Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 243/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.243/R/CA.-.Dosar nr.5060/62/R/CA-./2007
Ședința publică din data de:-1 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă- - -- JUDECĂTOR 2: Maria Ioniche
-- -- JUDECĂTOR 3: Georgeta
-- --- președinte secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâțiiDirecția Generală a Finanțelor Publiceși Administrația Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.155/C din data de 11 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr.-, având ca obiect "anulare act control taxe și impozite".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză, au avut loc asupra celor două recursuri, în ședința publică din data de 25 martie 2008, când părțile lipsind, instanța rămas în pronunțare asupra celor două recursuri, conform celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar eventuale concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 1 Aprilie 2008.
Față de actele, lucrările și probele administrate în cauză, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
.//.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată că:
La data de 22.06.2007, reclamantul Biroul de Metrologie Legală Bac hemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ și fiscal, pe pârâta Direcția Finanțelor Publice a Județului B, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărâre judecătorească, să se dispună anularea în tot a Deciziei nr.- emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată și, în consecință, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 587 lei, reprezentând accesorii aferente obligațiilor fiscale și luarea, în subsidiar, ca plată valabilă, a impozitului pe venituri din salarii, în sumă de 6242 lei, făcută de reclamant prin Ordinul de plată nr.704/29.11.2003.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov, în care, instanța, în baza probelor administrate, a pronunțat sentința civilă nr.155/AF din 11 2007.
Prin această hotărâre, instanța a dispus următoarele:
A admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul BIROUL ROMÂN DE METROLOGIE LEGALĂ B în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și în consecință:
A dispus anularea deciziei nr. 49/14.03.2006 emisă de pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice B și a deciziei nr. 205/10.01.2007 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice B privind suma de 587 lei- reprezentând dobânda aferentă impozitului pe salarii de 6.242 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept, următoarele:
Prin declarația nr.-/09.01.2004 reclamantul a declarat la Administrația Finanțelor Publice un impozit pe veniturile din salarii pentru luna noiembrie 2003 în sumă de 6.242 lei.
Cu Ordinul de plată nr. 704/29.11.2003 în valoare de 181.675 lei reclamantul a achitat impozitul pe veniturile din salarii, centralizat pentru toate direcțiile teritoriale din subordine la Trezoreria Municipiului Sectorul 4 și care include debitul de 6.242 lei reprezentând impozit pe salarii pentru Direcția Regională de Metrologie Legală
Pârâta Administrația Fiscală B prin decizia nr. 205/10.01.2007 a calculat dobânzi în cuantum de 587 lei aferente impozitului pe veniturile din salarii de 6.242 lei.
Instanța apreciază că dobânzile în cuantum de 587 lei calculate de pârâtă pentru perioada 28.09.2006-31.12.2006 nu sunt justificate, având în vedere următoarele:
Plata impozitului pe veniturile din salarii s-a făcut în termen conform OP nr. 704/29.11.2003.
Conform art. 116 din OG. 92/2003, dobânzile și penalitățile se calculează și se datorează pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată.
În speță, pârâtele susțin că reclamanta datorează dobânzi nu pentru achitarea cu întârziere sau neachitarea debitului, ci pentru faptul că aceasta a achitat impozitul pe veniturile din salarii la Trezoreria Mun. B Sectorul 4, în loc să îl vireze la Trezoreria Mun.
În această situație, pentru plata impozitului pe veniturile din salarii se poate recurge la regularizarea sumelor între bugete, și nu la calcularea dobânzilor.
Față de aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea reclamantului în sensul anulării deciziilor nr. 49/14.03.2006 și nr. 205/10.01.2007 emise de pârâți privind suma de 587 lei reprezentând accesorii aferente impozitului pe veniturile din salarii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termenul legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței nr.155/AF/11.12.2007 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală și menținerea actelor administrativ fiscale ca fiind legale și temeinice.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată următoarele:
În soluționarea recursului se va reține faptul că Direcția Regională de Metrologie Legală Bad eclarat prin Declarația nr.-/09.01.2004 un impozit pe veniturile din salarii pentru luna noiembrie 2003 în sumă de 6.242 lei.
Ulterior, Biroul Român de Metrologie Legală, prin contestația înregistrată la DGFP B, susține că a achitat impozitul pe veniturile din salarii, centralizat pentru toate direcțiile teritoriale din subordine, cu nr.704/29.11.2003 în valoare de 181.675 lei, sumă plătită la Trezoreria Municipiului B-Sectorul 4 și care include debitul de 6.242 lei, reprezentând impozit pe salarii pentru Direcția Regională de Metrologie Legală
În raport cu situația expusă, instanța de recurs va reține faptul că organul fiscal teritorial, în mod corect a calculat pentru perioada 28.09.2006 - 31.12.2006, prin Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale nr.205/10.01.2007, dobânzi în valoare de 587 lei, aferente sumei de 6.242 lei, declarată de Direcția Regională de Metrologie Legală B prin Declarația nr.-/09.01.2004, dat fiind faptul că intimata reclamantă nu a achitat debitul declarat la Trezoreria B, în temeiul art.86 lit c și art.116 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
De asemenea, în soluționarea recursului se va reține că, pentru veniturile din salarii datorate de sucursale/puncte de lucru din teritoriu, sunt aplicabile prevederile art.2.3.1. și 2.3.2 din Ordinul nr.1785/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice referitoare la aplicarea prevederilor din OG nr:61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare.
Plata se realizează de către persoana juridică, distinct pentru fiecare punct de lucru, la unitatea de trezorerie în a cărei rază teritorială se află acesta. Ori, cu privire la excepția invocată de intimata reclamantă, instanța de fond nu s-a pronunțat.
În altă ordine de idei, se invocă faptul că plata sumei de 6.242 lei trebuia efectuată de către Biroul Român de Metrologie Legală, la Trezoreria județului B, cu menționarea codului d e înregistrare fiscală și denumirii persoanei juridice care face plata și a codului d e înregistrare fiscală a Direcției Regionale de Metrologie Legală
Art.28, alin.7 din OUG nr.45/5.06.2003 privind finanțele publice locale prevede că plătitorii de impozite și taxe care au organizate puncte de lucru stabile cu minimum 5 angajați, sunt obligați să solicite înregistrarea fiscală a acestora, ca plătitori de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află punctul de lucru.
Potrivit art.26, alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicată, pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, plătitor de obligații fiscale este persoana juridică, cu excepția impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face potrivit legii, de către sediile secundare ale persoanei juridice.
Astfel, se solicită a se constata că Biroul Român de Metrologie Legală avea obligația achitării obligațiilor fiscale în sumă de 6.242 lei, reprezentând impozitul pe veniturile din salarii aferente lunii noiembrie 2003, realizate la nivelul județului B, la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, unitate fiscală în a cărei rază teritorială se află Direcția Regională de Metrologie Legală
În concluzie, se solicită a se constata că DGFP B, prin Decizia nr.49/14.03.2007, în mod legal și temeinic a dispus în sensul respingerii contestației formulate de Biroul Român de Metrologie Legală, aspect de critică asupra hotărârii instanței de fond.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod procedură civilă și a art.3041Cod procedură civilă, prevederile OUG nr.45/2003, art.26, alin.2 și art.115 din OG nr.92/2003.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva aceleiași sentințe civile, a declarat în termen legal recurs și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B - emitentă a Deciziei nr.205/10.01.2007, împotriva căreia s-a formulat contestație de către reclamant și care a fost soluționată prin decizia nr.49/14.03.2007 de către pârâta DGFP
Astfel, prin recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice B se aduc următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie sentinței atacate, cu nr.153/AF/11.12.2007 a Tribunalului Brașov:
1). Instanța de fond a procedat nelegal prin aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
În acest sens, recurenta a susținut că, în mod corect a calculat dobânzi în valoare de 587 lei, aferente sumei de 6242 lei, întrucât reclamantul nu a achitat debitul la Trezoreria Municipiului B, conform art.87, alin.7 și art.116 din OG nr.92/2003, pentru perioada 28.09.2006 - 31.12.2006.
Recurenta a susținut, în apărare, aplicarea prevederilor art.28, alin.7 din OUG nr.45/2003 și art.26, alin.2 din OG nr:92/2003 privind obligațiile fiscale de plătit - impozite de persoana juridică.
În esență, a susținut că Decizia nr.205/10.01.2007, emisă de Administrația Finanțelor Publice B este corectă și legală, iar instanța de fond a greșit prin faptul că a dispus anularea acesteia ca nelegală, întrucât potrivit prevederilor legale invocate de recurentă, accesoriile calculate la debitul declarat, sunt legale și datorate de reclamant, care nu a efectuat plata la Trezoreria Municipiului
Recurenta a susținut că dobânda și penalitățile au fost calculate în mod corect și legal la debitul declarat de către Direcția Regională de Metrologie Legală B, prin Declarația nr.-/09.01.2004, în evidențele pârâtei nefiind înregistrată și plata debitului.
În concluzie, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bac onsiderat că instanța de fond nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii atacate dispozițiile legale invocate de recurentă, dispoziții aplicabile în speță, privitoare la declararea și plata impozitului pe veniturile din salarii, în succesiunea lor temporală, rezumându-se la a analiza cauza numai sub aspectul locului achitării impozitului pe venitul din salarii.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului, ca fiind vădit netemeinică.
În cauză, reclamantul (intimat) a formulat întâmpinare la recursurile declarate de pârâte (filele 14-16 dosar și filele 19-21, 22-24 dosar).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată cu nr.153/C/11.12.2007 a Tribunalului Brașov, prin prisma motivelor de recurs invocate de cele două recurente pârâte și raportat la prevederile nr.OG92/2003 și nr.OG45/2003, constată recursurile declarate în cauză ca fiind nefondate pentru urătoarele considerente:
Din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că, în mod corect și legal a apreciat instanța de fond situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând astfel o hotărâre legală și temeinică.
Cât privește criticile formulate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cât și cele formulate de recurenta Administrația Finanțelor Publice B, instanța constată că ambele recursuri sunt întemeiate în drept pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că, hotărârea instanței de fond ar fi dată cu aplicarea greșită a probelor și a legii.
Ambele recurente au susținut legalitatea și temeinicia actelor administrativ fiscale emise, respectiv Decizia nr.205/10.01.2007 emisă de Administrația Finanțelor Publice B și Decizia nr.49/14.03.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în sensul că reclamantul (intimat) datorează dobânzi și penalități de întârziere, întrucât nu a achitat în termen și la Trezoreria Municipiului B debitul de 6.242 lei, potrivit Declarațiilor fiscale privind veniturile.
Ori, verificând actele de la dosar, raportat la prevederile legale invocate de ambele recurente, respectiv art.28, alin.7 din OUG nr.45/2003 și art.26, alin.2 din OG nr.92/2003 privind finanțele publice locale, rezultă că, în fapt, reclamantul a achitat impozitul pe venitul din salarii, chiar dacă nu la Trezoreria B, ci la Trezoreria de la sediul principal și în termen legal.
Ca atare, nu se poate reține vreo culpă în sarcina reclamantului pentru neplata obligațiilor fiscale, care să conducă la calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere de către Administrația Finanțelor Publice
Mai mult, în speță, nu sunt incidente prevederile art.115, alin.1 și alin.3 din OG nr.92/2003, față de probele de la dosar și dispozițiile legale sus menționate.
Ca urmare a celor mai sus expuse, instanța de recurs, verificând probele de la dosar și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, constată că, în cauză nu sunt incidente prevederile art.304, pct.9 Cod procedură civilă.
Dat fiind faptul că în esență, criticile formulate prin cele două recursuri vizează aceleași aspecte și au aceleași argumente de fapt și de drept, susținând legalitatea și temeinicia celor două decizii fiscale emise de recurentele pârâte, instanța de recurs, față de considerentele de fapt și de drept expuse și față de considerentele hotărârii de fond atacate, urmează a înlătura toate criticile de recurs ca neîntemeiate și va respinge ambele recursuri ca nefondate.
În acest sens, instanța de recurs a reținut ca justificat argumentul instanței de fond, în sensul că plata debitului s-a făcut în termenul legal, conform nr.704/29.11.2003, și că pentru plata impozitului pe veniturile din salarii, se poate recurge la regularizarea sumelor între bugete și nu la calcularea dobânzilor, întrucât acestea se datorează pentru întârzierea sau neplata debitului, ceea ce, în speță, nu este cazul.
Conform art.312, alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva Sentinței civile nr.155/AF/11.12.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o va menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice- cu sediul în B,-, jud.B șiAdministrația Finanțelor Publice, cu același sediu, împotriva Sentinței civile nr.155/AF/11 2007 Tribunalului Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -Pt.jud. - -, - --
plecată în concediu de odihnă,
semnează d-nul Vicepreședinte al instanței,
Grefier,
Red.:-/05.05.2008
Dact.:-/2 ex./25.06.2008
Jud.fond:- -
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche, Georgeta
