Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.027
Ședința publică din 17 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI N, împotriva Sentinței civile nr. 867/CA din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - COM SRL, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima se a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat, lipsind 39 lei taxă judiciară de timbru și timbrul judiciar de 0,30 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că reclamanta intimată nu a făcut dovada primei înmatriculări și a provenienței comunitare a autovehiculului în litigiu.
În ceea ce privește cererea de judecare a cauzei în lipsă aflată la fila 22 din dosar Curtea constată că aceasta se referă la dosarul nr-, astfel încât dispune detașarea acesteia și atașarea la dosarul indicat de parte.
Se constată că reclamanta, deși a fost legal citată pentru acest termen de judecată cu mențiunea achitării diferenței la taxa judiciară de timbru în sumă de 39 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, nu s-a prezentat și nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații de plată.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare, cu mențiunea că în ceea ce privește neachitarea diferenței la taxa judiciară de timbru aferentă fondului cauzei Curtea va face aplicarea art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, în sensul dării în debit a reclamantei.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 867/CA din data de 10 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, s- admis acțiunea în contencios-administrativ formulată de reclamanta " COM", jud. B-N, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI N și, în consecință, s-a anulat actul administrativ fiscal nr. 8.220/6.05.2008 eliberat de pârâta B-N și a fost obligată pârâta N să restituie reclamantei suma de 23.055 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată de aceasta prin ordinul de plată al Bank nr. 66/16 iulie 2007, cu dobânda legală începând cu data efectuării plății până la restituirea integrală a sumei achitate.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că reclamanta a achiziționat din Germania în cursul anului 2007 un autoturism marca Audi, model 8, pentru care a plătit suma de 23.055 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
În concret, a apreciat instanța de fond, această taxă este o obligație legală derivată din reglementările codului fiscal, capitolul taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și care contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene, care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.
Astfel, conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Prin urmare, instanța de fond a constatat că dispozițiile art. 2141-3.pr.fiscală sunt contrare reglementării comunitare și nu pot fi menținute în cauza de față, motiv pentru care a apreciat acțiunea reclamantei ca întemeiată și a admis-o conform dispozitivului mai sus citat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta-recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE N, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a relevat că prin acțiunea în contencios administrativ formulată, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ-fiscal nr. 8.220/06.05.2008 emis de pârâta a județului B-N, precum și restituirea taxei achitate.
Se nvederează instanței faptul că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Raportat la aceste dispoziții legale, recurenta solicită instanței să rețină că autoturismul în cauză a fost suspus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare ), prevăzută de Codul fiscal.
Mai mult, așa cum s-a arătat mai sus, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este o obligație legală, fiind prevăzută de art. 214 indice 1 - 4 din Legea nr. 571/2003, text de lege care este în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional până la data prezentei și a cărui respectare a fost obligatorie în conformitate cu art. 1 alin. 5 și art. 15 alin. 1 din Constituția României.
Referitor la susținerile reclamantei, însușite de către prima instanță, privind o pretinsă contradicție între dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, situație în care art. 90 din Tratatul devine aplicabil în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, învederează onoratei instanțe următoarele:
Dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Pe de altă parte, recurentele învederează că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este o taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
Recurenta a precizat că, nici chiar Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infringement) nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, s-a precizat că principiul " poluatorul plătește ", pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, a fost un principiu acceptat la nivelul, iar aplicarea prev. art. 90 din Tratatul CE a fost în mod greșit făcută prin hotărârea recurată.
În final, se face referire la incidența în cauză a prev. nr.OUG 50/2008, relevându-se că disp. art. 11 nu au fost declarate neconstituționale.
Astfel, pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acțiunea reclamantei nu este admisibilă, în condițiile în care acest act normativ reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
În final, recurenta-pârâtă a arătat că obligarea la plata către reclamant a dobânzilor legale calculate la suma solicitată contravine dispozițiilor art. 10 alin. 1 din nr.OG 9/2000 care prevăd că dobânzile percepute sau plătite de instituțiile economico-financiare precum și modul de calcul a acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Totodată, pârâta a considerat că în situația în care se va menține hotărârea instanței de fond, se impune aplicarea disp. art. 1.088 alin. 2 Cod civil, dobânda cuvenindu-se din ziua cererii de chemare în judecată, până la plata integrală a debitului, iar potrivit art. 3 alin. 3 din nr.OG 9/2000.
Examinând recursul, Curtea reține că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică, fiind pertinente susținerile recurentei conform cărora acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Art. 90 din Tratatul reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul
Aplicând cauzei aceste linii directoare, rezultă că, pentru a dovedi temeinicia acțiunii sale, întemeiate în drept pe prev. art. 90 din Tratatul CE, reclamanta ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei dovada provenienței comunitare a autoturismelor în litigiu, respectiv a faptului că suma în litigiu a fost achitată la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Or, analizând actele depuse în probațiune, Curtea constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută, reclamanta adoptând un comportament procesual care încalcă prev. art. 129 alin. 1.pr.civ.
Pentru a statua astfel, s-a luat în considerare faptul că, la momentul introducerii acțiunii, a fost anexat cererii doar certificatul de înmatriculare al autovehiculului și ordinul de plată al taxei de primă înmatriculare, care nu dovedesc proveniența comunitară a bunului.
În recurs, în baza rolului activ și a prev. art. 305 pr.civ. instanța a dispus citarea reclamantei, pentru termenele din data de 13.05.2009 și 17.06.2009, cu mențiunea de completa probațiunea pentru a dovedi temeinicia acțiunii, în sensul de a se depune înscrisuri care să ateste data primei înmatriculări a autovehiculului și proveniența comunitară a acestuia.
Cu toate acestea, nu s-au depus la dosar astfel de acte.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză prev. art. 90 din Tratat, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost în mod legal percepută, reclamanta având la dispoziție calea procedurală reglementată de nr.OUG 50/2008, pentru a obține, parțial, restituirea cuantumului achitat cu acest titlu.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta B-N în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 867/CA din 10.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o va modifica în tot, în sensul respingerii, în întregime, a acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantă.
În conformitate cu art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, reclamanta " COM", jud. B-N va fi dată cu debit pentru suma de 39 lei, taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, cu titlu de diferență la taxa judiciară de timbru aferentă judecării fondului cauzei, stabilite potrivit prev. art. 3, lit. m, a II-a liniuță din Legea nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr. 867/CA din 10 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamanta " COM", jud. B-N.
Dispune darea în debit a reclamantei pentru suma de 39 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, datorate la fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI, GREFIER
- - - - - - -
red.
dact./3 ex./15.07.2009
jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Delia Marusciac Floarea Tămaș
