Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2133/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2133
Ședința publică din 1 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N, precum și recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva Sentinței civile nr. 1005/CA din 23 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - 97 SA B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile se află la al doilea termen de judecată, sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însăși memoriile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 29 iunie 2009 s-a înregistrat la dosar un răspuns la adresa instanței, respectiv s-au depus actele care dovedesc proveniența celor 3 autoturisme pentru care au fost încheiate fișe de calcul.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1005 pronunțată la data de 23.12.2008 în dosar nr- a Tribunalului Bistrița -N a fost respinsă ca neîntemeiată excepția prematurității acțiunii ridicată de B; admisă acțiunea precizată de reclamanta 97 A împotriva pârâtelor B DGFP B N și în consecință au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 7.984,24 lei achitată de reclamantă cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și dobânda legală calculată asupra acestei sume începând cu data introducerii acțiunii 20 iunie 2008 până la achitarea integrală a sumei.
Pentru a dispune astfel instanța reținut că excepția prematurității invocate de pârâtă este neîntemeiată având în vedere că judecătorul național este dator să se pronunțe dacă prevederile art. 214/1-214/3 Cod fiscal sunt conforme cu legislația europeană în materie, iar pe de altă parte-nu sunt întrunite cerințele prevederilor art. 234 din Tratatul E: pentru a se declanșa procedura de trimitere prejudicială prin sesizarea Curții de Justiție, deoarece nu sunt dubii cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul și de altfel, Curtea de Justiție s-a pronunțat în chestiunea taxelor de primă înmatriculare apreciind-o ca discriminatorie și contrară prevederilor art. 90 din Tratatul
Cu privire la fond a reținut instanța că reclamanta a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule în sumă totală de 7.984,24 lei, cu ordinele de plată nr. 1388/17.10.2007, nr. 1204/3.07.2007 și nr. 1452/11.12.2007, urmare întocmirii de calcul a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, întocmite de DGFP B-N, pentru înmatricularea a trei autovehicule (menționate în fișele de calcul) și pentru care reclamanta a depus la dosar cărțile de identitate (seriile și nr.): F -;G - și; F -.
Ulterior, prin Contestația înregistrată la DGFP B-N sub nr. 10904/11. 06.2008, reclamanta a contestat fișele de calcul a taxei speciale, solicitând desființarea actelor de impunere, ca nelegale și contrare normelor constituționale și Tratatului de aderare a României la.dar, prin adresa nr.10904/12.06.2008 a DGFP, i s-a comunicat reclamantei că fișele de calcul nu sunt acte administrative fiscale, în sensul disp. art. 41 și 43 din OG nr. 92/2003 și astfel, solicitarea reclamantei nu îndeplinește, din punct de vedere legal, condițiile unei contestații, așa cum este ea reglementată în art.206 și art.209 din OG nr.92/2003.
La data achitării taxelor speciale pentru autoturisme și autovehicule de către reclamantă (17.10. 2007,3.07.207 și 11.12.2007) erau în vigoare prevederile art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003, care nu sunt conforme cu prevederile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,și cum taxa specială este contrară dreptului comunitar, reclamanta este îndreptățită să solicite restituirea ei, iar organele fiscale sunt obligate să restituie taxa, deoarece este percepută cu încălcarea normelor comunitare.
Prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu. Această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 și tot de la această dată ordonanța a abrogat art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit art. 11 din OUG nr.50/2008,taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Taxa pe poluare prev. de OUG nr. 50/2008 este o taxă pe poluare, stabilită pe alte principii decât taxa specială prev. de art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003, care este o taxă fiscală, și are alt mor de calcul,precum și o altă destinație, și prin abrogarea acestor din urmă prevederi legale, nu mai poate opera compensarea celor două taxe, și în condițiile în care taxa specială s-a perceput nelegal, și drept urmare, este neîntemeiată apărarea formulată, în subsidiar, de către celor două pârâte, conform cărora reclamanta ar putea pretinde doar diferența de sumă, conform art.11 din OUG nr. 50/2008.
În consecință, s-a constatat că actul administrativ fiscal cuprins în adresa nr. 10904 din 12.06.2008 a DGFP B-N (prin care, practic, s-a refuzat restituirea taxei), precum și fișele de calcul ale taxei sunt nelegale și ase impune a fi anulate, și cum reclamanta este îndreptățită să i se restituie în întregime taxa specială percepută în mod nelegal, aceasta conform art. 21 alin. 4 din OG nr. 92/2003, i se cuvine și dobânda legală calculată asupra taxei, potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr.9/2000, art. 1082 și art. 1084 Cod civil, începând de la data introducerii acțiunii, 20.06.2008 până la restituirea integrală a taxei.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs DGFP B-N și B solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii respectiv în condițiile admiterii excepției sau ca nefondată.
În susținerea celor solicitate s-a arătat că reclamanta a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Raportat la aceste dispoziții legale, recurenta solicită instanței să rețină că autoturismul în cauză a fost suspus aplicării și plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule ( taxa de primă înmatriculare ), prevăzută de Codul fiscal. Din această ultimă perspectivă arată recurentul, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule este o obligație legală, fiind prevăzută de art. 214 indice 1 - 4 din Legea nr. 571/2003, text de lege atunci în vigoare și care nu a fost declarat neconstituțional până la data prezentei și a cărui respectare a fost obligatorie în conformitate cu art. 1 alin. 5 și art. 15 alin. 1 din Constituția României.
Referitor la susținerile reclamantei, însușite de către prima instanță, privind o pretinsă contradicție între dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și prevederile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, situație în care art. 90 din Tratatul devine aplicabil în temeiul principiului priorității dreptului comunitar asupra legislației interne, principiu consacrat de art. 148 din Constituția României, învederează onoratei instanțe următoarele:
Dispozițiile art. 2141și următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
În lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
Pe de altă parte, recurentele învederează că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută de art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, este o taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu taxa specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxa specială de reînmatriculare în România, intenția legiuitorului român nefiind de a institui o astfel de taxă pentru fiecare reînmatriculare în România.
S-a precizat de asemenea că, nici chiar Comisia Europeana (care a deschis României procedura de infringement) nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, ci doar a modului de determinare a taxei.
Tot astfel, s-a precizat că principiul " poluatorul plătește ", pe care s-a bazat instituirea taxei speciale pentru autovehicule, a fost un principiu acceptat la nivelul
Astfel, pârâta a arătat că odată cu intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acțiunea reclamantei nu este admisibilă, în condițiile în care acest act normativ reglementează modalitatea în care taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor acestor noi acte normative se restituie de bună voie de către organul fiscal competent din subordinea ANAF.
Examinând recursul, Curtea reține că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică, fiind pertinente susținerile recurentei conform cărora acțiunea reclamantei este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Art. 90 din Tratatul reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală, care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Norma indicată s-a referit la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Cu alte cuvinte, instituirea criteriului " primei înmatriculări în România " conferă taxei speciale un caracter anticomunitar, care să depindă de proveniența geografică sau națională a autoturismelor, doar în situația în care este vorba despre o măsură protecționistă sau de discriminare negativă a autovehiculelor second hand provenite din alte state membre, aflate la prima înmatriculare în România, în comparație cu autovehiculele folosite provenite din România, aflate în aceeași situație de primă înmatriculare în România. Doar într-o astfel de ipoteză se poate afirma cu succes încălcarea art. 90 din Tratatul
Analizând actele depuse în probațiune se constată că o astfel de dovadă nu a fost făcută în privința celor două autoturisme evocate de intimata reclamantă, autoturismele au fost achiziționate de la o societate comercială cu sediul în România. Ori în aceste circumstanțe nu se poate reține incidența normei mai sus arătate.
Pe cale de consecință, în baza prev. art. 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice C împotriva sentinței civile nr. 1005 din 23.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N pe care o va modifica în tot, în sensul respingerii, în întregime, a acțiunii în contencios administrativ formulată de către reclamantă.
Totodată constatând că la fond nu a fost achitată în totalitate taxa judiciară în baza art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997 Curtea va dispune darea în debit a reclamantei 97 SA B cu suma de 39 lei, taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 1005 din 25.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta 97 SA
Dă în debit reclamanta 97 SA B cu suma de 39 lei, taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, datorate la fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.//3 ex./13.07.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
