Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2162/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 2162
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP O împotriva sentinței nr.444 din data de 25 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP O și avocat, pentru intimata reclamantă - -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen.
De asemenea s-a arătat că intimata reclamantă - - a depus întâmpinare.
Se comunică reprezentantei recurentei pârâte DGFP O un exemplar al întâmpinării.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP O nu solicită amânarea cauzei pentru observarea întâmpinării.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă DGFP O menționează că recursul este întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 Cod Procedură Civilă. Precizează că obligațiile fiscale sunt distincte, astfel fiind obligații în sarcina administratorului și obligații fiscale în sarcina societății ca persoană juridică, iar instanța de fond trebuia să analizez distinct cele două categorii de obligații. Referitor la capătul de cerere cu privire la ștergerea datoriilor față de bugetul statului în ceea ce privește impozitul pe profit, apreciază vă această cerere este lipsită de obiect, deoarece organul fiscal a dispus desființarea acestor obligații către bugetul de stat consolidat. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației.
Avocat, pentru intimata reclamantă - - solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Arată că instanța de fond a analizat în mod corect toate actele depuse la dosarul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 444 din 25 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Olts -a dmis în parte cererea formulată de - -, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice O și s-a anulat parțial decizia nr.105/28.03.2008, raportul de inspecție fiscală nr.759/13.02.2006 și decizia de impunere nr.74/22.02.2006 până la limita sumei de 9003,9481 lei reprezentând impozit pe profit și 1756,3906 lei TVA, constatându-se că sumele respective au fost achitate.
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Urmare a procesului verbal de control nr.26 din 4.01.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr.759 din 27.02.2007 a fost emisă decizia de impunere pentru reclamanta - -, fiind contestate de către aceasta sumele cuprinse în aceste acte fiscale respectiv suma de 50743 lei reprezentând impozit pe profit 17393 lei, majorări de întârziere 9324 lei, penalități de întârziere 2484 lei, TVA 12816 lei, majorări de întârziere 6890 lei și penalități de întârziere 1836 lei.
Prin decizia nr.9/04.04.2006 DGFP Oad ispus suspendarea soluționării contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latură penală, efectuându-se cercetări penale în dosarul nr.1526/P/2007 în care prin ordonanța din 9.10.2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru fapta prev. de art.9 alin.1lit.b din Legea nr- și art.37 din Legea nr.82/1991.
Această ordonanță a avut în vedere expertiza contabilă efectuată de expert și care a stabilit un prejudiciu de 107.603.287 lei ROL, debit care a fost și achitat.
În urma acestei ordonanțe s-a reluat soluționarea contestației de către DGFP O iar prin decizia nr.1205/28.03.2008 a fost s-a dispus respingerea acesteia pentru suma de 21.542 lei RON reprezentând TVA 12816 lei, majorări de întârziere 6890 lei,penalități de întârziere nr.1836 lei, stabilite prin raportul de inspecție fiscală nrt.759/13.02.2006și decizia de impunere nr.74/22.02.2006.
Prin aceeași decizie s-a dispus desființarea capitolului 12 "impozit pe profit" din același raport de inspecție fiscală și decizie de impunere reprezentând impozit pe profit 17393 lei, dobânzi de întârziere 9324 lei și penalități de întârziere 2484 lei.
S-a reținut de către organul de soluționare a contestației că un număr de 4 facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a reclamantei respectiv: facturile nr.-/18.04.2002 în valoare de 8.408.205lei ROL, nr.-/16.06.2003 în valoare de 252.100.840 lei, nr. -/25.08.2003 în valoare de 330.000.000 lei și nr.-/29.12.2003 în valoare de 84.033.633 lei.
Raportul de expertiză întocmit în faza urmăririi penale a concluzionat inițial că pentru cele patru facturi emise și care nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății a fost prejudiciat bugetul statului cu impozit pe profit în sumă de 183.175.609 lei și TVA de plată de 128.163.106 lei, iar în urma obiecțiunilor la raportul de expertiză formulat de către învinuit, acesta a fost completat, stabilindu-se că prejudiciul creat bugetului de stat este în cuantum de 9003,9481 RON impozit pe profit și 1756,3906 RON TVA de plată, aceasta rezultând în urma stornării facturilor fiscale inițiale nr.-/16.06.2003 și nr.-/25.08.2003 prin facturile nr.-/20.06.2007 și nr.-/20.06.2007.
Cu toate că organul de soluționare a contestației a avut la dispoziție raportul de expertiză nr.683/04.iunie 2007 nu a ținut cont de concluziile acestuia deși Instrucțiunile pentru aplicarea titlului 9 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală prevăd că la soluționarea contestațiilor, organele de soluționare se vor pronunța și în raport de motivarea rezoluțiilor de scoatere de sub urmărire penală, neîncepere sau încetare a urmăririi penale precum și a expertizelor efectuate în cauză, în măsura în care se regăsesc la dosarul contestației.
Față de raportul de expertiză respectiv, DGFP O nu a formulat obiecțiuni iar ordonanța parchetului privind scoaterea de sub urmărire penală nu a fost contestată și cu toate acestea nu s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză cu motivarea că stornarea celor două facturi a fost efectuată ulterior întocmirii raportului de inspecție fiscală astfel că diminuarea prejudiciului a intervenit la 20.06.2006, stornarea facturilor neputând influența rezultatul controlului.
Această susținere nu poate fi însă reținută câtă vreme este cert că la această dată obligațiile fiscale respective nu mai există, în urma stornării celor două facturi, operațiune permisă de normele legale iar prejudiciul a fost în mod cert și necontestat prin raportul de expertiză efectuat în faza de urmărire penală, chiar dacă la data controlului obligațiile fiscale au fost stabilite pentru 4 facturi neînregistrate, ulterior rămânând numai două facturi în această situație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DGFP O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului pârâta a susținut că hotărârea pronunțată de Tribunalul Olt este nelegală fiind dată cu încălcarea prev. art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă.
Recurenta arată că acțiunea formulată de intimata reclamantă privește anularea actelor administrativ fiscale emise de pârâtă, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 759 din 13.02.2006 și a deciziei de impunere nr. 74 din 22.02.2006 ce au stat la baza obligațiilor fiscale datorate de - - către bugetul de stat.
În motivele de recurs se apreciază că instanța a considerat greșit că obligațiile fiscale nu sunt legal calculate, reținând în mod netemeinic și nelegal că sumele stabilite prin expertiza contabilă au fost achitate, astfel încât intimata reclamantă nu ar mai figura cu obligații fiscale către bugetul de stat.
De asemenea, se apreciază că instanța a reținut greșit că lipsa caracterului infracțional al faptei administratorului societății ar înlătura obligațiile fiscale stabilite de organul de control în sarcina societății.
Pe de altă parte, instanța de fond nu a observat că raportul de expertiză contabilă este nul motivat de faptul că organele fiscale nu au fost convocate la efectuarea acestei expertize contabile.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Analizând actele și lucrările dosarului se constată că la dosarul cauzei nu s-a depus raportul de inspecție fiscală nr. 739 din 13.02.2006 emis de DGFP
Instanța de fond a admis în parte cererea reclamantei,anulând parțial actele administrativ fiscale, respectiv decizia nr. 105 din 28.03.2008, decizia de impunere nr. 74 din 22.02.2006, cât și raportul de inspecție fiscală mai sus menționat care nu se află la dosar.
Procedând astfel, se constată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, soluționând cauza fără a intra în cercetarea fondului astfel încât având în vedere prev. art. 312 alin. 3 Cod pr. civilă se va admite recursul declarat de pârâtă și în consecință se va casa sentința pronunțată de Tribunalul O l t, cauza fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta DGFP O împotriva sentinței nr.444 din data de 25 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului O l
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță |
Grefier, |
red. Jud. D
Ex.3//11.11.2008
Jud. fond I
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
