Anulare act de control taxe și impozite.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 149/R/2010 Dosar nr-
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTORI: Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr.1033/CA/18.11.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anularea act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa recurentei pârâte Administrația Finanțelor Publice B și intimatului reclamant
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice este declarat în termenul legal, motivat și scutit la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea, se constată că, prin cererea de recurs s-a solicitat soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 28.09.2009, reclamantul, a chemat în judecată, pe pârâta Administrația Finanțelor Publice B, solicitând să se dispună restituirea sumei de 1150 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflației la data restituirii efective,cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța pronunțat pe baza probelor de la dosar sentința civilă nr. 1033/CA/18.11.2009 a Tribunalului Brașov.
Prin această sentință s-a dispus următoarele: s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, și în consecință;
A dispus restituirea de către intimată a sumei de 1150 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare achitată de reclamant cu chitanța nr. -/13.05.2008, sumă ce urmează a fi actualizată cu dobânda legală de la data formulării cererii de restituire 14.07.2009 și până la data plății efective.
Intimata a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) în 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate în România.
Instanța de fond a constatat că, în cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, în lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date în cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc ). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa în discuție nu era percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
În aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere în acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și în lumina cărora instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamantă este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are în proprietate.
Deși nu s-a pus în discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamantul s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm în acest fel în prezența unui refuz nejustificat de restituire, având în vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Instanța de fond nu a reținut apărările pârâtei privind incidența Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2008, pe considerent că taxa ce face obiectul cauzei a fost încasată anterior datei de 01.07.2008 și a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că se impune aplicarea principiului conform căruia când un stat membru a impus și a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituire taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, în temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze în acest sens
Cu privire la pretenția reclamantului la indexarea sumei cu rata inflației a admis-o având în vedere prevederile 1082-1084 Cod civil
În temeiul art. 274 alin.1 Cod procedură civilă instanța de fond a reținut culpa procesuală a pârâtei care a căzut în pretenții și a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul în termenul legal pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și nelegală.
În dezvoltarea criticilor de recurs recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Baa rătat următoarele:
Sentința criticată este nelegală deoarece plata taxei s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la momentul plății.
Astfel, instanța de judecată nu poate dispune restituirea unei sume care se încasează în continuare în vederea înmatriculării autovehiculelor, în baza unui act normativ în vigoare.
Și prin noul act normativ Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 - pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările ulterioare, achitarea taxei are caracter imperativ și în prezent, fiind una din condițiile impuse de legiuitor la înmatricularea autoturismelor. Regimul juridic al taxei speciale pentru autovehicule era reglementat prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, act normativ cu regim juridic obligatoriu pe care recurenta l-a pus în aplicare până la data de 01.07.2008, data intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008.
In mod greșit a aplicat instanța de fond temeiul legal, considerând că taxa de prima înmatriculare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, nefiind aplicabilă pentru autoturismele înmatriculate deja sau pentru cele noi.
Menționează că taxa de prima înmatriculare, prevăzută atât de Codul Fiscal cât și de noile reglementari în vigoare, se aplică atât autovehiculelor noi achiziționate din România, cât și celor achiziționate din alte state comunitare, taxa fiind percepută începând cu data de 01.01.2007 conform Codului fiscal, neputând fi aplicată retroactiv, și anume pentru autoturismele înmatriculate deja până la această dată, iar începând cu data de 01.07.2008 taxa pe poluare pentru autovehicule se percepe în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 cu modificările ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 2141din Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare, text de lege în vigoare din data de 01.01.2007, aplicabil până la data de 01.07.2008, taxa specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, cât si pentru autovehiculele second hand achiziționate dintr-un alt stat membru sau din afara teritoriului comunitar.
Nici o negociere a autoritarilor romanești cu cele ale Comunitarii Europene nu a condus la modificarea acestei taxe sau la anularea ei. In acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor ci doar a modului de determinare a taxei.
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este, contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei reprezentant taxa de înmatriculare.
De altfel, art. 148 alin. 2 din Constituție prevede in mod expres că prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului R - deci a organului competent Parlamentul - de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
Pe de altă parte taxa a fost plătită benevol, la recomandarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative - serviciul respectiv de înmatriculări a vehiculelor, în baza unor norme imperative în vigoare la data plății și astfel nu poate fi reținută culpa procesuală a organului fiscal și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin anularea acestei taxe s-ar anula implicit și înmatricularea I autoturismului, aceasta fiind una din condițiile prevăzute de legiuitor la nmatricularea autovehiculelor.
In ceea ce privește invocarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de înmatriculare auto se plătește de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât produsele interne.
De asemenea, anulându-se această taxă doar pe baza unei hotărâri judecătorești ar însemna să se accepte că actul normativ - în speță Codul Fiscal (aprobat prin Legea nr. 571/2003) a avut, până la data de 01.07.2008, un caracter permisiv și nu imperativ, iar Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 de asemenea, aspect ce contravine atât Constituției cât și principiilor fundamental ale dreptului.
Organul fiscal nu notifică, nu comunică nici unui contribuabil că datorează această sumă, aceasta fiind o obligație prevăzută de legiuitor, iar achitarea și încasarea acesteia se fac în baza dispozițiilor imperative ale legii.
Taxa auto este una din condițiile de înmatriculare a unor astfel, de autoturisme, iar obligația incumba fiecărei persoane care dorește nmatricularea acestor autoturisme.
Instanța de judecată are misiunea de a interpreta și aplică legea la situația de fapt stabilită pe baza de probe, în cazuri concrete, fără să fie legată de soluții pronunțate anterior.
Mai mult decât atât, așa cum a menționat, textul de lege în baza căruia se datorează taxa de prima înmatriculare a fost în vigoare până la data de 01.07.2008, data la care au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143 din Codul Fiscal.
În speță nu ne aflam în situația unui refuz nejustificat de restituire așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
La soluționarea prezentului recurs solicită instanței de judecata să aibă în vedere faptul că, începând cu 01.07.2008 a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările ulterioare, act normativ ce stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv art. 11 care precizează: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Astfel, începând cu data de 01.07.2008 contribuabililor care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în perioada 01.01.2007-30.06.2008 li se va restitui taxa rezultată ca diferența, urmare a aplicării noii reglementari speciale.
De aceste prevederi legale poate beneficia intimatul-reclamant, respectiv restituirea diferenței între taxa specială achitată pentru autoturisme și autovehicule și taxa pe poluare pentru autovehicule și nu restituirea în integralitate a taxei.
Pentru motivele mai sus dezvoltate a solicitat instanței de judecată admiterea recursului ca fiind fondat și modificarea sentinței civile nr.1033/CA/18.11.2009 pronunțata de Tribunalul Brașov, în sensul respingerii acțiunii introductive de instanța cu privire la restituirea taxei de prima înmatriculare și a dobânzii legale.
Față de recursul declarat în cauză, intimatul reclamant a formulat Concluzii scrise (fila 10 - 11 dosar), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului sentinței civile atacate nr. 1033/18.11.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor formulate în recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B și având în vedere prevederile legale incidente în cauză instanța de recurs constată recursul declarat în cauză ca nefondat pentru următoarele considerente:
Verificând întreg probatoriu administrat în cauză, instanța de recurs constată că în mod corect și legal a reținut instanța de fond situație de drept și de fapt dedusă judecății, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, în conformitate cu probele de la dosar și cu normele comunitare aplicabile în speță.
În ce privește criticile formulate de recurs instanța de recurs constată că:
Referitor la prima critică în cauză nu se poate reține faptul că odată plătită taxa de pentru înmatriculare de reclamant, aceasta nu poate fi restituită, deoarece ea reprezintă una din condițiile impuse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru înmatricularea autovehiculelor și că sub acest aspect hotărârea instanței de fond ar fi nelegală.
Dimpotrivă, se constată că potrivit Normelor Comunitare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, această taxă nu trebuie plătită și ca atare în mod corect s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus restituirea ei.
Cât privește critica adusă în sensul că în speță în vigoare erau prevederile art. 2141Cod procedură fiscală la data achitării taxei instanței de recurs, de asemenea constată că aceste norme interne nu pot fi considerate prioritare normei comunitare sus menționate și aplicabilă în cauză.
Faptul reținut de instanța de fond în sensul incidenței prevederilor dreptului comunitar în cauză nu contravine prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, ci dimpotrivă, se aplică principiului constituțional acela cu privire la situația în care norma internă contravine normei comunitare, se aplică norma de drept comunitar cu prioritate celei naționale.
Ca atare, aceste critici ale recurentei vor fi înlăturate ca nelegale.
În ce privește faptul invocat de recurenta Administrația Finanțelor Publice că taxa respectivă a fost achitată benevol de reclamant, nici acest aspect nu poate fi reținut de instanța de recurs ca justificat, deoarece taxa a fost impusă la înmatricularea autovehiculului în mod nelegal.
Nici aspectul criticat de recurentă că ar fi fost datorată taxa de înmatriculare, pe baza prevederilor art. 214 Cod fiscal, în vigoare până la data de 1.07.2008 nu poate fi reținut, pentru motivele sus expuse.
De asemenea, recurenta a invocat faptul că în cauză nu a fost vorba de un refuz nejustificat din partea acesteia, încât instanța să dispună restituirea acestei taxe, deoarece din actele dosarului rezultă contrariul celor susținute de recurentă.
Faptul invocat de recurentă, că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nici acest aspect nu poate fi reținut de instanța de recurs deoarece întreaga sumă achitată de reclamant cu titlu de taxă de primă înmatriculare nu reprezintă o taxă datorată astfel că se impune restituirea ei în integralitate și cu actualizarea ei prin calcularea dobânzii legale până la data plății efective.
Ca atare, toate criticile de recurs, vor fi înlăturate ca nelegale, constatând recursul ca nefondat.
Pentru considerentele de fapt și de drept, urmează în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să se respingă recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1033/18.11.2009 a Tribunalului Brașov, sentință ce se va menține ca legală și temeinică.
Cât privește apărarea reclamantului aceasta se va reține ca justificată în recurs. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun B cu sediul în B, B dul M -, nr. 7, județ B împotriva sentinței civile nr 1033/CA/18.11.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Maria
- - - - - -
Grefier,
Red. - 2.03.2010
Dact. - 3.03.2010/2 ex.
Jud fond- A
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Lorența Butnaru Maria
