Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.138/2008
Ședința publică din 13 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinarea recursurile formulate de reclamanta și de pârâtele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 1118 din 13.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurenta și consilier juridic pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului este scutit de plata taxelor de timbru.
Recursul promovat de reclamanta este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 22 lei și timbru judiciar in valoare de 0,3 lei
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 03.10.2008 s-au înregistrat la dosarul cauzeiîntâmpinaredin partea reclamantei, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului D și a Direcției Generala a Finanțelor Publice
Curtea, pune în discuția părților, lipsa calității procesuale active a Direcția Generala a Finanțelor Publice C invocată de reclamanta prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul Administrației Finanțelor Publice a Municipiului D și a Direcției Generala a Finanțelor Publice C solicită respingerea excepției arătând că există mandat de reprezentare din partea Direcției Generale a Finanțelor Publice C pentru promovarea căilor de atac și solicită totodată admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului declarat de reclamanta.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției invocate, arătând că nu există un text legal care să îndreptățească Direcția Generală a Finanțelor Publice C să declare recurs, și respingerea pe fond a recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cu privire la recursul declarat de reclamanta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, anularea actului administrativ fiscal contestat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 1.118 din data de 13 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
De asemenea a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 6.284 lei, reprezentând taxă auto de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă, de la data plății până la data restituirii sumei.
În final, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial și 22 lei taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut din actele și lucrările dosarului următoarele:
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. D este cea care a încasat suma reprezentând taxa specială de înmatriculare, aspect care îi conferă calitate procesuală pasivă în cererea de obligare a sa la restituirea acesteia, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocate este nefondată, motiv pentru care a fost respinsă.
De asemenea, în condițiile în care reclamanta a achitat o taxă care, în opinia ei, contravine reglementărilor comunitare în domeniu, aceasta a făcut dovada unui interes născut și actual, neputându-se condiționa accesul său la justiție de pronunțarea în prealabil a unei hotărâri de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene (cunoscut fiind principiul aplicării directe a dreptului comunitar de către instanțele naționale) sau a finalizării negocierilor pornite în acest sens de către România și Comisia Europeană.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamanta a achiziționat un autoturism second hand, autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat suma de 6284 lei, cu titlu de taxă specială de înmatriculare, taxă pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. -/22.02.2008. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă cu adresa nr. 6652/14.03.2008.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin nr.OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Tribunalul a observat, însă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantei, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Nu a putut fi reținută susținerea pârâtei că ne-am afla într-o situație de excepție, respectiv în ipoteza lipsei efectului direct, dat de stabilirea în mod expres și obligatoriu a competenței exclusive a Curții de Justiție a de a hotărî în astfel de cazuri, conform art. 226 și 227 din Tratat. Este real că singura competentă în a interpreta prevederile comunitare este Curtea de Justiție a Comunităților Europene, dar în speța de față nu se pune problema interpretării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, acestea fiind foarte clare, ci a aplicării directe a dispozițiilor Tratatului. Mai mult decât atât, este real că în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
Constatându-se că taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunităților Europene și că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și a dispus în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 6.284 lei, calculată până la data restituirii acesteia.
Petitul având ca obiect anularea actului administrativ fiscal nr. 6.652/14.03.2008 a fost respins, deoarece instanța a apreciat că acest act este o simplă adresă, neconstituind act administrativ în sensul dispoziții Legii nr. 554/2004 și nici administrativ-fiscal în sensul OG92/2003.
Cum acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte, în baza prevederilor art. 276.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată doar parțiale în sumă de 500 lei onorariu avocațial și 22 lei taxă judiciar de timbru, timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C pretins pentru pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D și reclamanta.
DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C prin recursul formulat a solicitat admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâta a arătat că optica tribunalului este greșită întrucât dispozițiile art. 2141și urm. din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană care revede că "nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite și taxe interne, care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare".
Arată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule (taxa de prima înmatriculare) nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența lor geografică sau națională, respectiv se aplică și autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, precum și cel mai important, autoturismelor noi din producția națională a României.
Consideră că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și a nr.HG 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acesteia, acțiunea reclamantului este inadmisibilă, în condițiile în care aceste acte normative reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bunăvoie de către organul fiscal competent din subordinea
În recursul său, reclamanta-recurentă a pretins că în mod greșit a fost admisă în parte acțiunea sa, în contradictoriu cui ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D și s-a dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății acesteia și până la restituire, precum și cheltuielile de judecată parțiale.
Solicită modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii capătului de cerere având ca obiect anularea actului administrativ contestat și a admiterii integrale a petitului având ca obiect obligarea pârâtei suportarea cheltuielilor de judecată integral precum și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Dezvoltându-și motivele de recurs această recurentă a adus critici de nelegalitate soluției pronunțată de prima instanță bazate pe dispozițiile art. 309 pct. 9.pr.civ. în sensul că greșit a fost apreciată ca neavând caracter de "act administrativ" adresa prin care i s-a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare, deși este un act unilateral, a fost emis în regim de putere publică și modifică raporturi juridice.
Ca urmare a respingerii acestui capăt de cerere, a fost admis doar în parte petitul privind plata cheltuielilor de judecată.
Atât instanța din oficiu, cât și reclamantul, în raport de dispozițiile art. 137.pr. civilă, la termenul de azi au invocat excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C în promovarea recursului, deoarece această instituție a formulat recursul în cauză, atâta timp cât el este semnat de directorul executiv al acesteia și poartă de asemenea parafa C și nu s-a justificat în nici un fel reprezentarea legală sau convențională.
Hotărârile judecătorești produc efecte partes litigantes care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.
Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de ataca recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.
Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond, astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane.
dintre calitate și interes și existența lor relativ autonomă rezultă din împrejurarea că uneori cel care acționează în justiție o face în considerarea unui drept subiectiv propriu și se îndreaptă împotriva aceluia care are obligația corelativă respectivului drept, alteori însă legea indică în mod expres persoanele care, în anumite situații, pot acționa în justiție.
Legitimarea procesuală activă implică îndreptățirea persoanei, fizică sau juridică, de a participa în calitate de reclamant în proces, calitatea procesuală analizându-se în cerința existenței unei identități între persoana reclamantului și persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiție, iar legitimarea procesuală pasivă implică îndreptățirea persoanei de a participa în calitate de pârât în proces, calitate ce se justifică prin analizarea existenței unei identități între persoana obligată în raportul de drept dedus judecății și pârât.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Delimitarea dintre calitate procesuală și interes, ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac, în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.
care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs, chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes, astfel că s-a apreciat că recurentul nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C și va respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Cât privește reprezentarea pretinsă de C pentru Administrația Finanțelor Publice D, Curtea observă că nu ne aflăm în situația reprezentării legale prev. de art. 42.pr.civ. nici în cazul de reprezentare convențională prev. de art. 67 din același cod, deoarece nu s-au invocat temeiurile legale pe care această reprezentare s-ar sprijinii sau mandatul acordat acestei instituții, de entitatea acționată în judecată în calitate de pârâtă.
În schimb, recursul declarat în cauză de reclamantă sub aspectul invederat este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Într-adevăr, adresa nr. 6652 din 14.03.2008 prin care s-a respins restituirea taxei speciale de primă înmatriculare de către ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D ( 9 dosar fond) îmbracă toate caracteristicile unui veritabil "act administrativ", deoarece se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2003 modificată și completată a contenciosului-administrativ, în sensul că este un act unilateral ca expresie a manifestării de voință a unui singur subiect al raportului juridic, ( a mun. D), este emis de această autoritate publică în scopul executării legii, fiind un act juridic deoarece dă naștere raporturile juridice de drept fiscal.
Pe de altă parte, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. Daa cționat în regim de putere publică, în calitate de organ al unității administrativ-teritoriale locale, având capacitate procesuală și de altfel, a și precizat în finalul actului respectiv, în cazul în care reclamanta nu este mulțumită de răspunsul primit se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Drept urmare, respingerea petitului din cererea reclamantei ce viza anularea acestui act este greșită.
Față de această situație, Ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza I, 2 și 3.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată va fi admis recursul reclamantei, modificată sentința atacată în sensul admiterii în întregime a acțiunii acesteia, dispunând anularea adresei nr. 6652 din 14 martie 2008 emisă de A MUN. D și obligată pârâta la restituirea taxei deprimă înmatriculare în sumă de 6.284 lei, actualizată cu dobânda legală la data restituirii efective.
Ca o consecință a admiterii în întregime a acțiunii și cheltuielile de judecată din fața primei instanțe vor fi acordate integral reclamantei, respectiv în cuantum de 1.044 lei.
Cât privește cheltuielile de judecată din recurs, văzând soluția preconizată, dispozițiile art. 274.pr.civ. dovezile privind cuantumul acestora, intimata A JUD. C, urmează a fi obligată la plata sumei de 1.212,30 lei în favoarea reclamantei-recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
1). Admite recursul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales în C-N,-, -.4,. II,. 59, jud. C împotriva sentinței civile nr. 1.118 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică și în rejudecare admite acțiunea formulată de reclamanta și în consecință dispune anularea actului administrativ fiscal nr. 6.652/14.03.2008 emis de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, cu sediul în D,-, jud. și obligă pârâta D la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6.284 RON, sumă actualizată cu dobânda legală la data restituirii efective.
Obligă pârât la plata cheltuielilor de judecată de 1.046 RON.
Obligă intimatul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în mun. C-N P-ța -, nr. 19, jud. C, prin reprezentantul său legal la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 1.212,30 RON în favoarea reclamantei-recurentei Admite excepția lipsei calității procesuale active a C și în consecință respinge recursul declarat de.
în parte în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C- și la plata dobânzilor legale aferente de la data încasării și până la restituire.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Obligă intimata la 1.200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
2.) Admite excepția lipsei calități procesuale active a recurentei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, și în consecință respinge recursul declarat de C.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red.Gh.
Dact./3 ex./13.11.2008
Jud.fond..
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
