Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 214/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 214
Ședința Publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Chiu Mircea Ionel
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Dascălu Cornelia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele T și T împotriva sentinței civile nr. 1004/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat G, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului intimat întâmpinare în 3 exemplare, la exemplarul instanței fiind anexată împuternicirea avocațială dată de reclamantul intimat avocatului pentru reprezentarea reclamantului în cauză și chitanța seria - nr. -/30.01.2009 privind achitarea sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 23.07.2008, reclamantul Gac hemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând instanței de judecată anularea deciziei nr. 90743/16.04.2008 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice T privind soluționarea cererii formulate de reclamant și înregistrata sub nr. 90.743/14.04.2008; anularea actului administrativ fiscal în baza căruia s-a plătit taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.- din 11.12.2007 emisa de Administrația Finanțelor Publice T - Trezorerie, ca nelegal, restituirea taxei de înmatriculare în cuantum de 3.139 lei plus dobânda legala aferentă de la data achitării acestei sume de către reclamant prin chitanța seria - nr. - din 11.12.2007 și până la restituirea efectivă a acesteia, doar în acest fel putând fi reparat integral prejudiciul ce i-a fost cauzat, astfel cum prevede art. 1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil. Reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1004/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins excepțiile invocate de pârâte; a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare; a dispus anularea adresei nr. 90743/16.04.2008 emisă de GF. T și a chitanței seria - nr. - din 11.12.2007 emisă de T și a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 3.139 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism, cu dobândă legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei; a obligat pârâta T la plata către reclamant a sumei de 802,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 2 lei c/v taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 800 lei onorariu avocat conform chitanțelor seria - nr. -/09.07.2008 și seria - nr. -/20.05.2008, aflate le filele 36,37 din dosar.
În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP T, excepție invocată de către această pârâtă, instanța de fond respins-o ca neîntemeiată, întrucât prin petitul 2 al acțiunii formulate, reclamantul a solicitat și anularea adresei nr. 90743/16.04.2008 emisă de către această instituție, astfel că pârâta T are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând excepțiile prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/20004, excepție invocată de către pârâta T, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de un refuz al autorității pârâte, astfel că nu se impunea efectuarea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere din acțiunea reclamantului privind plata dobânzilor bancare, excepție invocată de către pârâta T, instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Mai mult, reclamantul are temei de drept în solicitarea unor astfel de dobânzii, respectiv disp. art. 1088. civil.
Pe fondul cauzei instanța de fond a observat că în cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 214 ind. 1 Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe.
Este de necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta T prin adresa nr. 90.743/16.04.2008.
Instanța de fond a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate "produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare". Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român. Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât: taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru; valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
Instanța de fond a constatat nelegalitatea și netemeinicia adresei nr. 90.743/16.04.2008 emisă de P T și a chitanței seria - nr. - din 11.12.2007 emisă de T, și a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 3.139 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism, cu dobândă legală începând cu data plății și până la restituirea efectivă a sumei, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 214 ind.1 din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 214 ind. 1 din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel în parte acțiunea reclamantei, fiind întemeiată numai sub această formă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului formulat, modificarea in tot a sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T susține următoarele:
Pârâta recurentă consideră în temeiul art.304, pct.9 Cod procedură civilă că sentința pronunțata de instanța de fond este data cu interpretarea greșita a legii.
Arată că a solicitat pe cale de excepție sa se respingă acțiunea reclamantului fata de pârâtă având in vedere ca aceasta nu are calitate procesuală pasiva, întrucât se solicita restituirea unei sume încasata de Administrația Finanțelor Publice T, instanța de fond a respins aceasta excepția pe motivul generic ca pe antetul adresei de răspuns exista si mențiunea Direcția Generală a Finanțelor Publice T si ca oricum aceasta instituție ar fi trebuit sa soluționeze contestația formulata. Recurent consideră ca prin aceasta generalizare s-au incalcat dispozițiile legale in materie si ca interpretarea instanței este eronata. Mai mult adresa 90.743/16.04.2008 este emisa de T si nu de DGFP T cum eronat se retine de prima instanța astfel ca nu se poate pretinde ca pârâta are calitate procesuala in cauza atâta timp cat nu a încasat nici o suma de bani si nu a emis nici o adresa in procedura prealabila.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită admiterea recursului si respingerea acțiunii ca netemeinica si nelegala având in vedere ca reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, sa achite o taxă de prima înmatriculare in România, potrivit prevederilor Art.214 din Legea nr. 571/2003, actualizata, coroborate cu prevederile HG nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.
Taxa de prima înmatriculare a fost introdusa începând cu data de 01.01.2007, motivat de faptul ca pentru aceste tipuri de autoturisme si autovehicule a fost eliminata plata accizelor prevăzuta de art.209 pct.3 din Legea nr. 571/2003, articol, ce a fost abrogat o data cu introducerea taxei de prima înmatriculare prin OUG 110/21.12.2006 care înlocuiește plata accizelor, taxa al cărei nivel este stabilit in funcție de capacitatea cilindrica a flecarei autoturism, rulat sau nerulat si in funcție de norma de poluare a autoturismului, potrivit Legii nr. 343/2006 de modificare si completare a Legii nr. 571/2003, funcții ce se regăseau si in cazul accizelor.
Arată ca pentru utilizarea autoturismului pe teritoriul României, acesta trebuia înmatriculat așa cum prevede art.ll din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice proprietarii de vehicule sau deținătorii mandatați ai acestora fiind obligați sa le înmatriculeze sau sa le înregistreze, după caz, înainte de a le pune in circulație, conform prevederilor legale. Astfel pentru finalizarea procedurii de înmatriculare reclamantul a fost obligat la plata taxei speciale de prima înmatriculare in valoare totala de 6.287 lei, emițându-se in acest sens de către Trezoreria T chitanța - nr.-/11.12.2007.
Mai arată că potrivit art. 11 OUG 50/2008 se instituie temeiul pentru restituirea diferenței între taxa speciala pentru autoturisme si taxa de poluare pentru autovehicule, reclamantul având posibilitatea si temeiul legal sa se adreseze pe cale administrativa Administrației Finanțelor Publice T pentru restituirea acestei diferențe. In prezent taxa de poluare este conforma legislației comunității europene si nu exista nici un temei juridic pentru restituirea integrala a taxei de prima înmatriculare.
Prin recursul formulat pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea recursului formulat ca temeinic si legal; modificarea sentinței civile nr. 1.004/CA/26.11.2008 pronunțata de Tribunalul Timiș, pe fondul cauzei, admiterea in parte a acțiunii cu privire la taxa rezultata ca diferența intre suma de 3.139 lei achitata de contribuabil la data de 11.12.2007, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea in rest a acțiunii ca neîntemeiata pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauza; respingerea capătului de cerere privind obligarea paratei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, începând cu data plații si pana la restituirea efectiva, ca nelegal si inadmisibil in materie fiscala; respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de
judecata.
În motivarea recursului pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T susține următoarele:
Pe fondul cauzei solicită admiterea in parte a acțiunii cu privire la taxa rezultata ca diferența intre suma de 3.139 lei achitata de contribuabil la data de 11.12.2007, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, in temeiul prevederilor art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, si cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; si solicită respingerea in rest a acțiunii ca neîntemeiata pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul in cauza.
Pârâta recurentă arată că la data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata in Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor si autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanța.
Mai arată ca dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, in conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ. Taxa care face obiectul cauzei, in suma de 3.139 lei, a fost achitata de către reclamant la data de 11.12.2007, cu chitanța seria - nr.-/11.12.2007. rezulta ca si aceasta intra sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008.
Cat privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței intre suma de 3.139 lei achitata de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul taxei pe poluare, recurenta arată ca aceste calcule se vor efectua de către T in momentul executării sentinței ce va fi pronunțata in prezenta cauza, ca autoritate fiscala competenta in stabilirea si verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 si art. 7 din nr.OUG 50/2008, procedura de calcul a diferenței de restituit fiind prevăzuta in Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicata in Of. nr. 480/30.06.2008.
Mai arată că in acest moment nu este in măsura sa procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței intre taxa speciala de prima înmatriculare si taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care sa rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
Pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea paratelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit începând cu data 11.12.2007 si pana la restituirea efectiva, ca lipsit de temei legal,deoarece in conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzuta de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv in cazul in care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arata rata dobânzii.
Obligația de plata a taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule in temeiul prevederilor art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu este purtătoare de dobânzi in sarcina contribuabilului plătitor, neexistând dispoziții legale care sa prevadă ca aceasta obligație de plata este purtătoare de dobânzi si in mod evident, neexistând nici prevederi contractuale in acest sens in lipsa vreunui contract.
Taxa nu avea un termen legal de plata sau o data a scadentei sale prevăzuta in mod expres in lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul sa fie astfel obligat sa le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
Pârâta recurentă mai arată că respectarea principiului restituirii integrale a sumei achitate de către contribuabil este asigurata si garantata prin acordarea de către instanța de judecata, la cererea contribuabililor, doar a sumei achitate reprezentând taxa speciala actualizata cu rata inflației, de la data plații si pana la data restituirii efective a sumei către contribuabil, iar nu prin acordarea, in mod nelegal si vădit nejustificat, a unor dobânzi "legale" care nu sunt prevăzute de lege in cazul unei taxe nepurtătoare de dobânzi.
De asemenea mai solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecata, având in vedere faptul ca încasarea taxei speciale de prima înmatriculare nu s-a făcut in mod incorect si abuziv de către T, ci in baza prevederilor art. 214 ind. 1 si următoarele din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Reclamantul intimat Gad epus al dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a recursurilor declarate de pârâte, menținerea în totalitate a hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu recursul în cuantum de 1.000 lei.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Curtea reține că potrivit art.148 alin.2 din Constituție prevederile tratatelor comunitare au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin art.214 ind.1 alin.1 și art.214 ind.2 Cod fiscal s-a instituit obligația de a se plăti taxă specială pentru prima înmatriculare a unor autoturisme și autovehicule în România, cu excepțiile expres prevăzute în conținutul acestor texte de lege.
Potrivit reglementărilor cuprinse în Codul fiscal, cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii se calculează după formula prevăzuta de art.214 ind.1 alin.3 in funcție de capacitatea cilindrica, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legi și aceasta este percepută, conform legii, cu începere de la data de 1.2007, deci cu aplicabilitate pentru autovehicule introduse în România după această dată.
Din conținutul dispozițiilor legale sus citate rezultă neîndoielnic că taxa specială de primă înmatriculare nu se percepe pentru autoturismele deja înmatriculate în România anterior datei de 1.2007, ci numai pentru cele înmatriculate în alte state membre din Uniunea Europeană și reînmatriculate în România, după introducerea lor în țară.
Art.90 din Tratatul prevede la alin.1, că nici nu stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare, iar la al.2 că nici un stat membru nu poate aplica în cazul produselor provenind din alte state membre măsuri de impozitare internă de natură să asigure protecția indirectă a produselor naționale.
Dispozițiile legale sus citate, din codul fiscal român, introduc un regim juridic discriminatoriu din punct de vedere legal pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării în România, în ipoteza în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de origine, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România taxa nu se datorează.
Având în vedere prioritatea dreptului comunitar în raport cu legislația română, potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție și incidența art.90 din Tratatul, bine a fost admisă acțiunea de prima instanță, constatându-se încălcarea normei din Tratat, motiv pentru care criticile recurentelor sub acest aspect sunt nefondate.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, Curtea reține următoarele: Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și, prag. 61-70).
Din această perspectivă nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în partea cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de clacul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul Fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă, plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna că soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând Curtea reține că restituirea doar a diferenție între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 al.1 din Constituție.
Din această perspectivă aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, conform argumentelor deja expuse.
Cât privește dobânzile acordate de prima instanță, Curtea apreciază că sunt nejustificate susținerile recurentei întrucât aceste dobânzi nu au fost acordate în baza art. 2141-2143Cod fiscal, de altfel abrogate, ci în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
În baza art. 274 al.1 Cod procedură civilă, va obliga pârâtele față de reclamant, la 1.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, potrivit chitanței seria - nr. -/30.01.2009 și aflată la dosar la fila 17.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă recursurile de față ca nefondate, în condițiile dispozițiilor art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și T împotriva sentinței civile nr. 1004/CA/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâtele față de reclamant, la 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Red. /06.03.2009
Tehnored. /11.03.2009/ 2 ex.
Președinte:Chiu Mircea IonelJudecători:Chiu Mircea Ionel, Claudia, Dascălu Cornelia
