Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE NR. 240/CA/2010

Ședința publică de la 16 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța

JUDECĂTOR 2: Marieta Florea

JUDECĂTOR 3: Marius

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.1260/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din partea părților împrocesuate.

Mandatarul reclamantei recurente depune la dosar:copia adresei nr.20948/22.08.2008 emisă de DGFP H-Activitatea de Inspecție Fiscală; copia declarației cetățeanului italian din care rezultă că în baza unui antecontract, a avut o înțelegere cu reclamanta prin care cetățeanul italian avea obligația să investească suma de 250.000 Euro în firmă, cu condiția ca banii respectivi să fie banii firmei, iar reclamanta să-i dea acestuia 45% din capitalul social la valoarea nominală existentă; copia încheierii de dată certă nr.499/09.02.2010, precum și copia deciziei nr.920/CA/2008 din care rezultă că s-a renunțat la judecata recursului și nu la dreptul în sine.

Invederează instanței că nu mai are cereri de formulat, împrejurarea față de care se acordă cuvântul în dezbateri.

Mandatarul reclamantei susține recursul, solicitând: admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei,anulării deciziei de impunere nr.129/2007 și a deciziei nr.15/2009 emise de pârâtă.. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr- și precizată ulterior, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta DGFP H:

- să se constate că împotriva Deciziei de impunere nr.129/31.08.2007 privind impozitul pe venit a fost formulată contestație în termen, cu privire la persoana care trebuie să plătească impozitul precum și procentul legal de 1% din venitul realizat;

- să se dispună anularea Deciziei nr.15/5.02.2009 emisă de pârâtă și să constate că Decizia de impunere nr.129/31.08.2007 a fost contestată în termen.

In motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că a formulat în termen contestația cu privire la eroarea de calcul privind procentul aplicat de 16% din venit față de 1%, precum și cu privire la faptul că suma de 250.000 euro nu revine de plată reclamantei, ci societății comerciale SC SRL.

Se mai susține că, la 4.10.2007, a formulat cerere de îndreptare a erorii din Raportul de inspecție fiscală nr.255/31.08.2007 și fiindcă pârâta nu i-a clarificat situația, a promovat o acțiune în contencios la data de 6.11.2007, fiind format dosarul nr- al Tribunalului Hunedoara, prin sentința nr.761/CA/2008 fiind respinsă contestația SC SRL, irevocabilă prin renunțarea la recurs.

Reclamanta mai afirmă că o contestație nu poate fi respinsă fiindcă poartă o denumire greșită, fiind formulată o nouă contestație la 8.12.2008 soluționată prin Decizia pârâtei nr. 15/5.02.2009, atacată în termen.

În drept s-au invocat prevederile art. 48, 54 pct. 2, 177 și 187 pct. 2.fiscal.

Pârâta DGFP Has olicitat prin întâmpinarea depusă respingerea capătului de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 15/2009 ca nefondat întrucât, în mod corect, a fost respinsă contestația reclamantei ca tardivă, iar cu privire la celălalt capăt a invocat excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința nr.761/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.

In drept s-au invocat disp.art.115 și următ. pr.civ. OG nr. 92/2003.

Prin sentința nr.1260/CA/2009, Tribunalul Hunedoaraa respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, precum și acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă raportat la sentința nr.761/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara este nefondată întrucât nu este identitate de părți și identitate perfectă de obiect între cele două cauze.

De asemenea, s-a apreciat că decizia atacată este legală, iar reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada contrară, respectiv că decizia de impunere nu i-a fost comunicată la 6.09.2007 și a contestat-o doar la data de 11.12.2007, cu mult după expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care a solicitat casarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii deduse judecății.

În motivarea recursului se susține, reiterându-se motivele acțiunii de fond, că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece ambele decizii emise de pârâtă sub nr. 129/31.08.2007 comunicată la 6.09.2009 și nr. 15/15.02.2009 au fost atacate în termen.

În drept, art. 304 pct. 9.pr.civ.

Recursul a fost timbrat cu 19,5 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.

Intimata DGFP Has olicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca neîntemeiat, recurenta neaducând nicio critică soluției instanței de fond.

Verificând sentința atacată din prisma motivului de recurs invocat, raportat la dispozițiile art. 304 ind. 1.pr.civ:

Împotriva Raportului de Inspecție fiscală nr. 255/31.08.2007 încheiat de pârâta DGFP, în baza căruia s-a emis Decizia de nr. 129/2007 a fost formulată la data de 4.10.2007, de către reclamanta în calitate de administrator al SC SRL o cerere de îndreptare a erorii cu privire la suma de 250.000 euro ce reprezintă în fapt venit al societății.

Ca urmare a răspunsului pârâtei exprimat în adresa nr. 2478/30.10.2007, SC SRL a contestat Raportul de inspecție fiscală prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-.

Prin sentința nr. 761/CA/27.02.2008, rămasă irevocabilă prin renunțarea la recurs, Tribunalul Hunedoaraa respins acțiunea societății, reținând că actul fiscal a fost emis pe numele reclamantei.

Reclamanta a înregistrat la DGFP H sub nr. 7550/14.08.2008 o nouă cerere pentru eroarea privind procentul aplicat de 16% din venit față de 1%, iar la data de 8.12.2008 a depus contestație împotriva Deciziei de nr. 129/31.08.2007.

În condițiile în care reclamanta a contestat inițial, în numele societății actul fiscal emis de pârâtă cu privire impozitul pe venit stabilit suplimentar de plată cu accesoriile aferente, fiind pronunțată și o hotărâre judecătorească cu privire la persoana îndreptățită de a introduce acțiunea în contencios, noul demers al reclamantei din anul 2008 nu poate fi considerat ca fiind făcut cu respectarea termenului prevăzut de art.207 alin.1 din OG nr.92/2003.

Astfel, contrar susținerilor recurentei, contestația sa din 8.12.2008 a fost respinsă ca nedepusă în termen prin Decizia nr. 15/9.02.2009 a DGFP H, iar nu pentru că poartă o denumire greșită, cererea de îndreptare a erorilor materiale introdusă în calitate de administrator la 4.10.2007 fiind analizată anterior atât de pârâtă.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivul invocat de recurentă nu subzistă, în mod temeinic fiind apreciată legalitatea Deciziei nr. 15/2009 emisă de organul fiscal, în temeiul art. 312.pr.civ. va fi respins ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței nr.1260/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -

Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 Februarie 2010.

Președinte,

- - -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored./4 ex./16.03.2010

Jud.fond

Președinte:Mariana Claudia Clonța
Judecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 240/2010. Curtea de Apel Alba Iulia