2006, emisă de pârâtă, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta - - -. ca neîntemeiată împotriva deciziei de impunere 209/13.07.2006 pentru suma de 37,346 lei reprezentând impozit pe profit în sumă de 25,066 lei, dobânzi și majorări de întârziere în sumă de 10.780 lei, penalități în sumă de 1500 lei RON precum și pentru măsura colectării TVA în sumă de 28.623 lei. A fost respinsă ca lipsită de obiect contestația pentru suma de 1156 lei RON reprezentând impozit pe profit și pentru măsura colectării TVA în sumă de 59.280 RON. A fost respinsă contestația ca nemotivată pentru măsura colectării TVA în sumă de 18 lei RON.
S-a reținut în deciziei faptul că în luna august 2005, reclamanta a înregistrat în jurnalul de cumpărări existent în copie la dosarul cauzei factura fiscală -/31.08.2005, furnizor - Serv - reprezentând intrări de mărfuri în valoare de 147.000 lei fără TVA. Tot în data de 31.08.2006 reclamanta a efectuat descărcarea de gestiune conform notei contabile existente la dosar folosind articolul contabil 607, cheltuieli cu mărfurile - 371 mărfuri cu suma 147.000 lei. Suma de 147.000 lei a fost considerată deductibilă la calculul profitului impozabil aferent anului 2005. S-a mai reținut că în timpul controlului, reclamanta nu a prezentat documentul justificativ în baza căruia a înregistrat în evidența contabilă intrări de mărfuri în sumă de 147.000 lei, respectiv factura fiscală -/31.08.2005 emisă de - Serv - încălcându-se astfel disp.art.19 alin.1 și art.29 alin. 4 lit. f din Legea 571/2003.
S-a mai reținut de către pârâtă că organele de inspecție fiscală au calculat în mod corect impozitul de profit în sumă de 25.066 lei întrucât petenta nu a venit cu nici un argument în susținerea contestației.
Cu referire la suma de 1156 lei reprezentând impozit pe profit și la suma de 59280 lei reprezentând TVA colectată, contestația fost respinsă ca fiind lipsită de obiect, considerându-se că în situația în care sumele și mărfurile contestate nu au fost stabilite prin act administrativ fiscal atacat, sau dacă prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de soluția pronunțată de instanța penală, contestația rămâne ca lipsită fără obiect.
Referitor la suma de 28623 lei reprezentând TVA colectată, s-a reținut că în perioada 01.05.2004 - 29.02.2006, reclamanta a încasat de la diverși agenți economici sume în valoare totală de 232.058 lei înregistrat în contul 462, respectiv creditori diverși, iar pentru aceste sume, reclamanta nu a emis facturi fiscale și nu a colectat TVA. Întrucât, sumele în cauză au fost încasate de petentă în contul menționat, înaintea prestărilor serviciilor, închirierea bunurilor reprezentând prestare de servicii așa cum este definită de art.129 alin.2 din Legea 571/2003 în mod corect organul de control a apreciat în fapt că acestea reprezintă avansuri. Prin urmare, întrucât avansurile în cauză nu se încadrau în nici una din excepțiile prevăzute în textul de lege menționat, reclamanta avea obligația de a evidența și colecta TVA aferentă acestora prin emiterea de facturi fiscale, astfel că în mod corect organele de control au colectat TVA în sumă de 37051 lei. S-a înlăturat susținerea reclamantei, potrivit căreia sumele în cauză reprezintă garanții încasate de societate de la chiriași pentru imobilele închiriate conform clauzei privind riscurile contractuale prevăzută în contractele de închiriere nu poate fi reținută întrucât nu au fost anexate în susținerea cauzei documente din care să fi rezultat situația prezentată în conformitate cu art.135 alin.6 din Legea 571/2003.
În ceea ce privește accesoriile aferente impozitului pe profit, reprezentând dobânzi în sumă de 10780 lei și penalități de întârziere în sumă de 1500 lei, în speță pârâta a reținut că în sarcina petentei s-a stabilit că a datorat debitul în sumă de 26222 lei reprezentând impozit pe profit iar pe cale de consecință, aceasta datorează și dobânzile în sumă de 10780 lei RON și penalitățile în sumă de 1500 lei aferente debitului care l-a generat.
S-a reținut că, în aceea ce privește termenul de introducere a contestației, situația a fost tranșată fără echivoc de instanța de control judiciar a statuat că acțiunea a fost introdusă în termenul legal.
Pe parcursul judecății, reclamanta a depus înscrisuri noi, respectiv facturi care, așa cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză, conduc la o altă stare de fapt.
Astfel, susținerea organului de inspecție fiscală cu privire la înregistrarea în jurnalul de cumpărări aferent lunii august 2005, sumei de 147.000 lei fără a deține document justificativ, instanța reține că această sumă se regăsește în factura F -/03.08.2005 emisă de către - Serv - către reclamantă și înregistrată în jurnalul de cumpărări al lunii august 2005.
În cuprinsul acestei facturi se regăsește numărul avizului de expediție -4/31.08.2005 înregistrată din eroare în jurnalul de cumpărări în locul facturii cu același număr.
Factura menționată îndeplinește cerințele prevăzute de art.25 din OUG 17/2000 și de Legea 82/1991 respectiv Legea 345/2002 și în consecință, această înregistrare nu se încadrează în categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal așa cum sunt definite de art.21 alin.4 lit. f din Legea 571/2003.
Referitor la descărcarea de gestiune înregistrată de reclamantă articol contabil 607 = 371 pentru suma menționată, instanța reține că descărcarea a fost făcută având în vedere factura F -/31.08.2005 emisă de reclamantă către - - în valoare de - lei factură ce se regăsește înregistrată în jurnalul de vânzări aferent lunii august 2005.
În ceea ce privește regimul deductibilității TVA și dacă aceasta a fost datorată de societatea reclamantă, tribunalul reține că prin raportul de inspecție fiscală s-a reținut eronat că ca avans încasat de reclamantă de la - Com SRL în luna decembrie 2004 s-a stabilit TVA în cuantum de 35.106.500 lei ROL, sumă care nu este corectă, întrucât suma reprezintă încasarea CEC-ului în valoare de - lei ROL aferent garanției lăsate de - Com SRL către reclamantă conform contractului de locațiune nr.468/1.12.2004, suma fiind înregistrată de reclamantă în contul 462 așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar ( fișa 462 anul 2004, fișa 462 anul 2005, fișa 462 anul 2006 și jurnal de bancă ), iar ulterior s-au emis facturi unde TVA aferent se regăsește în sumele facturate de reclamantă către - Com SRL.
Nici în ceea ce privește avansurile încasate de reclamantă aferente cardurilor în lunile iunie, septembrie - decembrie 2004 pentru care s-a stabilit TVA în cuantum de - lei ROL nu este corectă, întrucât aceasta reprezintă încasări de la persoane fizice efectuate cu carduri bancare, refacturate ulterior de către reclamantă către - Com - și - Serv - care, pe parcursul anului 2004, aveau încheiate contracte de închiriere a spațiilor situate în hotelul din -. conform contractelor 267/2004, 597/2004.
Astfel, pentru TVA în sumă de 168.322.200 lei ROL ( iunie 2004 ) împreună cu suma de 58.882.200 lei ROL ( septembrie 2004 ), 24.954.100 lei Rol ( octombrie 2004 ) 6.261.600 lei Rol ( noiembrie 2004 ), acestea se regăsesc în facturile emise către - Com - respectiv F -/30.11.2004 și F -/30.11.2004 așa cum reiese și din jurnalele de vânzări depuse.
În ceea ce privește suma reprezentând TVA în valoare de 103.934.300 lei Rol pentru luna decembrie se regăsește în F -/2.02.2005, emisă către - Serv -, înregistrată și în jurnalul de vânzări al lunii martie 2005.
Aceste sume se încasau existent la recepția hotelului aflat în proprietatea reclamantei, care avea încheiat cu cele două companii convenție pentru aceste activități.
Pe perioada supusă controlului, turiștii plăteau cazarea cu cardul personal sumele înregistrându-se în contul 462 la reclamantă așa cum rezultă din jurnalele de bancă și jurnalele NC după care, reprezentanții reclamantei mergeau cu chitanțele respective la bancă, iar decontarea sumelor se făcea în contul reclamantei care ulterior le-a refacturat către cele două societăți menționate.
Nici constatarea din punctul 7 al raportului de inspecție cu referire la avansul încasat de reclamantă de la - - T în luna decembrie 2004 pentru care s-a stabilit TVA în cuantum de 39.073.700 lei ROL se observă că nici aceasta nu este corectă, deoarece această sumă se regăsește în facturile ce au fost înregistrate ulterior, respectiv F - și F -.
Față de cele reținute, s-a apreciat că concluziile raportului de expertiză sunt în consonanță cu înscrisurile existente la dosar, astfel că sumele reținute ca datorate în sarcina reclamantei sunt mai mari decât cele din realitate.
Astfel, pentru suma de 29949 lei impozit pe profit stabilit suplimentar reținută de organele de inspecție fiscală ca datorată de reclamantă, tribunalul reține că în realitate aceasta este de 6429 lei. Dobânzile și majorările de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar sunt în cuantum de 1445, penalitățile de întârziere aferente acestui impozit sunt de 313 lei în loc de 1500 lei, așa cum a reținut organul de inspecție fiscală. În ceea ce privește TVA de plată stabilită suplimentar, suma reală ce trebuie reținută în sarcina reclamantei este de 13 244 lei în loc de 41484 lei. Din punctul de vedere al dobânzilor și al majorărilor de întârziere aferente TVA suplimentar, instanța reține că reclamanta datorează suma de 1828 lei și respectiv 397 lei.
Față de cele ce preced, având în vedere și principiul prevalenței economicului asupra juridicului consacrat de reglementările contabile armonizate cu directiva a-IV-a CEE acțiunea va fi admisă în parte acțiunea în sensul că se va anula decizia de impunere nr.209/13.07.2006 și raportul de inspecție fiscală din 29.06.2006 cu privire la suma de 102.766,85 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în cauză recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivare recurenta DGFP Vai nvedera ca singurele consideremte pe care se intemeieaza concluzia instantei de fond sunt cele formulate de un expert contabil si nu constatarile organului fiscal.
Constatarile organelor fiscale privesc fapte si acte dec omert derulate pana in luna septembrie 2006 iar esxpertiza s-a efectuat la finele anului 2009., dupa 3 ani, perioada in care intimata -contestatoare inregistrat in contabilitate anumite operatiuni ulterior controlului.
Obiectiunile depuse la fond au fost analizate superficial de catre Tribunal. iar probatoriul administrat in cauza nu afost prezentat la data controlului, fiind posibil s anu fi existat.
In concluzie, sustine recurenta instant de fond a gresit cand a aplicat principiul prevalentei economicului asupra juridicului.
La data de 26 01 2010 intimata SV - a formulat,intampinare, prin care a solicitata respingerea recursului intrucatt nu se precizeaza in concret motivele pentru care sentinta recurata este lipsita de temei legal.
Examinand recursul prin prisma motivelor invocate, a dispozitiilor legale incidente, dar si din oficiu conform art. 304ind1 C pr. civila constata urmatoarele
Critica recurentei relativa la faptul ca instanta de fond isi intemeiaza solutia pe constatarile raportului de expertiza in mod exclusiv nu este intemeiata, din considerentele sentintei rezultand ca proba cu inscrisuri se coroboreaza cu concluziile expertului. Cu alte cuvinte, este evident ca instanta a analizat intreg probatoriul administrat si nu doar raportul de expertiza.
Afirmatia cu caracter general,formulata prin cererea de recurs referitoare la faptul ca,de la data controlului pana la data efectuarii expertizei contabile, intimata a mai inregistrat operatiuni in contabilitate nu poate constitui motiv real de casare ori modificare, cat timp nu precizeaza concret recurenta ce operatiuni contabile are in vedere pt a se aprecia apoi caracterul, pro causa, al acestora.
Nici criticile ce vizeaza raportul de expertiza nu sunt concrete si motivate, recurenta referindu-se la modul general ca instanta de fond a analizat superficial obiectiunile recurentei-parate, fara a individualiza care obiectiune la raport nu a fost avuta in vedere. In plus intanta de fond a incuvintat toate obiectiunile iar expertul a raspuns.
Redarea textul de lege al art. 44 C pr. fiscala referitor la procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale nu are nicio o legatura cu cauza, problema comunicarii actului contestat fiind transata irevocabil in primul ciclu procesual.
Critica referitoare la probatoriu, potrivit careia acesta ar fi fost produs.,pro causa, nu identifica in concret proba care,in opinia recurentei este produsa ulterior controlui, nu prezinta argumentele opiniei si nici efectele asupra evidentei contabile si a obligatiilor fiscale retinute prin actul de control.
Facturile fiscale nr. -/03 08 2005 emisa de - Serv - si nr. - din 31 08 2005, depuse in cursul judecatii indeplinesc conditiile prev. de art. 25 din OUG nr. 17/2000, Legea nr. 82/1991 si Legea nr. 345/2002 si se regasesc inregistrate in jurnalul de vanzari aferent lunii august 2005. Prin urmare, intocmirea,pro causa, ar putea fi reala doar daca partile implicate in intocmirea facturilor ar fi recurs la un fals, insa recurenta -parata nu a sesizat instanta cu acest aspect.In consecinta, cele doua facturi reprezinta documente contabile justificative, fiind respectate disp. art. 19 alin.1 si art. 29 alin.4 lit. din Legea nr. 571/2003.
In ceea ce priveste TVA -ul suplimentar retinut de catre organele de control, in mod corect, instanta de fond a stabilit in concordanta cu inscrisurile si cu concluziile raportului de expertiza, ca suma de 35.106.500 Rol nu a reprezentat avans ci incasare garantie constituita de catre - COM SRL conform unui contract de locatiune, TVA -ul regasindu-se ulterior in sumele facturate de catre reclamanta catre - COM SRL. O situatie identica reiese din facturile fiscale depuse la dosar in cursul judecatii in ceea ce priveste TVA suplimentar stabilit de organele fiscale pentru avansurile incasate in perioada septembrie -decembrie 2004.
In raport de aceste considerente, intrucat sentinta instantei de fond raspunde exigentelor de legalitate si temeinicie,si nefiind identificate alte motive de recurs de ordine publica, in temeiul disp. art. 312 alin.1 C pr. civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 2166 din 13.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - -..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. L
Ex.2//
Jud. fond C
02 Februarie 2010
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
