Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2138/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2138
Ședința publică din 1 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA- împotriva Sentinței civile nr. 781 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat T, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatul, o dată cu citația.
În dimineața acestei zile, 1 iulie 2009, înainte de începerea dezbaterilor a sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, o întâmpinare din partea reclamantului intimat T, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 781 din 27 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis cererea formulată de reclamantul T în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI CÂMPIA- și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6.052 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, reclamantul Tas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpia, obligarea acesteia la restituirea sumei de 6.052 lei, plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală până la restituirea efectivă a sumei.
În motivarea cererii, a arătat reclamantul că a fost obligat să achite, în mod ilegal, suma de 6.052 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, pentru un autoturism înmatriculat deja într-un stat membru al CE. A solicitat pârâtei restituirea acestei taxe, dar cererea sa a fost respinsă
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca fiind nefondată.
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel, autoturism care era înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene. Cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului, i s-a întocmit o fișă de calcul din care rezulta faptul că avea de achitat echivalentul în lei a sumei de 6.052 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, taxă pe care a achitat-o la Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpia. Considerând nelegală perceperea acestei taxe, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i fi restituită, dar cererea sa a fost respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a observat că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile pârâtei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor nr.OUG 50/2008, în condițiile în care acest act normativ a intrat în vigoare la o dată ulterioară, respectiv 01.07.2008. Interpretarea pârâtei ar duce la încălcarea principiului neretroactivității legii, ceea ce nu poate fi admis.
Constatându-se că taxa de primă înmatriculare prevăzută de dispozițiile art. 2141Cod fiscal este nelegală, contravenind dispozițiilor comunitare, tribunalul a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice a mun. Câmpia de a dispune restituirea acesteia, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 8, 18 din Legea nr. 554/2004, va admite cererea reclamantului privind obligarea acestei pârâte la restituirea taxei de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CÂMPIA, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală, atât sub aspectul obligării la restituirea sumei de 6.052 lei achitată de către reclamant cu titlu de taxa de primă înmatriculare auto, cât si cu privire la obligarea pârâtei să achite dobânda prevăzută de dispozițiile art. 124 Cod procedura fiscala.
În motivarea recursului,întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art. 3041.pr.civ. pârâta a arătat că, prin entința atacată s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv a fost obligată să achite dobânda prev. de dispozițiile art. 124 Cod procedura fiscală, deși reclamantul a solicitat în mod expres să i se achite dobânda conform art. 1.084 raportat la art. 1.082 din Codul Civil.
Un alt motiv de recurs pe care l-a promovat pârâta constă în aceea că instanța a admis acțiunea, deși nu s-a făcut dovada că autoturismul a mai fost înmatriculat pe teritoriul
In ceea ce privește aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, pârâta arătă că instanța de fond nu a soluționat excepția de inadmisibilitate invocată, nesocotind prev. art. 11 din nr.OUG 50/2008 și faptul că procedura de restituire este prevăzuta in capitolul VI din Normele metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, fiind o procedură administrativă necontencioasă, conform pct. 6 lit. a alin 2 din Norme, pentru restituirea sumelor, contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia.
In subsidiar, pârâta a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
a) cererea nu este dovedită, în fapt reclamantul nu a depus la dosar acte ( certificatul de înmatriculare) al autovehiculului din care sa rezulte ca autoturismul a mai fost înmatriculat pe teritoriul Uniunii Europene pentru a-i fi astfel aplicabile dispozițiile tratatelor invocate, privind libera circulație a bunurilor;
b) In ceea ce privește strict achitarea taxei, starea de fapt concreta se caracterizează prin aceea ca reclamantul a achitat taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule in temeiul unor dispoziții legale in vigoare la data plății. respectiv in baza prevederilor art. 214 ind. 1 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, coroborate cu prevederile art. 311 - 312 din HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
De asemenea, pârâta susține că dispozițiile art. 2141-3si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu contraveneau prevederilor tratatelor europene invocate, iar în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe si să stabilească nivelurile acestora.
In speța, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state membre ale, ci ea s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România, indiferent de provenienta lor geografică sau natională, respectiv se aplică si autoturismelor noi provenite din alte state membre ale, autoturismelor noi si second-hand provenite din alte state care nu sunt membre ale (, etc), si, cel mai important, s-a aplicat si autoturismelor noi din productia natională a României.
n ceea ce privește dobânzile solicitate calculate de la data efectuării plătii si până la data restituirii efective si integrale a sumei, pârâta a arătat că, în materia contenciosului administrativ fiscal, Codul d e procedura fiscala reglementează faptul ca pentru restituirea sumelor de la buget, la cererea contribuabilului este necesar sa existe un titlu emis de un organ administrativ sau de o instanța judecătorească iar dobânzile se acorda doar in cazul în care restituirea in temeiul unui astfel de titlu nu se realizează în termenul prevăzut de lege,astfel cum rezulta explicit din dispozițiile art.117 din Codul d e procedură fiscală.
In consecința, a apreciat pârâta, solicitarea reclamantului de a se acorda dobânzi de la data achitării, în condițiile în care plata a fost făcută de bunăvoie, în baza legii si nu din eroare și până la data plății efective, este nelegală.
Analizând recursul pârâtei, Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis, atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt, bunăoară, autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
De asemenea, Curtea reține că prin probațiunea administrată la fond, reclamantul a făcut dovada faptului că autoturismul în litigiu a fost înmatriculat într-un stat membru, anterior achiziționării sale de către reclamant ( 10-15), astfel încât nu pot fi reținute nici aceste critici.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că acțiunea ar fi inadmisibilă sau că Statul Român ar avea un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze, în parte, cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că acțiunea ar fi inadmisibilă sau că Statul Român ar avea un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze, în parte, cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Nu în ultimul rând, Curtea consideră că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Cu privire la motivul de recurs referitor la dobânda fiscală acordată de către tribunal, instanța ia act de faptul că prima instanță a încălcat principiul disponibilității, atunci când, contrar solicitărilor din acțiunea introductivă, a acordat reclamantului dobânda prev. de art. 124.pr.fisc. cu toate că cererea de chemare în judecată a avut ca temei de drept prev. art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000.
Astfel, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile legale la care face referire reclamantul, iar nu cele referitoare la dobânda în materie fiscală.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare împrejurarea că neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare.
De asemenea, instanța mai reține că dobânzile acordare de prima instanță reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Ca atare, urmare a admiterii în parte a recursului, sentința atacată va fi modificată în consecință, în sensul în care dobânda ce va fi plătită contribuabilului va fi calculată în temeiul art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, începând cu data achitării taxei de primă înmatriculare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CÂMPIA- împotriva sentinței civile nr. 781 din 27 martie 2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantului T, suma de 6.052 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, de la data plății și până la achitarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - ---
Red.
Dact./3 ex./17,07,2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
