Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 210/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.210
Ședința publică din data de 8 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Secrețeanu Adriana
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A, împotriva sentinței nr.458 din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- -,cu sediul în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 februarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitatea recurentei-pârâte să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 8 februarie 2010, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - - Pas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu B, anularea deciziei nr. 01/8.01.2009, a deciziei de impunere nr. 162/19.657/1.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală cu nr. 139/2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin decizia nr.162/2008 a fost obligata la plata sumei de 99.276 lei, în condițiile în care a fost desființată decizia nr. 116/2008, ca urmare a admiterii contestației pe care a formulat-o împotriva acestei decizii, pârâta a calculat penalități de întârziere până la data de 31.12.2007, în condițiile în care controlul s-a desfășurat în perioada 19.03.2007 - 3.04.2008, iar pentru această perioadă calculul trebuia refăcut.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât soluția din decizia nr. 76/2008 a fost pronunțată cu respectarea prev. pct.12.6 din anexa la Ordinul președintelui ANAF nr. 519/2005, admiterea parțială a contestației datorându-se faptului că sumele cuprinse în decizia nr. 116/2008 nu corespundeau cu cele consemnate în raportul de inspecție fiscală.
n decizia de impunere nr. 162/2008 s-au detaliat obligațiile la fondul pentru mediu, astfel că suma de 99.276 lei este compusă din obligații restante și accesorii calculate până la 31.12.2007.
Cu privire la perioada controlului, pârâta a arătat că acesta a început la 15.02.2007 și a fost verificată contabilitatea societății pentru perioada iunie 2003- octombrie 2003, fiind necesară refacerea bazei de impunere și pentru perioada octombrie 2003- decembrie 2006. Decizia de impunere nr. 162/2008 a fost emisă cu respectarea termenului de 5 ani prevazut de art. 91 din OG nr. 92/2003. au fost calculate potrivit OG nr. 26/2001 si Legii 210/2005.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză contabilă, prin sentința nr. 458 din data de 20 octombrie 2009, Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamanta - - și a dispus anularea deciziei 01/8.01.2009, a deciziei de impunere nr. 162/19657/1.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală nr. 139/10.07.2008, emise de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din concluziile raportului de expertiză - exp., reiese că potrivit disp. art. 104 alin. 1 fiscală Cod Penal, termenul de prescriptie este de 5 ani și, prin urmare, data de la care curge acesta este 19.01.2001. Până la data de 31.12.2003 au fost aplicabile dispozițiile Ordonanței nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, care prevedeau un termen de prescripție de 5 ani. Perioada 1.06.2002 - 31.12.2002 a fost supusă altei reglementari legale OG nr. 11/1996, care prevedea un termen de prescriptie de 3 ani, iar față de aceste considerente, s- constatat că organul de control a stabilit pentru perioada 1.06.2002 - 31.12.2002 obligații fiscale în valoare de 16.995,81 RON și accesorii aferente în valoare de 46.232,14 RON.
S-a mai reținut că totalul obligațiilor prescrise, dar calculate de organul de control, este în valoare de 63.227,95 RON, sumă pe care reclamanta a achitat- Pentru perioada 1.01.-31.12.2003, s-a constatat că obligația fiscală a fost mai mică cu 138.260.970,96 lei ROL decât cea constatată de organul fiscal, iar dobânzile aferente acestei obligații au o valoare de 280.382.981,93 lei ROL, astfel că reclamanta a efectuat plăți în plus în valoare de 73.570,08 lei pentru anii 2002, 2003.
Cu privire la accesorile calculate până la 19.03.2007, expertul contabil a constatat că acestea însumează 85.818.110,76 lei ROL, iar accesoriile calculate până la 19.06.2007 sunt în sumă de 94.936.078,63 ROL. În consecință, pentru anul 2002 s-a stabilit în mod nelegal, în sarcina de plată a reclamantei suma de 63.227,95 RON, deoarece a intervenit termenul de prescripție, fiind aplicabile disp. OG nr. 11/1996.
Cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producatori și importatori se constituie venit la bugetul, și nu la bugetul de stat, potrivit dispozitiilor art.1 alin. 1 lit. din Legea 293/2002 privind aprobarea OUG nr. 93/2001 pentru modificarea Legii 73/2000. Fondul pentru mediu este un fond special extrabugetar, iar termenul de prescriptie este de 3 ani. Pentru anul 2003 reclamanta datorează accesorii numai până la 11.06.2007, având în vedere disp. art. 104 alin. 1 fiscală Cod Penal, reclamanta fiind o societate din grupa societăți mici și mijlocii.
A conchis prima instanță că actele contestate au fost întocmite pentru suma de 99,276 RON ( obligații și accesorii ), expertiza contabilă a concluzionat că suma de 73.570,08 lei RON a fost calculată nelegal și nu este datorată, iar diferența de 26.695,92 RON a fost achitată de reclamantă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru mediu, întemeiat fiind pe prevederile art.304 pct. 5,7,9 și art. 3041Cod procedură civilă, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
Un prim motiv de recurs este acela că sentința în discuție nu cuprinde motivele pe care se sprijină, lipsind motivarea. Astfel, instanța de fond s-a mulțumit să preia concluziile raportului de expertiză fără să emită considerații proprii temeinice, iar hotărârea nu cuprinde nici un element care să ilustreze procesele logice de interpretare a legii pe care le presupune aplicarea acesteia ca situații de fapt concrete.
Potrivit art. 201 (1) pct. 5 Cod pr.civilă, instanța este datoare să arate în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea.
Un alt motiv de recurs este acela că, potrivit art. 209 (1) Cod pr.civilă, expertul era dator să depună lucrarea cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, aceasta fiind depusă la 13.10.2009, situație în care instanța trebuia să dispună amânarea cauzei pentru a putea formula obiecțiuni.
De asemenea, recurenta motivează că în cauză s-au încălcat și dispozițiile art.208 Cod pr.civilă, nefiind citată la efectuarea expertizei contabile și neparticipând.
Un ultim motiv de recurs se referă la afirmațiile eronate ale instanței, preluate din raportul de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora, pentru intervalul 7.06.2002-31.12.2002, prescripția intră în vigoare după 3 ani, conform OG nr.11/1996, însă acest act normativ se referă strict la executarea creanțelor bugetare, și nu la controlul fiscal.
Mai arată aceasta că din punct de vedere al activității de inspecție fiscală, legislația în vigoare privitoare la prescripție, pentru perioada 07.06.2002-31.12.2002, este OG nr.70/1997 privind controlul fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar art.21 din acest act normativ prevede că "Dreptul organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite și majorări de întârziere pentru neplata în termen a acestora, precum și de a constata contravenții și a aplica amenzi și penalități pentru faptele a căror constatare și sancționare sunt, potrivit legii, de competența organelor fiscale, pentru o perioadă impozabilă, se prescrie, după cum urmează: a) în termen de 5 de la data la care a expirat termenul de depunere a declarației pentru perioada respectivă; b) în termen de 5 ani de la data ultimului termen legal de plată a impozitului, în cazul în care legea nu prevede obligația depunerii declarației; în termen de 5 ani de la data comunicării către contribuabil, a impozitului stabilit de organele fiscale în condițiile prevăzute de lege.
S-a mai arătat că intimata-reclamantă a depus declarațiile aferente anului 2002 în anul 2006, fapt ce întrerupe termenul de prescripție conform art.22 din OG nr.70/1997. Termenele de prescripție prevăzute de art.21 se întrerup la data depunerii de către contribuabil a declarației fiscale, după expirarea termenului legal de depunere a acesteia.
Astfel, susține recurenta, este evident că obligațiile fiscale stabilite ca diferențe la bugetul Fondului pentru Mediu în sarcina intimatei-reclamante pentru perioada 07.06.2002 - 31.12.2002, în sumă totală de 63.227,95 lei, nu erau prescrise la data de 19.03.2007, moment la care a început inspecția fiscală, în conformitate cu prevederile art.91 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Totodată, recurenta mai arată că instanța de fond a omis să constate că expertul nu a răspuns cerințelor formulate chiar de către instanță, stabilind o altă bază de impunere, aspect care nu a fost solicitat de către instanța fondului, expertul calculează în mod eronat obligațiile de plată și, pe cale de consecință, calculează în mod eronat și accesoriile aferente acestor obligații de plată, raportat la perioadele stabilite de către instanță.
În final, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, expertiza efectuată în cauză fiind eronată.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și arătând că instanța de fond a analizat fiecare perioadă în parte, expertiza a fost depusă la dosar la 08.10.2009 și termenul de judecată a fost la 13.10.2009, recurenta refuzând orice participare la soluționarea acestui litigiu.
Ca atare, nu este vorba de nicio neregularitate, pe fond, aceasta nu a formulat obiecțiuni la raport, iar organul de control a calculat sume pentru intervale prescrise, durata antecontractului nu a respectat procedurile Codului d e procedură fiscală - art. 104, calculele sale fiind greșite.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să admită recursul, să caseze sentința recurată și să trimită cauza la Tribunalul Prahova pentru rejudecare, pentru următoarele considerente:
invocate de recurentă în primele motive de recurs nu sunt fondate, în cauză respectându-se dispozițiile art. 208 și 209 pr.civilă.
Astfel, la dosar s-a depus dovada (fila 17 recurs), că pârâta a fost convocată la efectuarea expertizei, iar din dosarul de fond rezultă că expertiza a fost depusă la dosar cu cinci zile înainte de termen.
Ca atare, în data de 8.10.2009 s-a depus la dosar și în 13.10.2009 s-a pronunțat instanța, fiind înregistrată la Tribunalul Prahova în 06.10.2009.
Recursul este însă fondat pentru alte considerente și anume:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă plângerea formulată de reclamanta - - P împotriva Deciziei nr. 1/08.01.2009, a Deciziei de imputare nr. 162/19657/1.10.2008 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 139/10.07.2008 emise de Administrația Fondului pentru Mediu.
Prin Decizia nr. 162/1.10.2008 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale la fondul pentru mediu în sumă totală de 99.276 lei, din care 31.856 lei obligații fiscale propriu-zise, aferente perioadei 7.06.2002-2.10.2003, 3.10.2003-31.12.2006, 7.06.2002-31.12.2006 și majorări de întârziere calculate până la data de 31.12.2007.
Prin decizia nr. 1/8.01.2009, pârâta a respins contestația reclamantei.
În vederea soluționării acestei plângeri, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, fixând obiective referitoare la modul de clacul accesoriilor, procedând în final la anularea integrală a deciziilor în discuție, pe motiv că suma de 73.570,08 lei a fost calculată nelegal și suma de 26.095,92 lei a fost achitată de reclamantă.
Expertiza efectuată în cauză nu este însă corect efectuată, deoarece expertul trebuia să verifice datoriile fiscale stabilite în sarcina reclamantei, aferente perioadelor verificate, atât în privința obligațiilor propriu-zise, cât și a majorărilor.
Astfel, acesta avea obligația să verifice și să stabilească temeiul legal al perceperii acestora, actelor normative aplicabile și încălcate de reclamantă, cu atât mai mult, cu cât acestea sunt enumerate în decizia de imputare nr.162/1.10.2008.
Numai prin verificarea temeiului legal al perceperii acestor obligații fiscale și a modalității de aplicare a acestora în timp pe bază de documente contabile, se poate concluziona dacă reclamanta datorează sau nu sumele în discuție.
Ca atare, prima instanță va dispune efectuarea unui alt raport de expertiză, care pe baza documentelor, a legislației legale în vigoare, va analiza punctual pe perioadele verificate de organul fiscal, în ce măsură obligațiile fiscale și accesoriile respective au fost calculate în baza prevederilor legale și dacă acestea sunt sau nu prescrise.
Procedând însă la judecarea cauzei fără o expertiză completă și clară, instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 312 (1),(2),(5) Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza Tribunalului Prahova pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, sector 6,-, -orp A, împotriva sentinței nr.458 din data de 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- -,cu sediul în P,-, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza Tribunalului Prahova pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - --
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
4 ex./23.02.2010
f-
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana
