Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.399/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 18/CA/20.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimatul-reclamant CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 18/CA din 20 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins ca neîntemeiată excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, ridicată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Prin aceeași sentință a fost admisă acțiunea reclamantului CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M și în consecință a fost anulat actul administrativ-fiscal, respectiv fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule emisă la data de 18.11.2007 de B-N pe numele reclamantului și obligată pârâta B să îi restituie acestuia suma de 564 lei achitată cu chitanța nr. -/19.11.2007 reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a analizat, în primul rând, excepțiile ridicate reținând următoarele:
În ce privește excepție privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, ridicate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, tribunalul le-a găsit ca neîntemeiate și le-a respins ca atare pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Referitor la excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea disp. art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene cu consecința suspendării judecății prezentei cauze și trimiterii unei cereri Curții de Justiție a Comunității Europene pentru a interpreta dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul, tribunalul a constatat că nu se impune a se proceda în maniera solicitată de pârâtă, deoarece instanța de față trebuie să stabilească dacă dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul fiscal sunt sau nu conforme cu legislația europeană în materie (art. 90 paragraf 1 din Tratatul ), judecătorul național urmând să se pronunțe în calitate de prim judecător european. Pe de altă parte - nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 234 din Tratatul, instanța neavând dubii cu privire la interpretarea disp. art. 90 din Tratatul
Instanța de fond a menționat și statuările Curții de Justiție a Comunității Europene cu privire la interpretarea textului art. 90, apreciind că procedeul urmate de alte state membre ale Uniunii Europene (Ungaria și Polonia), care au prevăzut taxe similare legii române, este discriminatorie și contrară art. 90 din Tratatul
Prin urmare, excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială, cu consecința suspendării cauzei, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule din 18.11.2007, în baza căreia reclamantul a achitat, cu chitanța seria - nr. - din 19 11.2007 Trezoreziei B, suma de 564 lei, este un act administrativ fiscal, în sensul disp. art. 41 din nr.OG 92/2003, fiind emisă de un organ fiscal competent și face referire la obligații fiscale, fiind conformă cu definiția dată de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, astfel că, excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, ridicată de pârâta B, de asemenea, a fost apreciată de instanța de fond ca fiind neîntemeiată.
Analizând cauza pe fond, tribunalul a constatat că reclamantul a achitat taxa specială la prima înmatriculare în România a unui autoturism în sumă de 564 lei, conform chitanței seria - nr. - din 19.11.2007 emisă de Trezoreria B, pentru autoturismul marca Volksvagen cu nr. de identificare, având cartea de identitate seria F nr. -, dobândit de reclamant prin cumpărare, potrivit facturii seria - nr. - din 16.11.2007 emisă de ROMBAT AUTOMOBILE SRL
Ulterior, prin cererea nr. 033/01.07.2008, reclamantul a solicitat pârâtei B restituirea sumei de 564 lei, achitată cu titlu taxă de primă înmatriculare, însă taxa nu i-a fost restituită. Reclamantul s-a adresat în acest sens și pârâtei B-N care, cu adresa nr. 33321/10.11.2008, îi răspunde reclamantului că nu i se poate restitui taxa, întrucât aceasta a fost încasată legal, în baza art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că la data achitării taxei speciale de înmatriculare pentru autoturismul în discuție, 19.11.2007, erau în vigoare prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privitoare la taxa specială de înmatriculare, prevederi care nu sunt conforme prevederilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cum taxa este contrară dreptului comunitar, respectiv nu are temei legal, reclamantul este îndreptățit, în baza art. 21 alin. 4 din nr.OG 92/2003, să solicite restituirea ei, iar pârâta B care, prin Trezorezia B, a perceput-o prin încălcarea normelor comunitare este datoare să o restituie reclamantului.
Prin nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu. Această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și tot la această dată ordonanța abrogat art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 14 din nr.OUG 50/2008).
Potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Taxa pe poluare, prev. de nr.OUG 50/2008, este o taxă pe poluare, stabilită pe alte principii decât taxa specială, prevăzută de art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, care este o taxă fiscală și are alt mod de calcul și altă destinație, și prin abrogarea acestor din urmă prevederi legale, nu mai poate opera compensarea celor două taxe diferite, în condițiile în care taxa specială de înmatriculare s-a perceput nelegal.
Drept urmare, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată apărarea formulată, în subsidiar, de către cele două pârâte, care susțin că reclamantul ar putea pretinde doar diferența de sumă, conform art. 11 din nr.OUG 50/2008.
În consecință, instanța constatând că actul administrativ fiscal, respectiv fișa de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule din 18.11.2007 emisă de B-N este nelegală a dispus anularea ei, cu consecința restituirii reclamantului a taxei speciale de înmatriculare achitată, în cuantum de 564 lei.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant ca fiind neîntemeiată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ nr. 33.321/10.11.2008 prin care s-a perceput suma de 564 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe art. 304 pct. 9 și art. 3041pr.civ. pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N arată că taxa de primă înmatriculare a fost legal încasată de la reclamant, în condițiile art. 214 - 2141-3din Legea nr. 571/2003 coroborate cu art. 311-2din nr.HG 44/2004, prevederi care nu contravin disp. art. 90 din Tratatul.
Pârâta susține că nici Comisia Europeană nu exclude plata taxei ci a ridicat obiecții doar cu privire la modul de calcul a taxei.
Pe de altă parte, pârâta apreciază că reclamantul nu s-a aflat în situația unei reînmatriculări deja înmatriculat în România și ca atare, în mod corect i-a fost impusă pentru realizarea primei înmatriculări plata taxei speciale de primă înmatriculare aplicabilă atât autoturismelor și autovehiculelor din import cât și celor din producția indigenă.
Pârâta mai arată că intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule a fost agreată de Comisia Europeană, astfel că perceperea taxei a fost corect percepută, hotărârea instanței de fond fiind netemeinică și nelegală.
O poziție similară a adoptat și pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B care în recursul declarat a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.
Cu privire la excepțiile invocate, pârâta invocă necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea disp. art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
În privința excepției privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială, pârâta arată că în condițiile în care reclamantul a invocat incompatibilitatea dispozițiilor art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 cu disp. art. 90, paragraful 1 din Tratatul CE,se impune ca instanța de judecată că declanșeze procedura de trimitere prejudicială, prin sesizarea Curții de Justiție cu o cerere de interpretarea a disp. art. 90 din Tratatul CE, cu consecința imediată a suspendării prezentei cauze până la pronunțarea Curții de Justiție a hotărârii prejudiciale cu privire la chestiunea în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, pârâta susține că actul invocat, emis de organul fiscal, nu este un act administrativ fiscal, în sensul disp. art. 41 Cod procedură fiscală și prin urmare, nu poate fi contestată potrivit art. 205 Cod procedură fiscală și nici potrivit. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantului i s-a perceput, în mod legal, taxa specială, prevăzută de art. 214/1-214/3 din Codul fiscal și nu există nici o incompatibilitate între aceste prevederi legale și prevederile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În final pârâta a arătat că disp. nr.OUG 50/2008, au instituit taxa de poluare pentru autovehicule și a abrogat prevederile art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, iar prin art. 11 din ordonanță s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule,și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, și drept urmare contribuabilul, în speță, reclamantul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor formulate de pârâte ca fiind neîntemeiate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond ( 15 - 16).
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea le-a apreciat ca fiind fondate din următoarele considerente.
Rezultă din conținutul cererii de chemare în judecată, precum și din actele depuse, că autoturismul pentru care reclamanta a achitat taxa specială de primă înmatriculare este noi, nefiind anterior înmatriculat în nici un alt stat membru al Uniunii Europene. În aceste condiții, nu se poate considera ca fiind discriminatorie taxa specială de primă înmatriculare, aceasta nefiind percepută ca urmare a traversării graniței de către bunul în speță, ci pentru efectuarea primei înmatriculări a autoturismului. Aceasta, cu atât mai mult cu cât taxa specială de primă înmatriculare reglementată de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal este percepută nu doar pentru înmatricularea autoturismelor fabricate în alte state, ci și pentru cele produse în România.
Într-adevăr există o jurisprudență bogată a instanțelor din România referitoare la incompatibilitatea dispozițiilor art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu cele ale dreptului comunitar, dar aceasta are în vedere situațiile în care taxa specială de primă înmatriculare a fost solicitată pentru înmatricularea în România a unor autoturisme deja înmatriculate în alte state membre ale Uniunii Europene și nicidecum pentru înmatricularea unor autoturisme noi, așa cum este cazul de față, și care nu au mai fost anterior înmatriculate în nici un alt stat membru al Uniunii Europene. În acest caz, nu poate fi reținut caracterul discriminatoriu al taxei reglementate de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal, aceasta nefiind percepută ca urmare a trecerii frontierei a autoturismelor menționate mai sus.
Acest aspect, reținut de către instanță ca motiv de recurs, în condițiile art. 3041pr.civ. nu mai face necesară analiza și a celorlate motive de recurs exprimatede către recurente.
În consecință, față cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9 pr.civ. rap. la disp. art. 20 al. 3 din Legea nr. 554/2004, se vor admite recursurile declarate, se va modifica sentința atacată în sensul că se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Cabinet Individual de avocatură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 18/CA din data de 20 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex/
29.10.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
