Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 247/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act de control taxe și impozite -
ROMA NI
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.247
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra acțiunii având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite" formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru, cu sediul în municipiul F,-, județul S, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B cu sediul în,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S cu sediul în S,-, județul
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 09 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin acțiunea adresată acestei instanțe la data de 19.12.2008 reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Fas olicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Autoritatea Națională de Administrare Fiscală B, anularea deciziei nr. 265/14 august 2008 emisă de pârâta, a raportului de inspecție fiscală parțială nr. 72298/18.03.2008 și deciziei de impunere nr. 449/19.03.2008 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivarea acțiunii a arătat că, prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere mai sus indicate, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 10.555.592 lei, din care 5.930.108 lei reprezintă accize pentru distilatul de mere aflat în stoc la data de 31 ianuarie 2006 și 4.625.484 lei majorări de întârziere aferente obligației de plată suplimentare. La baza constatărilor organelor fiscale a stat decizia nr. 11/23 ianuarie 2006 emisă de, prin care se reține că, Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate a revocat autorizația de antrepozit fiscal nr. 289/23 decembrie 2003 și că, urmare a acestui fapt, reclamanta ar datora accizele aferente produsului distilat de mere aflat în stoc, în temeiul art. 192 alin. 7, art. 218 din Legea nr. 571/2003 și pct. 17 alin. 1 din nr.HG 44/2004.
Susține reclamanta că, față de împrejurarea că i-a fost revocată autorizația de antrepozit, nu poate fi subiect al raportului juridic fiscal și nici plătitor de accize, invocând în această susținere și decizia nr. LXI/24 septembrie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat un recurs în interesul legii, clarificându-se faptul că persoana fizică sau persoana juridică ce nu este antrepozitar autorizat sau, în cazul produselor prev. de art. 207, operator economic în sensul art. 209 din Codul fiscal, nu are calitate de plătitor de accize.
Mai arată reclamanta că, din cantitatea totală de 6.937,75 hl distilat fructe indicată de organele de control ca fiind evidențiată în stocul scriptic al unității la data de 31 ianuarie 2006, o cantitate de 6.368,98 hl reprezintă stocuri anterioare datei de 31 decembrie 2003, iar, potrivit disp. pct. 38 alin. 7 din Normele Metodologice pentru aplicarea art. 221 Cod fiscal, acciza devine exigibilă la momentul livrării produselor.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, prin întâmpinarea depusă la dosar (22), a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că disp. din Normele Metodologice invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în speță, întrucât din listele de inventariere privind stocurile de produse finite la data de 31.12.2003 și la data de 31.01.2006, rezultă că acestea au fost întocmite de către aceeași unitate și nu pentru alte locații decât antrepozitele fiscale ale antrepozitarului autorizat.
Cât privește decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de reclamantă, nici aceasta nu este aplicabilă în speță, prin această decizie instanța supremă pronunțându-se cu privire la "calitatea de subiect activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal sau de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau nemarcate necorespunzător ori cu marcaje false, a persoanelor fizice care nu este comerciant" și nu asupra calității de plătitor de accize a unui antrepozitar căruia i s-a revocat autorizația de antrepozit fiscal.
Pârâta B, deși a fost legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prin precizările depuse la dosar la data de 30.10.2009 (107), reclamanta arată că, la data de 13 iulie 2009 în prezența delegatului F, au fost prelevate 144 probe din stocul de produse pentru care s-a stabilit obligația de plată a accizelor în vederea expertizării acestor produse și că, în urma analizelor efectuate de Laboratorul de din cadrul Universității de Știință Agricole și Medicină Veterinară I s-a constatat, pe de o parte, că probele supuse analizelor au concentrații alcoolice diferite variind între 12,85% și 59 %, iar, pe de altă parte, că produsele în discuție sunt improprii consumului și nu pot fi recuperate, recomandându-se distrugerea acestora.
Ori, susține reclamanta, un produs impropriu consumului nu este accizabil, concluzie confirmată și de reglementarea cuprinsă la art. 192/1 Cod fiscal, potrivit căreia, pentru băuturile alcoolice retrase de pe piață, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite.
Pe de altă parte, mai arată reclamanta, la data inspecției fiscale nu s-au efectuat măsurători efective pentru determinarea concentrației alcoolice, iar gradele de concentrație alcoolică luate în considerare de organele fiscale sunt infirmate de buletinele de analiză prezentate de reclamantă.
În fine, mai precizează reclamanta, valoarea accizelor stabilite (fără majorări și penalități), este de peste două ori mai mare decât valoarea totală a distilatului asupra căruia s-a calculat acciza, iar valoarea totală a obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa depășește cu mult cifra de afaceri a unității pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2007, fapt care demonstrează caracterul aberant al acestor obligații impuse pentru un produs care este impropriu consumului și care nu poate fi valorificat.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, deși i s-a acordat un termen pentru a răspunde la precizările făcute de reclamantă și a fost amânată și pronunțarea la următorul termen, nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a depus concluzii scrise prin care să-și exprime poziția față de aceste noi motive invocate de reclamantă în susținerea pretențiilor sale.
În cauză instanța a pus în discuție efectuarea unei expertize contabile, expertiză ce a fost efectuată însă nu a fost depusă la dosarul cauzei întrucât reclamanta, având conturile blocate ca urmare a punerii în executare de către pârâtă a actelor administrative contestate, nu a avut posibilitatea achitării diferenței reprezentând onorariul expertului.
Examinând cererea de față, în raport de înscrisurile depuse la dosar precum și de poziția procesuală a pârâtelor, Curtea constată că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 162 Cod fiscal, accizele reprezintă taxe speciale de consum, iar toate produsele alcoolice accizabile, astfel cum sunt ele definite în cuprinsul art. 169-173 Cod fiscal și în nomenclatura combinată (NC), sunt destinate consumului.a contrario, un produs impropriu consumului nu este accizabil, concluzie ce poate fi trasă și din reglementarea cuprinsă în art. 192/1 Cod fiscal, potrivit căruia, pentru băuturile alcoolice retrase de pe piață dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite.
Prin urmare, intenția legiuitorului a fost aceea de a nu fi percepute accize pentru produsele improprii consumului, încât nu există nici o rațiune pentru care, în cazul unor astfel de produse pentru care acciza nu a fost plătită, aceasta să fie totuși percepută pentru ca apoi să fie restituită.
În speță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că imediat după efectuarea inspecției fiscale produsele pentru care au fost calculate accizele au fost sechestrate și sigilate în baza deciziei nr. 8/2008, încât se poate reține că atât în ce privește cantitatea cât și concentrația alcoolică au rămas neschimbate de la data efectuării controlului și până la desigilarea lor, operațiune efectuată în prezența delegatului F (proces verbal de sigilare/desigilare nr. 475/13.07.2009 - vezi dosar buletine de analize, fila 2). În urma desigilării au fost prelevate 144 probe din stocul de produse menționat în raportul de inspecție fiscală, probe ce au fost supuse analizelor efectuate de către Laboratorul de al Universității de Științe Agricole și necontestat de pârâte. S-a constatat că respectivele produse sunt improprii consumului, neputând fi valorificate sau recuperate și că ele prezintă grade diferite de concentrații alcoolice, variind între 15,85% și 59% și nu concentrațiile reținute în urma efectuării controlului fiscal.
Față de această situație de fapt, raportată la textele de lege mai sus enunțate rezultă că reclamanta nu datorează accize pentru produsele care au făcut obiectul inspecției fiscale, produse improprii consumului și care nu pot fi valorificate sau recuperate.
Pe de altă parte, de reținut este și apărarea reclamantei referitoare la faptul că, în urma reevaluării autorizației de antrepozit, un produs aflat în stoc poate fi eliberat pentru consum numai în măsura în care există acordul autorității fiscale competente și cum, în cauză după data emiterii deciziei nr. 11/2006 nu s-a emis nici un acord pentru valorificarea produselor în stoc la acea dată (valorificare care oricum nu era posibilă, produsele fiind improprii consumului), rezultă că stocul de produse în discuție nu putea fi eliberat pentru consum și că, pe cale de consecință, nu erau îndeplinite nici condițiile prev. de art. 192 alin. 7 Cod fiscal pentru ca acciza să fi devenit exigibilă la data avută în vedere de organele de control fiscal.
Față de cele expuse mai sus,Curtea, constatând că actele fiscale contestate de reclamantă au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale menționate, în baza art. 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, va admite acțiunea reclamantei și va anula decizia nr. 265/14.08.2008 emisă de pârâta AF. (prin care a fost respinsă contestația reclamantei), precum și raportul de inspecție fiscală parțială nr. 72299/18.03.2008 și decizia de impunere nr. 449/19.03.2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect "anulare act de control taxe și impozite" formulată de reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru, cu sediul în municipiul F,-, județul S, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B cu sediul în,-, sector 5 și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S cu sediul în S,-, județul
Anulează Decizia nr. 265/14.08.2008 emisă de Agenția Națională De Administrare Fiscală, Raportul de inspecție fiscală parțială nr. 72299/18.03.2008 și Decizia de impunere nr. 449/19.03.2008 întocmite de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red. - -
Tehnodact.
17.11.2008/4 ex.
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta
