Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVIL NR. 2.914/2009
Ședința public de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Axente Irinel Andrei
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: -
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 1856 din 9 iunie 2009, pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Maramure ș, în contradictoriu cu intimatul având ca obiect anulare act de control taxe și impozite tax de prim înmatriculare
La apelul nominal se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Recurenta este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a fcut referatul cauzei dup care, se constat c la data de 13 2009, s-a înregistrat la dosar concluzii scrise din partea intimatului, prin avocat, prin care solicit respingerea recursului ca nefundat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecat, conform chitanței anexate.
Curtea, dup deliberare, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciaz c, prezenta cauz se afl în stare de judecat, declar închise dezbaterile și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civil nr. 1.856 din 09.06.2009 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Maramure ș, s-au respins excepțiile formulate de ctre pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BM.
S-a admis acțiunea formulat de ctre reclamantul împotriva pârâtelor Direcția General a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice B M și în consecinț s-a constatat nulitatea actului administrativ emis de Administrația Finanțelor Publice BMp rivind soluționarea contestației înregistrate de reclamant sub nr. 23600/10.07.2008.
S-a constatat nelegalitatea încasrii la bugetul de stat a sumei de 6.036 lei reprezentând taxa special de înmatriculare achitat cu chitanța nr. - din 21.09.2007.
A fost obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice BMs restituie reclamantului suma de 6.036 lei cu dobânda legal calculat de la data achitrii ei și pân la restituirea efectiv.
Au fost obligate pârâtele s plteasc reclamantului suma de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecat.
Pentru a hotrî astfel, prima instanț, în rejudecare, dup casare cu trimitere dispus prin Decizia civil nr. 374/2009 pronunțat în dosarul cu nr- de Curtea de Apel Cluja reținut urmtoarele:
Potrivit îndrumarului dat de Curtea de Apel Cluj - Secția Comercial, de Contencios Administrativ și fiscal instanța de fond a verificat dac exist mandatul reclamantei ctre avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fr echivoc dac acesta a fost dat iar dac a fost cui anume.
Instanța a solicitat reclamantului s fac dovada incidenței prevederilor art. 90 din Tratatul prin depunerea înscrisurilor care s dovedeasc existența unei alte înmatriculri într-unul din statele membre anterior momentului achiziționrii sale de ctre reclamant.
Instanța procedând îndrumrilor date, obligatorii potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedur civil a procedat la întocmirea unei adrese ctre Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de conducere și Înmatriculare vizând data primei înmatriculri a autovehiculului reclamantului și țara de origine a acestuia.
Urmare relațiilor comunicate autoturismul reclamantului marca FORD MONDEO a fost înmatriculat prima dat la data de 01.06.1998, țara de origine fiind Germania.
La dosar s-a depus un nou contract de asistenț juridic semnat personal de reclamant, prin care a angajat același avocat pentru susținerea cauzei. Mandatul acordat personal avocatului care a semnat inițial acțiunea introductiv, dar a angajat prin intermediul - Filiala M - Agenția BMa fost astfel confirmat ulterior prin manifestarea de voinț a reclamantei.
Persoana fizic dobândește astfel calitatea de reclamant, în nume propriu, fr a mai fii reprezentat de un terț, stabilind în mod direct contractul de asistenț juridic cu aprtorul ales, îndeplinindu-se astfel condițiile esențiale de promovare a unei acțiuni în justiție.
demersului judiciar inițial a determinat instanța de fond s considere excepția invocat de ctre pârâta Administrația Finanțelor publice cu privire la lipsa capacitții procesuale de folosinț și de exercițiu a - Filiala M este fr obiect la acel moment, astfel c a apreciat c nu se mai impune analizarea acesteia.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat c aceasta nu poate fi primit având în vedere c taxa special de înmatriculare a fost perceput în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții, instanța a fcut aplicarea prev. art. 7 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 care arat c în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibil.
În ceea ce privește excepția invocat de pârât, instanța a constatat ca procedura de infrigement și cea a recursului prealabil sunt proceduri facultative pentru instanțele interne și sunt lsate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare sunt primitoare de mai multe înțelesuri putând conduce la soluții diferite. Or, în cazul de speț textul Tratatului european invocat în aprare de ctre reclamant este foarte clar și fr echivoc, stabilește interdicția de stabilire a unor taxe noi peste cele prevzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
Având în vedere cele de mai sus, excepțiile au fost respinse.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut c în conformitate cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitții Europene, invocat de reclamant, instanța constat c acesta prevede c, "nici un stat membru nu aplic, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natur mai mari decât cele care se aplic, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecinț, prevederile menționate din Tratat limiteaz libertatea statelor în materie fiscal de a restricționa libera circulație a mrfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscal între produsele importate și cele provenind de pe piața intern și care sunt de natur similar. Esențialul acestei taxe interzise este c perceperea ei este determinat de traversarea graniței de ctre autoturismul supus taxei dintr-o țar comunitar, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea European în scopul reînmatriculrii lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de provenienț, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judectorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speț a art. 90 (1) din Tratat și conchidem c prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a înclcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamantul, persoan juridic român, se poate adresa autoritților administrative precum și instanțelor judectorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de aceast reglementare comunitar de baz și care i-au fost înclcate prin aplicarea reglementrilor dreptului național cu caracter contrar de ctre autoritțile administrative cu ocazia reînmatriculrii în România a autoturismului.
Întrucât instanța a constatat c suma pltit de reclamant nu a fost datorat potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituit. Faptul c reclamantul a achitat voluntar aceast tax este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculrii autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasare, Direcția General a Finanțelor Public emițând o decizie în acest sens, aceasta a fost anulat. Atât aceast decizie, cât și adresa Administrația Finanțelor Publice constituie acte administrative fiscale în sensul art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedur Fiscal întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 544.
Pentru considerentele sus menționate acțiunea a fost admis potrivit dispozitivului.
Cât privește dobânda legal aceasta a fost justificat în baza art. 3 din nr.OG 9/2000 și a fost calculat de la data efecturii plții și pân la restituirea sumei.
Vzând și dispozițiile art. 274 Cod procedur civil, a fost obligat pârâta s plteasc reclamantei cheltuieli de judecat reprezentând onorariu avocat, taxa judiciar de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMs olicitând admiterea acestuia, modificarea hotrârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041.pr.civ. pârâta a artat c sentinta recurat este lipsit de temei legal, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecții și a acordat mai mult decât s-a cerut.
Pe de alt parte, pârâta pretinde c rspunsul comunicat reclamantului sub nr. 17.309/16.606.2008, nu reprezint un act administrativ fiscal în sensul art. 41.pr.fiscal, susceptibil de a fi contestat conform art. 205 și urm. pr.fiscal.
În continuarea motivrii recursului, pârâta a relevat c prin Decizia nr. 499/2009 Curtea Constituțional a statuat c taxa special de prim înmatriculare reglementat de art. 2141-3Cod fiscal, în temeiul crora reclamantul a achitat taxa de prim înmatriculare avea un pronunțat caracter de tax de poluare, având în vedere și anexa nr. 4 din Legea nr. 343/2006.
Pârâta a artat c actul administrativ-fiscal, respectiv documentul conținând calculul taxei de înmatriculare, a fost emis potrivit Ordinului nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calcul taxei speciale și nu a fost contestat de reclamant care a pltit voluntar taxa special de înmatriculare.
Cu privire la dispozitiile art. 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat c reclamantul are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa special de înmatriculare și taxa pe poluare, iar aceast norm de procedur d posibilitatea contribuabilului ce a achitat o sum mai M în raport, cu cea datorat s-și recupereze suma pltit în plus.
A mai susținut pârâta c inițial taxa a fost definit ca tax special pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, a fost definit drept tax de poluare, dar aceasta nu poate acredita ideea c se instituie taxa de poluare pentru trecut prin restituirea diferenței dintre taxa special de înmatriculare și taxa de poluare.
Cu privire la dobânda legal, pârâta a artat c instanța de fond a acordat dobânda legal în temeiul art. 3 din nr.OG 9/2000 deși reclamanta a solicitat dobânda legal prevzut de Codul d e Procedur Fiscal având în vedere raportul juridic de drept material fiscal dedus judecții, motiv pentru care sentința este nelegal.
Pe de alta parte, mai relev pârâta, instanța a acordat dobânda legal de la data achitrii taxei speciale de înmatriculare, desi petitul formulat de reclamant cu privire la dobânda legala era de 0.1 % de la data de 14.07.2008.
În consecinț, pârâta pretinde c în mod gresit instanta de fond nu a acordat dobânda de la data pronunțrii sentintei, întrucât organul fiscal nu avea temei legal pentru restituirea taxei de înmatriculare si numai instanta de judecat poate face abstractie de legislatia intern si s fac aplicarea direct a dreptului comunitar.
O alt critic formulat de pârât se refer la faptul c instanța de judecat a acordat în mod nelegal cheltuieli de judecat, organul fiscal neavând nici o culp în faptul c taxa a fost achitat voluntar de reclamant, iar mai apoi acesteia are posibilitatea de a solicita restituirea diferenței achitat în plus.
În continuarea motivelor de recurs, pârâta a reiterat faptul c luând în considerare criticile opiniei publice, recomandrile Comisiei Europene, Guvernul a luat decizia de reconsiderare a filosofiei speciale auto redefinind-o ca o taxa pe poluare prin nr.OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Intrucât modalitatea de calcul a celor dou taxe a fost diferit, nr.OUG 50/2008 a prevzut restituirea sumelor încasate în plus, peste cuantumul taxei pe poluare si prin aceasta nu au fost înclcate drepturile reclamantei.
În sprijinul poziției sale, pârâta a invocat mai multe tratate și protocoale la care România este semnatar.
Faț de aceste considerente, pârâta apreciaz c autovehiculele înmatriculate pân la data de 1 ianuarie 2007 au fost supuse unor conditii de mediu - minim Euro 3, accizele platite de autovehiculele mari generatoare de poluare, iar a supune si aceste autovehicule unei taxe pe poluare ar însemna o dubl discriminare faț de cele care au pltit taxa de prim înmatriculare sau care pltesc taxa pe poluare, acestea putând fi autovehicule EURO sau cu un nivel ridicat de emisii poluante.
Intimatul - a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constat c este nefondat pentru urmtoarele considerente:
În cauza de faț tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritar și direct a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunitțiilor europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciar intern și cea a c art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creeaz drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judectorul național, ca prim judector comunitar, are competența atunci când d efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat s aplice procedurile naționale de așa manier ca drepturile prevzute de Tratat s fie deplin și efectiv protejate.
C o tax intern impus autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexat și unde Curtea de Justiție a artat c o tax de înmatriculare este interzis atâta timp cât este perceput asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dat în circulație pe teritoriul unui stat membru și c valoarea taxei, determinat exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindric) și la clasificarea din punct de vedere al polurii este calculat fr a se lua în seam deprecierea autoturismului de o asemenea manier încât, atunci când se aplic autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea rezidual a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform crora legislația comunitar cu caracter obligatori prevaleaz legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garanteaz îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de alt parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabil numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunoar autoritțile fiscale. Din aceast perspectiv, invocarea de ctre organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul creia s-a perceput taxa special dovedit contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitar asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipotez revine jurisdicțiilor s elimine aceast disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea direct a Tratatului în așa fel încât acestei norme s i se recunoasc și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanț de fond nu a fcut altceva decât s aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manier s i se recunoasc particularului dreptul su de a nu fi impus o tax special discriminatorie la înmatricularea pentru prima dat în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În aceast manier instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasat de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciar pertinent (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la eventuala incidenț a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constat urmtoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultat ca diferenț între suma achitat de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de tax special pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenț.Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Curtea constat c la data declanșrii litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscal (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanț și prioritate de administrația fiscal au fost gsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel c taxa special ce face obiectul prezentei cauze a fost încasat în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciat ca fiind contrar normelor comunitare. Într-o atare ipotez, se aplic principiul conform cruia când un stat membru a impus sau aprobat o tax contrar dreptului comunitar este obligat s restituie taxa perceput prin înclcarea acestuia.
Din aceast perspectiv reclamantul-intimat are dreptul la restituirea integral a taxei speciale încasat în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis c statele membre trebuie s asigure rambursarea taxelor colectate cu înclcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guverneaz autonomia procedural și îmbogțirea fr just cauz. Totodat, a mai decis c în astfel de cauze pot fi pltite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre ère danois des impts accisesprecum și cauza conexat nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din aceast perspectiv, nu se poate reține justificat c Statul Român are un temei legal de reținere a unei prți din taxa încasat ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o alt tax ce urmeaz a fi perceput în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza cruia s-a încasat nelegal taxa special.
Curtea mai reține, în context, c noua tax instituit de nr.OUG 50/2008 este stabilit pe alte principii decât taxa special anterioar are alt mod de calcul și alt destinație.
Așa fiind, Curtea apreciaz c nu este posibil, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legal taxa special încasat sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar pe de alt parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumrii reclamantei s urmeze procedura anevoioas și plin de riscuri în scopul restituirii unei prți din tax prin aplicarea noului act normativ.
A admite aceast tez ar însemna ca soluția dat acțiunii reclamantei s nu fie integral și eficace, de vreme ce pârâta în continuare c taxa special s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține c restituirea doar a diferenței între taxa special încasat anterior pe baza unei norme legale abrogat la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmeaz a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil dup aceast dat pune problema aplicrii noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa special încasat ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactiv a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumrii raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivitții legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea c la nivelul Uniunii Europene s-a decis c taxa de poluare ce urmeaz a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrar Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influenț asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integral a taxei de prim înmatriculare perceput în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgenț și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din aceast perspectiv, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Referitor la obligația de plat a dobânzii, Curtea constat c reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii începând cu data de 14.07.2008. Instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii începând cu data achitrii taxei speciale de prim înmatriculare, în speț, data de 21.09.2007.
În baza principiului disponibilitții, instanța trebuia s aib în vedere solicitarea formulat de ctre reclamant, în privința datei la care poate fi acordat dobânda, astfel încât în aceast privinț hotrârea instanței de fond urmeaz a fi modificat în considerarea disp. art. 304 pct. 6.pr.civ.
În temeiul art. 274 pr.civ. pârâta va fi obligat s achite reclamantului 500 lei cheltuieli de judecat în recurs, reprezentand o parte din onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M in contradictoriu cu intimatul, domiciliat in B M,-, jud. M, cu domiciliul procesual ales in B M, Bulevardul, nr. 18,. 72, jud. M împotriva sentinței civile nr. 1.856 din 09 iunie 2009 pronunțat în dosarul nr- al Tribunalului Maramure ș pe care o modific în parte în sensul c oblig ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMs achite reclamantului - dobânda legal calculat de la data de 14 iulie 2008 și pân la achitarea efectiva a sumei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Oblig recurenta s achite reclamantului - suma de 500 lei cheltuieli de judecat în recurs.
Decizia este irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 17 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./
Dact./6 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Axente Irinel AndreiJudecători:Axente Irinel Andrei, Claudia Idriceanu, Danusia
