Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.554/2009
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursurile declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și de reclamantul,
împotriva sentinței civile nr. 828 din 1 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat de către recurentul prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 2 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta M fiind scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 19 octombrie 2009, s-a înregistrat la dosar, din partea reprezentantului recurentei av., taxa judiciară de timbru, timbru judiciar, împuternicirea avocațială și chitanța de achitare a onorariului avocațial, solicitând judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prev. art. 242 al.2 cod procedură civilă.
Curtea, după deliberare, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes a recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul, Curtea, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 828 din data de 01 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE prin ADMINISTRAȚIA FIANANȚELOR PUBLICE și acțiunea formulată de reclamantul prin M - AGENȚIA B M, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE prin Administrația ADMINISTRAȚIA FIANANȚELOR PUBLICE.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a analizat, în primul rând, în temeiul art. 137.pr.civ. excepțiile invocate de pârâta FP. M prin, respectiv excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a - Filiala M -Agenția B M și excepția absolută a prescripției procedurii prealabile.
Astfel, în ce privește excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu a - Filiala M, instanța a constatat că Filiala BMa primit un mandat public și expres de reprezentare prin comunicatele de presă din 11.12.2007, respectiv 24.01.2008, totodată fiind asistată de avocat.
Pe de altă parte, a arătat instanța de fond, nu a oferit consultanță juridică, ci a creat posibilitatea pentru membrii săi, persoanele fizice aflate într-o situație juridică similară, să se adreseze instanței de judecată într-un cadru organizat, punându-le la dispoziție informații juridice utile prin intermediul unui profesionist.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită, având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal.
În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 7 indice 1 din Legea nr. 54/2004, potrivit cărora în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulată oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
În ceea ce privește acțiunea prin prisma celor invocate de reclamant, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat un autoturism marca pentru care a achitat taxa specială de primă înmatriculare de 564 lei, aspect ce rezultă din chitanța seria - nr. - din 07.09.2007.
A constatat instanța de fond că din cartea de identitate și factura de achiziționare depusă la dosar, rezultă că autoturismul este nou, ipoteză în care acesta ser află la prima înmatriculare, iar taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza dispoziților art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal și pct. 31 indice 1 - 34 indice 2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare la data plății.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate, iar legislația comunitară cu caracter obligatoriu să prevaleze normelor legii interne, iar jurisdicțiile interne să garanteze îndeplinirea acestor exigențe, împrejurare reglementată de art. 148 din Constituția României.
Din perspectiva celor arătate și având în vedere împrejurarea că autoturismul achiziționat de reclamant nu îndeplinește condițiile prev. de art. 90 din Tratat, respectiv acelea că nu provine dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv și faptul că nu a mai fost înmatriculat anterior într-o altă țară a Uniunii, autoturismul fiind nou și la prima înmatriculare, reclamantul nu se poate prevala cu succes de dispozițiile comunitare menționate anterior.
În contextul celor de mai sus, acțiunea este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare, în temeiul prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cât și reclamantul.
Prin recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, în temeiul art. 304 pct. 9.pr.civ..
În principal, pârâta a invocat excepția absolută a prescripției procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, aceasta nefiind îndeplinită în cadrul termenelor de 30 de zile, respectiv 6 luni, de la data la care reclamantul a achitat taxa specială pentru autoturisme, iar pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind inadmisibilă în lipsa procedurii prealabile.
În aceste condiții, pârâta arată că reclamantul a achitat taxa de înmatriculare la data de 25.02.2008, pe baza documentului emis de organul respectiv chitanta seria - nr. -, act unilateral cu caracter individual prin care a luat nastere un raport juridic de drept fiscal.
Ulterior, a arătat pârâta, intimatul a solicitat restituirea taxei de înmatriculare în temeiul Legii contenciosului administrativ, intimatul apreciind că înscrisul continând răspunsul organului fiscal constituie obiect al contestatiei fiscale.
De asemenea, pârâta a invocat și exceptia lipsei capacității procesuale de folosință si de exercitiu a. Filiala M - Agentia BMp rivind reprezentarea intimatului.
Astfel, a subliniat pârâta, potrivit Statutului adoptat la 04.04.2004 filialele judetene nu au personalitate juridică, ceea ce înseamnă că nu au exercitiul drepturilor procesuale pentru ca să poată sta în judecată potrivit art. 42.pr.civ.
De asemenea, întrucât obiectul de activitate al nu este de a angaja litigii de contencios fiscal pentru membrii săi, nici confirmarea de către central care are personalitate juridică, nu poate confirma introducerea actiunii de către filiala sa fără personalitate juridică. Titularul dreptului la actiune nu a mandatat nici avocatul nici filiala cu privire la introducerea actiunii si nici nu detine calitatea de membru al R, mandatarea - Filiala M trebuie realizată cu respectarea dispozitiilor art. 67 - 72 din pr.civ.
În argumentarea poziției sale, pârâta arată că notiunea de act administrativ-fiscal este definită de art. 41.pr.fiscală, prin urmare, se consideră că este act administrativ-fiscal chitanta, întrucât acest înscris prezintă caracteristicile stabilite de doctrina administrativ ca fiind specifice actului administrativ-fiscal.
Răspunsul comunicat de către Administratia Finantelor Publice a Municipiului la solicitarea intimatului nu constituie act administrativ fiscal, chiar dacă emană unilateral de la organul fiscal, ci reprezintă un răspuns si nu stabileste, nu modifică si nu stinge raporturi juridice fiscale, prin acest răspuns nu se realizează o individualizare si o determinare concretă a unei obligatii fiscale în sarcina intimatului, fie chiar partiale a taxei de primă înmatriculare, asa cum prevede si nr.OUG 50 2008.
De asemenea, mai arată pârâta, răspunsul nu a condus la stingerea dreptului reclamantului de a cere restituirea în întregime a taxei de înmatriculare.
În sprijinul susținerilor sale, pârâta a reiterat dispozițiile art. 7 alin. 3 - 5.pr.fiscală, precum și statuările Curții Supreme de Justitie prin care se relevă că în cadrul Legii nr. 554 2004, petitionarul nu poate să pretindă că aceste răspunsuri să fie date într-un anumit sens, stabilirea cuprinsului răspunsului fiind atributul autorității administrative emitente. În acest sens este și decizia nr. 5412 din 11 noiembrie 2005 Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a statuat că adresele de răspuns nu se cricumscriu definitiei date actului administrative prin art. 2 alin. (I) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrative, ele reprezentând doar o corespondență purtată cu recurentul - reclamantul, nefiind acte administrative individuale sau normative, acestea fiind singurele acte supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.
Mai arată pârâta că rezolvarea nefavorabilă sau care nu multumește pe deplin pe petiționar, a unei cereri adresata unei autorități administrative nu echivalează cu un refuz nejustificat, întru-cât autoritatea administrativa este obligată doar să răspundă cererii petitionarului si nu să dea un curs favorabil acesteia. In concluzie, răspunsul nu poate constitui obiect al contestatiei fiscale, acesta fiind motivul pentru care organul fiscal nu a soluționat contestația, iar reclamantul prin contestatia formulată nu a indicat care sunt dispozitiile legale care obligă organul fiscal să emită un act administrativ-fiscal si care ar fi acel act în cazul în care contestatia ar fi fost solutionată favorabil.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, arătând că majoritatea obiecțiunilor intimatului legate de efectele nr.OUG 50/2008 aparțin contenciosului constituțional. Instanța de drept comun nu are nici o competenta în a stabili dacă pr.fisclă se putea prin ordonanță de urgență sau putea fi modificată numai prin lege si nici dacă conține dispoziții contrare principiului neretroactivității legii civile sau că ar fi discriminatorie, în acest sens fiind prevederile art. 115 (5) din Constitutia României republicata, motiv pentru care tribunalul nu poate înlătura din motivarea sentintei dispozitiile ordonantei respective.
Pe de altă parte, a subliniat pârâta, problema esențială pentru soluționarea cauzei este de a se stabili dacă se poate pune semnul egalității taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 214/1-214/2 Cod fiscal, în prezent abrogate începân din 1 iulie 20087 si taxa de poluare reglementată de nr.OUG 50/2008 care a abrogate prevederile din Codul fiscal privind taxa de primă înmatriculare.
În acest context, pârâta a apreciat că nu este in discuție una si aceeași taxă, sub denumiri diferite, chiar dacă adoptarea taxei de poluare a fost determinată de criticile aduse cu privire la aplicarea taxei de prima înmatriculare, iar împrejurarea că taxa de poluare nu a fost stabilită în sarcina tuturor contribuabililor care au în proprietate autoturisme, ci numai în sarcina acelora care le-au dobândit din 1 ianuarie 2007, de când a intrat în vigoare taxa de primă înmatriculare, nu constituie în sine un argument pentru a asimila taxa de prima înmatriculare cu taxa de poluare, iar prevederile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene este inclus la Capitolul 2 intitulat "Dispozitii fiscale" și prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect, produselor nationale similare.
Prin urmare, a apreciat pârâta, devreme ce în art. 11 din nr.OUG 50/2008 se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea ordonantei, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost gresită, iar faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. De asemenea, nici faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxa de poluare, s-a stabilit retroactive, cu începere din 1 ianuarie 2007, nu face ca prev. art. 11 din nr.OUG 20/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
Cu privire la dobânda legală, pârâta a invocat prev. art. 56 alin. (1) din Constituție și art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr.fiscaslă, susținând că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui temei legal instituit prin lege, iar acordarea dobânzii legale se face numai după ce reclamantului i se recunoaste/stabileste un temei legal - fie national fie comunitar - sau judiciar definitiv si irevocabil, de la data amendării legislatiei interne până la plata efectiva a sumei de restituit.
În speță, susține pârâta, nu exista nici un temei legal sau judiciar pentru restituirea în întregime a taxei speciale de înmatriculare, astfel că o eventuală dobândă legală în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere se va putea calcula de la data pronunțării unei hotărâri judecătorești care va constitui un temei judiciar pentru restituirea taxei de înmatriculare.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâta a solicitat respingerea acestui petit ca fiind inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 274.pr.civ. care impun că obligația de plată a cheltuielilor de judecată se stabilește față de titularul acțiunii si nu fata de reprezentantul său. Raportul juridic obligațional dintre reclamant si reprezentantul său se stabilește prin contractul de asistență judiciară si nu prin sentință judecătorească, reprezentantul său nefiind parte în proces.
În final, pârâta a arătat că în virtutea principiului echității, intimatului are dreptul consacrat de art. 11 din nr.OUG 50/2008 de a obține restituirea diferenței de taxă urmând procedura necontencioasă prevăzută de normele metodologice emise în aplicarea ordonanței.
Prin recursul formulat de reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 1 - 3.pr.civ. se solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii sale și în consecință să se constate nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 535,37 lei achitată la Trezoreria Orașului și obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE să-i restituie întreaga sumă, cu dobânda de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data de 15 august 2008 până la achitarea integrală a sumei, precum și suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că prin dispozițiile art. 14 alin. 2 din nr.OUG 50/2008 au fost abrogate dispozițiile art. 2141-3Cod fiscal, ca urmare a declanșării procedurii de infringement împotriva României, deoarece dispozițiile art. 2141-3Cod fiscal contravin disp. art. 90 pareag. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, iar efectul acestei armonizării a legislației interne cu legislația comunitară a fost restituirea către plătitor a acestei taxe.
În continuarea motivării recursului, reclamantul a adus critici de nelegalitate hotărârii instanței de fond sub aspectul faptului că nu au fost respectate dispozițiile legislației comunitare și cele ale Constituției României.
În privința disp. art. 11 din nr.OUG 50/2008, reclamantul a învederat că acestea dispun restituirea parțială a taxei pentru oricare dintre plătitor, fără să se creeze discriminare, respectiv că plătitorii unei taxe percepute în mod nelegal au dreptul egal la restituirea acesteia, indiferent de proveniența mașinii, de faptul că este sau nu produsă în țară, că este de ocazie ori nouă, că provine dintr-un stat membru al sau dintr-un stat nemembru.
În privința cuantumului dobânzii și a datei de la care ea poate fi acordată, reclamantul a învederat instanței dispozițiile art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală precum și pe cele ale art. 120 alin 7, art. 70 alin. 1 din același act normativ.
Față de aceste dispoziții, reclamantul apreciază că având în vedere că cererea de restituire a fost înregistrată la data de 30.06.2008, cele 45 de zile s-au împlinit la data de 14.08.2008, iar data de la care se poate acorda dobânda este 15.08.2008, respectiv ziua următoare expirării acestui termen.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul declarat de catre reclamantul, se impune analizarea normelor incidente din materia dreptului comunitar si compatibilitatea normelor interne acestea.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Art. 90 din Tratatul reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul
Aplicând cauzei aceste principii, rezultă că, pentru a dovedi temeinicia acțiunii sale, întemeiate în drept pe prevederile art. 90 din Tratatul CE, reclamantul ar fi trebuit să depună la dosarul cauzei dovada provenienței comunitare a autoturismelor în litigiu, respectiv a faptului că suma în litigiu a fost achitată la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismelorsecond-handimportate dintr-un alt stat membru al Uniunii.
Or, analizând actele depuse în probațiune, Curtea constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută, mai mult, din probele administrate in fata primei instante rezulta ca autoturismul este nou si a fost inmatriculat pentru prima data in Romania (82).
Nici un inscris depus in probatiune nu dovedeste faptul ca autoturismul a fost inmatriculat in vreun stat al Uniunii Europene anterior achizitionarii, altfel spus, ca este vorba despre un autoturism,second-hand, Dimpotriva, din datele comunicate de catre Institutia Prefectului Judetului M rezulta faptul ca autoturismul cu numarul de inmatriculare - a fost inmatriculat pentru prima data in Romania, fiind un autoturism nou.
Or, autoturismele noi erau deopotriva supuse taxei de prima inmatriculare, indiferent daca erau achizitionate din Romania sau din alt stat al Uniunii Europene, fiind astfel exclusa orice discriminare care sa poate fi calificat drept masura cu efect echivalent restrictiilor la libera circulatie a marfurilor. Astfel, conform art. 214 indice 2 din Codul Fiscal, in forma in vigoare pana la data adoptarii OUG 50/2008,taxele speciale se stabilesc cu ocazia primei inmatriculari in Romania, Incalcarea dreptului comunitar care este cenzurata in mod constant in practica instantelor judecatoresti, se refera doar la autoturismele second- hand, deoarece taxa de prima inmatriculare era aplicata doar autoturismelor second-hand inmatriculate si cumparate din alte state, nu si autoturismelor second hand inmatriculate deja in Romania. Cu privire la autoturismele noi, asa cum am aratat taxa era deopotriva datorata indiferent de locul achizitionarii, asa incat orice incalcare a dispozitiilor art. 90 din Tratatul CE este exclusa.
Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente în cauză prevederile art. 90 din Tratat, Curtea constată că taxa de primă înmatriculare a fost în mod legal percepută, reclamantul având la dispoziție calea procedurală reglementată de nr.OUG 50/2008, pentru a obține, parțial, restituirea cuantumului achitat cu acest titlu.
Pe cale de consecință, în baza prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de catre recurentul împotriva sentinței civile nr. 828/1.04.2009, pronunțata în dosarul nr- al Tribunalului M, pe care o va mentine in intregime.
Analizând recursul formulat de catre pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, Curtea a invocat din oficiu la termenul din data de 20.10.2009 exceptia lipsei de interes pe care o va amite ca fiind pe deplin intemeiata. Astfel, prin sentinta recurata, a fost respinsa cererea de chemare in judecata si in consecinta, parata recurenta nu a cazut in pretentii. In mod lipsit de echivoc, in aceste conditii, Directia Generala Finantelor Publice M, atat in nume propriu cat si in calitate de reprezentant al Administratiei Finantelor Publice nu are nici un interes sa ceara pe calea recursului casarea sau modificarea sentintei prin care cererea de chemare in judecata indreptata impotriva sa a fost respinsa ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul procesual ales in B M, Bulevardul, nr. 18, apartamentul 72, judetul M împotriva sentinței civile nr. 828 din 1 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, in nume propriu si pentru Administratia Finantelor Publice, cu sediul in B M,-, jud M împotriva aceleiași hotărâri.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.AI./11.11.2009
Dact. /5 ex./.11.2009
Jud fond:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
