Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 236/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 236/2010
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Axente Irinel Andrei
JUDECĂTOR 3: Claudia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2.527 din 15 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de prima înmatriculare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 22 lei și aplicarea timbrului judiciar în valoarea de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că, la data de 7 decembrie 2009, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M în nume propriu si pentru Administrația Finanțelor Publice B M, prin care se invocă excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B M, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, precum și judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 al.2 cod procedură civilă.
La data de 2 februarie 2010, s-a înregistrat la dosar, prin fax, un înscris din partea reprezentantului recurentului, av., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care sunt anexate împuternicirea avocațială, chitanța prin care s-a achitat onorariul avocațial, precum și chitanța prin care face dovada achitării taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, ca apoi la data de 1 februarie 2010, să fie depuse la dosar în original.
Curtea, după deliberare, având în vedere actele depuse la dosar de către reprezentantul recurentului, respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B M și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.527 din data de 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureșa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, având ca obiect contencios administrativ.
În final, au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, în rejudecare, instanța de fond a reținut că in rejudecare, instanța de fond a reținut că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008 modificată: "Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
În realitate prin nr.OUG 50/2008 s-a realizat o redefinire a unei taxe printr-un act normativ distinct față de cel inițial, ceea ce nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atâta timp cât natura juridică a celor două taxe, de primă înmatriculare și cea de poluare, este identică, aceea de protecție a mediului înconjurător.
S-a mai arătat că taxa pe poluare nu are caracter fiscal și nu este de asimilat cu un impozit pentru a se pune problema că produsele provenite din import sunt discriminate în raport cu cele autohtone, iar nr.OUG 50/2008 nu contravine legislației comunitare. Potrivit Deciziilor Curții Constituționale nr. 1.344/2008 și nr. 499/2009, acest act normativ nu are caracter retroactiv, situație în care nu există nici un motiv suficient și pertinent ca dispozițiile ei să nu fie aplicate.
În ceea ce privește excepțiile pârâtei, acestea au fost apreciate de instanța de fond ca fiind neîntemeiate. Astfel, lipsa calității de reprezentant al a fost acoperită prin încheierea unui nou contract de asistență juridică, depus la dosar. Sesizarea Curții de Justiție a Comunității Europene cu un recurs prealabil pentru interpretarea unor norme comunitare nu este obligatorie pentru instanțele de fond și nici pertinente pentru soluționarea cauzei.
În ceea ce privește prescripția acțiunii, tribunalul a considerat că acest termen, care este de 5 ani de la data plății făcute nelegal, nu a fost depășit, iar refuzul de restituire este un act administrativ pentru care plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată nu este necesar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale, cu consecința constatării ca nelegală a încasării la bugetul de stat a sumei de 5.093 lei achitată la Trezoreria mun. B M cu chitanța nr. -/19.04.2007 și obligarea pârâtei B M să-i restituie întreaga sumă, cu dobânda de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculată potrivit art. 124, art. 120 alin. 7 și art. 70.pr.fiscală, precum și obligarea pârâtelor la 2.100 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 312 alin. 1 - 3, rap. la art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. reclamantul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de către instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se afirmă că în cursul anului 2007 achiziționat un autovehicul marca OPEL ASTRA dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să plătească suma de 5.093 lei cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule prevazut de art. 2141-3Cod fiscal.
De asemenea, reclamantul a subliniat că prezenta acțiune a trecut prin mai multe faze procesuale, iar prin prezentul recurs solicită a se constata că atât taxa de primă înmatriculare a cărei restituire o solicită cât și taxa de poluare, în vigoare în momentul de față contravin reglementărilor comunitare, respectiv art. 25, 28 și 90 parag. 1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
În sprijinul susținerilor sale, reclamantul a invocat atât dispoziții art. 148 alin. 2 din Constituția României cât și cele ale Tratatului
În privința nr.OUG 50/2008, reclamantul a învederat că aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, astfel încât se aplică numai raporturilor juridice care se sub imperiul ei, iar taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul art. 2141-2.pr.fiscală fiind o taxă percepută și încasată la bugetul de stat pentru autovehicule înmatriculate înainte de 1 iulie 2008, nu are nimic de a face cu taxa de poluare instituită de nr.OUG 50/2008, dar ambele taxesunt discriminatorii.
De asemenea, reclamantul apreciază că are dreptul la scutirea plății taxei de primă înmatriculare, deoarece nu se încadrează în nici una din situațiile legal stabilite ca fiind situații generatoare a obligației de plată a taxei respective.
Prin urmare, această taxă s-a perceput în încălcarea disp. art. 90 parag. 1 din Tratatul, deci este o plată făcută cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale, impunându-se a fi restituită plătitorului.
Invocând dispozițiile Tratatului de Aderare al României la Uniunea Europeană, reglementări precum interpretările Curții Europene de Justiție, reclamantul susține că taxa de primă înmatriculare are un vădit caracter ilicit, iar instanțele judecătorești au obligația de a respecta dispozițiile dreptului comunitar.
În final, reclamantul susține că este îndreptățit și la acordarea dobânzilor în conformitate cu prev. art. 124 alin. 1 și 2.pr.fiscală, rap. la art. 120 alin. 7 din același act normativ, cu aplicarea art. 70 alin. 1.pr.civ. potrivit cărora cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Pârâta M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
În primul rând, pârâta a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a - Filiala M - Agenția B M, din prisma raportului de drept civil stabilit între aceasta, titularul dreptului la acțiune și reprezentarea sa juridică, susținând că în cauză nu există nici direct și nici prin intermediul unei procuri de reprezentare identitate între persoana reclamatului și titularul dreptului afirmat, în sensul dispozițiile art. 68 alin. 1.pr.civ. și din interpretarea Statului
Pe de ală parte, pârâta a susținut că o consecință a lipsei calității procesuale a mandatarului de a formula acțiune în instanță și de a reprezenta pe titularul dreptului o constituie lipsa de temei legal a petitului privind cheltuielile de judecată în temeiul art. 274.pr.civ. rap. la art. 1108 Cod civil.
Cu privire la dispozitiile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat că reclamantul are dreptul la restituirea diferenței dintre taxa specială de înmatriculare și taxa pe poluare, iar reclamantul are posibilitatea să-și recupereze suma plătită în plus, normă care, de altfel, îi este și favorabilă. A mai susținut pârâta că inițial taxa a fost definită ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, iar ulterior, a fost definită drept taxă de poluare, dar aceasta nu poate acredita ideea că se instituie taxa de poluare pentru trecut prin restituirea diferenței dintre taxa specială de înmatriculare și taxa de poluare.
În argumentarea acestor susțineri, pârâta a invocat mai multe tratate la care România este semnatară precum și dispozițiile pr.civ. pr.fiscală, nr.OUG 50/2008 și Legea nr. 554/2004.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față se impune a se reține aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 110 din Tratat (fostul art. 90 din Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 110 din Tratat (fostul art. 90) produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 110 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Referitor la eventuala incidență a disp. nr.OUG 50/2008, Curtea constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 110 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul-intimat are dreptul la restituireaintegralăa taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii unei părți din taxă prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului (procedura de infringement) nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului, iar din aceasta perspectiva sentinta de prima instanta este nelegala, fiind pronuntata cu nesocotirea normelor comunitare incidente si fără a sesiza incompatibilitatea reglementarilor interne în vigoare la data achitării taxei cu dreptul comunitar.
Pentru toate aceste considerente, in baza dispozitiilor art. 304 punctul 9 si 312. recursul declarat va fi admis, sentinta va fi modificata in sensul ca se va admite cererea de chemare în judecată și se va dispune restituirea sumei de 5.093, RON taxă de primă înmatriculare.
De asemenea, instanta va obliga pârâtele, conform solicitării reclamantului si cu respectarea principiului disponibilitatii la plata dobânzii legale a sumei enuntate începând cu data de 30 septembrie 2009 (data introducerii cererii de chemare în judecată) până la achitarea efectiva a sumei.
În baza art. 274.pr.civ. pârâtele-intimate vor fi obligate să achite reclamantului sumă de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, în fond și în recurs. Desi recurentul a solicitat obligarea paratelor la suma de 2.100 Ron cheltuieli de judecata in toate ciclurile procesuale, constand in onorariu avocat, cheltuieli de deplasare si taxa de timbru si timbru judiciar, instanta apreciaza prin prisma dispozitiilor art. 274 alin. 3. ca suma solicitata este disproportionat de M raportat la cuantumul taxei si la gradul de complexitate al dosarului care ridica o problema de drept transata in mod unitar la nivelul Curtii de APEL CLUJ. In consecinta, instanta apreciaza ca suma de 1000 de Ron cu titlul de cheltuieli de judecata este conforma cu gradul de complexitate al dosarului si cu efortul intelectual al aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul procesual ales in B M, Bulevardul, nr. 18,. 72, jud. împotriva sentinței civile nr. 2.527 din 15 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu pârâtele- intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în B M,-, jud. M si ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, cu sediul în B M,-, jud. M pe care o modifică și admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M la restituirea sumei de 5.093 RON cu dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 30.09.2008 până la restituirea efectivă.
Obligă pârâtele la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.
Dact./6 ex./2.03.2010.
jud.fond Șt.
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Axente Irinel Andrei, Claudia
