Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2140/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2140
Ședința publică din 1 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N, împotriva Sentinței civile
nr. 1090 din 24 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat CABINET AVOCAT - -, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă reprezentantul reclamantului intimat Cabinet Avocat - -, avocat - de la Baroul Cluj, în substituirea avocat -, care depune delegație de substituire la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimatul, o dată cu citația.
La data de 30 iunie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantului intimat Cabinet Avocat - -, prin intermediul căreia solicită respingerea recursului.
Nefiind alte cereri sau excepții Curtea în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat Cabinet Avocat - - solicită instanței să aibă în vedere aspectele invocate în întâmpinare cu privire la dobândă. Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate în întregime ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată în recurs, precizând că din eroare s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
În sprijinul apărării arată că în ceea ce privește OUG nr. 50/2008 este la cunoștința publică că s-a declanșat procedura de infrigement, această normă legală fiind discriminatorie.
Curtea pune în discuția părții faptul că autoturismul a fost introdus în țară anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008.
Reprezentantul intimatei arată că dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu se aplică în prezenta cauză, ci art. 15 din Constituția României se aplică în cauză și, de asemenea, sunt aplicabile dispozițiile art. 90 din Tratatul CE. Consideră că această taxă este ilegal stabilită, este discriminatorie și în contradicție cu Tratatul CE, iar instanța de fond judicios a aplicat temeiul de drept în ceea ce privește dobânda legală. Face trimitere la dispozițiile art. 1082 și art. 1084 din Codul civil și susține că inițial dobânda curge din momentul plății.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1090 pronunțată la data de 24.04.2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost admisă cererea formulată de Cabinet Avocat în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice și în consecință a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 903 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare cu dobânda prevăzută de art.124 pr.fiscală și suma de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste. Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunităților Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate. Potrivit reglementării în vigoare, la data importului autoturismului, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214 ind. 1 din Codul fiscal. Cu toate acestea se observă, că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Totodată reține instanța că este real ca în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene statele membre au o oarecare libertate în stabilirea diferitelor taxe sau impozite, dar acestea nu trebuie să contravină dispozițiilor comunitare privind interzicerea discriminării sau a principiului liberei circulații a mărfurilor, așa cum este cazul de față.
De asemenea, nu au putut fi reținute nici susținerile pârâtei privind aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008, pe de o parte dat fiind faptul că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 iulie 2008 și pe de altă parte, având în vedere incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare cu dreptul comunitar, nu se poate face o eventuală compensare între taxa de poluare și taxa prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal. Mai mult decât atât, acest act normativ nu poate fi aplicat decât situațiilor născute după intrarea sa în vigoare, în caz contrar fiind încălcat principiul neretroactivității legii.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice C-N solicitând admiterea, modificarea hotărârii în sensul respingerii în acțiunii și exonerarea entității de la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea celor solicitate se arată că taxa specială pentru primă înmatriculare a fost achitată de către reclamant în baza dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 coroborate cu Normele metodologice de aplicare a acestei legi, iar aceste dispoziții nu contravin tratatelor europene. În considerarea dispozițiilor art. 90 din tratatul, recurenta arată că taxa specială de primă înmatriculare nu s-a aplicat exclusiv autoturismelor second-hand provenind din alte state ale UE. Ci s-a aplicat tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferente de proveniența lor geografică sau națională precum și, cel mai important, autoturismul din producția internă.
Taxa instituită pe criteriul primei înmatriculări în România are un caracter de maximă generalitate astfel că, susține recurenta nu este vorba de o măsură protecționistă sau de discriminare a autovehiculelor provenite din statele membre, la prima înmatriculare în România, în raport cu autoturismele produse în România.
S-a mai arătat că în ceea ce privește această taxă, Comisia Europeană nu este împotriva perceperii ei, iar principiul "poluatorul plătește" este acceptat la nivelul
Referitor la aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și procedura impusă pentru restituirea diferenței de taxă prevăzută de acest act normativ, recurenta susține că reclamantului i se poate restitui numai diferența de taxă, în baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a acestei ordonanțe.
Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond și în ceea ce privește acordarea dobânzilor arătând că întrucât acțiunea în contencios administrativ precum și cererea formulată de reclamantă la C-N nu a fost întemeiată pe dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală, reclamanta nu are dreptul la plata dobânzii prevăzută de art. 124 din acest cod astfel încât instanța de recurs trebuie să se pronunțe și asupra acestei cereri.
Totodată critică recurenta hotărârea și din perspectiva că instanța nu a reținut că autoturismul a fost înmatriculat pentru prima oară în România și nu intra în categoria autoturismelor scutite de la plata taxelor speciale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că are prioritate dreptul comunitar; nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.50/2008.
Analizând recursul declarat, Curtea reține că acesta este nefondat, cu excepția criticii vizând dobânda acordată de instanța de fond, pentru considerentele ce urmează:
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond respectiv tribunalul nu a procedat la interpretarea dispozițiilor art. 90 din Tratatul ci a reținut numai că reglementarea taxei de primă înmatriculare în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 contravine normelor comunitare.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Referitor la fondul cauzei respectiv la legalitatea și temeinicia încasării taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În mod întemeiat instanța de fond a reținut că, taxa impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale discriminatorii și contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Evident se susține de recurentă că autoturismul nu a fost adus din uniune, a fost înmatriculat pentru prima dată în țară. Aceste susțineri nu pot fi reținute întrucât actele depuse al dosarul de fond relevă că autoturismul a fost adus din Ungaria, stat membru; a fost înmatriculat mai întâi în aceea țară iar apoi în țară și ca atare nu se poate vorbi de nereținere a situației corecte de către prima instanță.
Nici de o nereținere corectă din perspectiva ordonanței adoptate nu se poate vorbi. În privința aplicării dispozițiilor OUG nr.50/2008, Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai reține Curtea, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Cu toate acestea în privința soluției date de prima instanță cu privire la dobândă, Curtea reține că, restituirea taxelor achitate la bugetul de stat se face în situațiile limitativ reglementate de art. 117 Cod procedură fiscală, iar restituirea taxei de primă înmatriculare în modalitatea solicitată nu se regăsește în această enumerare.
Desigur se poate susține de intimată că dobânda reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminator. Această susținere ar putea fi reținută doar din perspectiva aplicării dispozițiilor de drept comun OG nr.9/2000 câtă vreme obligația se circumscrie răspunderii delictuale derivând din încălcarea de către organele fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar însă prin demersul său intimata nu relevat o atare incidență susținând doar că sunt aplicabile prevederile codului d e procedură fiscală. Or, așa cum s-a arătat instituirea taxei în modalitatea solicitată nu se regăsește în enumerarea dată în norma invocată de intimată.
Așadar față de cele expuse Curtea apreciază că recursul declarat de recurentă sub aspectul modalității plății dobânzii este întemeiat astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va admite cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte respectiv a obligării pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 3174 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, a respingerii cererii privind acordarea dobânzii prevăzute de dispozițiile art.124 pr.fiscală.
Totodată vor fi menținute și restul dispozițiilor sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deAdministrația Finanțelor Publice C-împotriva sentinței civile nr. 1090 din 24.04.2009, pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului Cabinet Avocat - suma de 903 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu dobânda legală prevăzută de OG 9/2000, de la data plății și până la achitarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
2 ex.07.07.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Daniela Griga
