Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 220/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 220/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judecător
- - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.200/AF/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009, apoi la data de 26 martie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința penală nr 200/10.12.2008, Tribunalul Brașov -Secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice și, în consecință, a anulat decizia nr 255/30.10.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și deciziile nr. -/30.08.2007 și -/30.08.2007 ambele emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice. A obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 1229, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere că prin acțiunea introductivă, reclamanta - SRL a solicitat anularea deciziilor nr. 255/30.10.2007 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și nr nr -/30.08.2007 și -/30.08.2007 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice, întrucât prin primul act menționat, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bar espins contestația formulată de reclamantă împotriva celor două decizii emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice B privind obligarea reclamantei la plata sumei de 202 lei reprezentând accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată și contribuției de asigurări sociale datorate de angajator și reținută de la asigurați.
Au mai fost avute în vedere și următoarele motive expuse în cererea formulată:
- pentru plata obligațiilor principale cu titlu de TVA și impozit pe profit, a fost emisă decizia nr 270/17.11.2005 contestată în cadrul dosarului nr 1984/2005 al Tribunalului Brașov, contestație admisă cu consecința anulării deciziei, prin hotărâre irevocabilă.
- emiterea unei noi decizii cu o altă sumă privind diferențe de plată a TVA care decurg din facturi înlăturate de organul fiscal, în măsura în care s-a luat în considerare numai TVA deductibil de pe facturile considerate nelegale, apreciindu-se ca legal TVA de pe facturile emise, fără a se face o compensare între acestea, reprezintă, potrivit poziției reclamantei, o operațiune fiscală nelegală; în acest sens, s-a supus analizei de către prima instanță explicațiile date de reclamantă privind faptul că prima decizie stabilea în sarcina societății un debit de 252.073.705 lei din care s-a scăzut suma de 107.688.189 lei reprezentând TVA de recuperat aferent perioadei supuse controlului fiscal, iunei 2000-31.12.2004 și că, după efectuarea controlului și stabilirea acestor sume, organul fiscal nu a mai luat în calcul TVA de recuperat, emițând respectiva decizie pentru întreagă sumă la data de 04.03.2005, dată la care reclamanta susține că a achitat suma de 120.486.753 lei reprezentând TVA și suma de 37.252.264 lei reprezentând impozit pe profit; critica adusă de reclamantă a fost aceea că pârâta a calculat dobânzi și penalități la debitul inițial.
Prima instanță a avut în vedere și poziția exprimată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, potrivit cu care reclamanta datora la bugetul de stat pentru luna octombrie 2005 suma de 19.437 lei reprezentând TVA, conform declarației nr 50194/25.11.2005, neachitată în termenul legal și care a generat dobânzi și penalități de întârziere pentru perioada 25.11.2005-19.07.2007, că sentința civilă nr 121/2006 nu poate fi luată în considerare întrucât prin aceasta s-a dispus admiterea în parte a acțiunii în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar cu dobânzile și penalitățile aferente ( stabilit prin nr. 616/02.02.2005 ) și respingerea pretențiilor privind sumele de 12.049 lei și penalități de întârziere ( sume de 14.053 lei și 3.102 lei ) aferente pentru TVA.
Totodată prima instanță a avut la dispoziție și documentația înaintată de pârâta DGFP B pe baza căreia au fost emise deciziile contestate, reținând următoarele:
- prin Decizia nr. 255/2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bar espins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziilor nr. -/2007 și -/2007 privind obligarea reclamantei la plata sumei de 202 lei reprezentând accesorii aferente TVA și contribuției de asigurări sociale;
- prin sentința civilă nr 121/12.12.2006, Tribunalul Brașova anulat parțial nr 616/2/02.02.2005 și dec de impunere nr 270/2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B cu privire la impozitul pe profit suplimentar în sumă de 3.725 lei cu dobânzile și penalitățile aferente;
- prin sentința civilă nr 41/06.05.2008, Tribunalul Brașova anulat decizia nr 5/20.02.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și decizia nr 19908/30.11.2006 emisă de Administrația Finanțelor Publice B, stabilindu-se că suma stabilită prin această decizie, respectiv de 4586 lei nu se datorează întrucât organul de control nu a observat compensările efectuate potrivit procesului-verbal nr 616/02.02.2006, prin expertiza contabilă efectuată în cauză constatându-se că debitul reprezentând TVA de plată în sumă de 252.073.705 ROL a fost stins în întregime prin suma de rambursat existentă în evidențele societății și în situația de plătitor de 131.586.753 ROL și cu plățile efectuate prin ordine de plată în sume de 68 milioane ROL și 52.486.753 ROL;
- s-a apreciat de către prima instanță că, în condițiile expuse mai sus, în mod nelegal și fără ca reclamanta să mai datoreze vreo sumă de bani la bugetul de stat, pârâta administrația Finanțelor Publice Bam ai calculat o serie de accesorii în sumă totală de 202 lei și, ca urmare, că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a respins în mod greșit contestația.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B, aceasta din urmă în calitate de instituție aflată în subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice B ambele solicitând admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată și invocând următoarele considerente:
- dobânzile și majorările de întârziere contestate sunt aferente atât TVA cât și contribuției de asigurări sociale datorate angajatorului și contribuției de asigurări sociale reținute de la asigurați;
- prin decizia nr -/30.08.2007, organele fiscale au calculat pentru perioada 30.06.2007-19.07.2007 dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 200 lei aferente debitului de 10.552 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată, neachitată aferentă lunii octombrie 2005, cu scadența la 25.11.2005, decont înregistrat sub nr 50194/25.11.2005 la Administrația Finanțelor Publice B;
- reclamanta nu a achitat debitul aferent în sumă de 10.552 lei reprezentând TVA stabilit conform declarației nr 50194 din 25.11.2005 depusă de aceasta la Administrația Finanțelor Publice B, recurenta apreciind că rezultă fără dubiu că - datorează suma de 200 lei;
- s-a mai arătat că prin sentința civilă nr 121/12.12.2006 a fost admisă în parte acțiunea reclamantei în ceea ce privește impozitul pe profit suplimentar cu dobânzile și penalitățile aferente și respinsă acțiunea relativ la creanța datorată cu titlu de TVA și majorările și penalitățile de întârziere aferente;
- referitor la accesoriile stabilite prin decizia nr - din 30.08.2007, s-a arătat că reclamanta datorează dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 2 lei în condițiile în care, din probele existente la dosar, rezultă că nu a achitat debitul aferent în sumă de 51 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de angajator, respectivul debitul în sumă de 24 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurați, stabilite conform Declarației 100 nr - din 16.07.2007 de pusă la Administrația Finanțelor Publice
- accesoriile stabilite prin deciziile nr -/30.08.2007 și -/30.08.2007 au fost calculate în conformitate cu prevederile legale și anume HG nr 784/2005, Legea nr 210/2005, de la data scadenței debitului declarat și anume 25.11.2007 și până la data de 19.07.2007, avându-se în vedere și plățile efectuate de către societatea reclamantă.
- împrejurarea că decizia nr 270/17.11.2005 a fost contestată în fața instanței, fiind pronunțată sentința civilă nr 121/2006 de către Tribunalul Brașov, nu ar avea relevanță în cauză, întrucât acțiunea a fost admisă doar sub aspectul impozitului pe profit nu și în privința TVA. Totodată s-a arătat că nu pot fi avute în vedere de către instanță susținerile reclamantei relativ la soluția dată de organele de urmărire penală și la un raport de expertiză contabilă având ca obiect o altă decizie.
Sentința atacată a fost criticată și sub aspectul concluziei primei instanțe potrivit cu care, în urma pronunțării sentințelor civile nr 121/12.12.2006 și 42/06.05.2008, reclamanta nu ar mai datora nicio sumă de bani la bugetul de stat, fiind emise în mod nelegal deciziile nr - și -, recurenta arătând că aceste înscrisuri au fost singurele la care instanța de fond s-a rezumat la soluționarea cauzei. În legătură cu compensările invocate de către instanță în motivarea hotărârii atacate, s-a mai arătat că acestea au fost realizate anterior depunerii de către reclamantă a decontului de TVA, respectiv a declarației privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat și anterior emiterii de către recurentă a celor două decizii atacate în care au fost cuprinse atât debitele cât și perioadele pe care au fost calculate accesoriile.
Orice susținere legată de procesul-verbal nr 616/02.02.2006 în sensul că sumele stabilite prin acesta au fost rambursate /compensate sau achitate nu ar avea relevanță în cauză întrucât constatările organelor de control cu privire la diferențele de TVA datorate bugetului de stat consolidat nu se menționează în decontul de TVA. În decontul de TVA nr 50194/25.11.2006, respectiv declarația formular 100 nr -/16.07.2007 depusă de către reclamantă nu sunt evidențiate, potrivit criticilor aduse de recurentă, sume reprezentând TVA constatate ca urmare a emiterii raportului de inspecție fiscală nr 616/02.02.2005, ci suma de 19.437 lei reprezentând TVA de plată este efectiv declarată de catre reclamantă ca fiind datorată către stat potrivit evidențelor contabile ale acesteia, asemenea sumelor de 24 lei reprezentând contribuție individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați și 51 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale datorate de angajator. Ca urmare, prin recursul formulat, soluția primei instanțe a fost criticată prin prisma confuziei realizate, potrivit susținerilor recurentei, de către prima instanță, între obligațiile stabilite prin menționat anterior, expertiza contabilă dispusă într-un alt dosar și obligațiile declarate de reclamantă.
Totodată au fost invocate dispozițiile nr 256/2004 pentru aprobarea modelului și conținutului formularului "decont de TVA", arătându-se că reclamanta avea posibilitatea legală de a corecta erorile materiale din decontul TVA aferent lunii octombrie 2005 și, ca urmare a neprocedării în acest sens, au fost emise cele două decizii.
Reclamantă intimată - SRL a formulat întâmpinare în recurs, solicitând respingerea celor două recursuri pentru aceleași considerente ca cele expuse în cererea introductivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art 304/1 Cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Obiectul contestației formulate de - SRL l-a constituit anularea deciziilor ne 255/30.10.2007 emisă de DGFP B și a deciziilor nr -/30.08.2007 și nr -/30.08.2007 ambele emise de Administrația Finanțelor Publice
Prin decizia nr 255/30.10.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bar espins contestația formulată de reclamantă împotriva celor două decizii menționate mai sus emise de Administrația Finanțelor Publice B referitoare la obligații de plată accesorii în sumă de 200 lei cu titlu de majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, 1 leu majorări de întârziere aferentă CAS datorată de angajator și 1 leu majorări de întârziere aferentă CAS reținută de la asigurați.
S-a reținut în motivarea deciziei de respingere a contestației că decizia nr -/30.08.2007 a fost emisă ca urmare a neachitării la termenul scadent de către reclamantă a obligațiilor fiscale stabilite prin Declarația nr 50194/25.11.2005 reprezentând taxa pe valoare adaugată în sumă de 10552 lei, pentru perioada 30.06-19.07.2007, neachitat aferent lunii octombrie 2005, cu scadenta la data de 25.11.2005. S-a apreciat că suma de 200 lei a fost stabilită în mod legal și calculată de la data scadenței debitului și până la data de 19.07.2007 luându-se în considerare plățile efectuate de petentă.
Referitor la decizia nr -/30.08.2007, s-a reținut că reclamanta datora la bugetul de stat pentru luna iunie 2007 suma de 153 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale datorată de angajator aferentă lunii iunie 2007 cu scadența la data de 25.07.2007 din care a rămas de achitat suma de 51 lei și suma de 75 lei reprezentând contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurați aferentă lunii iunie 2007 cu scadența în data de 25.07.2007 din care a rămas de achitat suma de 24 lei stabilite prin declarația 100 nr - din 16.07.2007 depusă de reclamantă la Administrația Finanțelor Publice, debite despre care s-a reținut că nu au fost achitate la termenul scadent, fiind astfel calculate accesorii.
Potrivit copiei deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, aflată la fila 24 din dosar fond, într-adevar, decizia nr - din 30.08.2007 a fost emisă față de penalitățile de întârziere ( 30.06.2007-19.07.2007 ) aferente TVA, creanța principală fiind individualizată prin declarația nr 50194 din 25.11.2005, iar decizia nr - din 30.08.2007 a fost emisă pentru a concretiza contribuția de asigurări sociale datorată de angajator ( 15.07.2007-16.08.2007 ) și contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurați ( 25.07.2007-16.08.2007 ) individualizate în baza declarației 100 nr - din 16.07.2007.
Chiar dacă în prezenta cauză nu a fost dispusă și administrată o expertiză tehnică contabilă, astfel cum s-a realizat in dosarul nr - al Tribunalului Brașov, se constată că modul în care prima instanță a expus raționamentul pentru care a pronunțat soluția atacată, este unul corect întrucât, pe de o parte în dosarul sus menționat a fost soluționată o acțiune similară formulată de reclamantă vizând însă decizii date pentru accesorii considerate a fi datorate pentru neplata TVA pentru o altă perioadă de timp, constatându-se prin hotărâre irevocabilă că suma reprezentând obligația principală a fost stinsă prin compensări efectuate potrivit procesului-verbal nr 616/02.02.2006, iar pe de altă parte, culpa organului fiscal care nu s-a conformat soluției expuse și a continuat să calculeze majorări de întârziere, nu poate avea drept consecintă efectuarea în fiecare nouă cauză în care se atacă astfel de accesorii, a unei noi expertize.
Ca urmare, soluția primei instanțe este la adăpost de orice critică, întrucât, chiar dacă soluția Tribunalului Brașov prezentată anterior se referea la penalități și majorări de întârziere privind o altă perioadă decât cea la care se referă decizia nr - din 30.08.2007, motivul pentru care aceste accesorii nu se impunea a mai fi calculate îl constituie lipsa creanței principale ca urmare a compensărilor intervenite și neavute în vedere de către organul fiscal, compensări stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
În concluzie, culpa organului fiscal care nu a procedat la înregistrarea compensării din oficiu, stabilită, de altfel, prin considerentele sentinței civile nr 42/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, nu poate fi invocată în susținerea admiterii recursurilor. Totodată, față de împrejurarea că, din punct de vedere al înregistrărilor în evidențele organului fiscal și prin prisma dispozițiilor art 112 al 1 lit b cod procedură fiscală, nu s-a procedat la constatarea stingerii obligației principale referitoare la TVA, nu se poate aprecia în raport de întreaga situație a creanțelor reclamantei nici asupra obligațiilor vizate de decizia nr -, fiind aplicabil principiul "in dubio pro reo" în favoarea debitorului.
Pentru toate aceste considerente, motivele invocate de recurente în susținerea căilor de atac sunt neîntemeiate, urmând ca recursurile să fie respinse.
Va face aplicarea art. 274 al 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ( cu sediul în B, str. - nr. 7, județ B), împotriva sentinței civile nr. 200/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B către reclamanta SRL la plata sumei de 2380 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință, astăzi 26.03.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Pt. aflată în concediu
de odihnă, semnează
Președinte de instanță
Grefier
Red./24.04.2009
Dact. /5.05.2009
- 2 ex.
Jud fond
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Lorența
