Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2137/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2137
Ședința publică din 1 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Z, împotriva Sentinței civile nr. 554 din 27 martie 2009, pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - EURO SRL Z, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fondul cauzei este insuficient timbrat lipsind 4 lei taxă judiciară de timbru, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata, o dată cu citația.
În dimineața acestei zile, 1 iulie 2009, înainte de începerea dezbaterilor s-a depus la dosarul cauzei, prin registratura instanței, dovada achitării diferenței la taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, astfel încât fondul cauzei este legal timbrat.
De asemenea, în dimineața acestei zile, înainte de începerea dezbaterilor a sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea reclamantei intimate - Euro SRL Z, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.554 pronunțată la data de 27.03.2009 în dosar nr- al Tribunalului Sălaja fost admisă acțiunea reclamantei EURO L, în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z privind anularea Deciziei nr.14/11.02.2009, au fost obligate intimatele - în limita competențelor prevăzute de lege să restituie reclamantei suma de 6.600, 49 lei achitată cu chitanța seria - nr. - din 30.06.2008 reprezentând taxă specială pentru înmatriculare și dobânda legală aferentă taxei, calculată de la data plății și până la restituirea efectivă, precum și la 39 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania o autoutilitară second hand pentru a cărei înmatriculare a plătit suma de 6.600, 49 lei.
Ulterior a solicitat restituirea acestei sume. Prin scriptul depus la dosar intimata de rândul II a comunicat reclamantului că suma solicitată nu face parte din categoria sumelor care, potrivit reglementării din Codul d e procedură fiscală, pot fi restituite.
Împotriva acestui răspuns reclamantul a depus contestație care a fost respinsă prin Decizia nr.14/11.02.2009.
Împotriva acestei decizii, reclamantul s-a adresat instanței solicitând anularea ei.
S-a reținut că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Practica constantă a instanțelor judecătorești a relevat faptul că dispozițiile de mai sus sunt incompatibile cu prevederile art.90 din TC, motiv pentru care, acțiunile prin care au fost solicitate sumele plătite sub titlu de taxă de primă înmatriculare, au fost admise.
Incompatibilitatea invocată rezidă în faptul că, prin aplicarea acestei taxe la mașinile second hand se realizează o discriminare între acestea și mașinile autohtone. Față de această împrejurare taxa plătită de reclamant este nedatorată, ea urmând a fi restituită.
Intrarea în vigoare a OUG 50/2008 este fără relevanță juridică în privința restituirii taxei de primă înmatriculare. De altfel, în cauză nu există probe care să ateste restituirea către reclamant cel puțin a diferenței dintre taxa plătită și taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008. Față de această împrejurare aducerea la cunoștința reclamantului a faptului că prin art. 11 din OUG 50/2008 se reglementează o anumită modalitate de plată, este așa cum s-a arătat, fără efecte juridice.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs DGFP S în nume propriu și în numele Z solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta EURO
În motivarea recursului se arată că sentința pronunțată este criticabilă prin prisma art. 304 Cod Procedură Civilă si în considerarea dispozițiilor art. 3041.pr.civ. deoarece interpretând greșit dispozițiile art. 2141din Legea nr. 571/2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Deciziei nr. 46/24.05.2008, respectiv restituirea către reclamantă a sumei de 44.645,99 lei.
S-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, adăugând un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, deși Codul fiscal prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare.
S-a precizat faptul că atâta timp cât cadrul legislativ ( respectiv art. 2141- 2143) a prevăzut în mod imperativ că orice persoană fizică și juridică care înmatriculează pentru prima dată în România un autoturism comercial, datorează o taxă specială de primă înmatriculare, acesta este de strictă interpretare, completându-se cu principiul" unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem".
Tot astfel a arătat recurenta că prin OG50/2008 a fost instituită taxa de poluare iar acest act normativ prevede doar restituirea unei diferențe și o anumită procedură ce trebuie respectată.
Totodată arată recurenta că reținerile instanței cu privire la dobândă sunt de asemenea greșite raportat la dispozițiile fiscale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli în considerarea că hotărârea este temeinică și legală din perspectiva normelor reținute de instanță ca aplicabile.
Examinând recursul declarat Curtea reține că acesta nu este întemeiat pentru următoarele:
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008 dar, pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Cât privește dobânzile acordare de prima instanță. Curtea reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
Apărarea conform căreia perceperea dobânzii legale nu era admisibilă, nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora Ii s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
Așa cum am mai arătat, obligația de aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, așa încât conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de S, în nume propriu și în numele Z împotriva sentinței civile nr. 554 din 27.03.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Zalău pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.FT
Dact./2ex./10.07.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
