Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2523/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2523/2009
Ședința publică din data de 19 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M, împotriva sentinței civile nr. 1131 din data de 22.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 14 octombrie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatului prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 pr.civ. apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1131 din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile formulate de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și în consecință:
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 5.464 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța - nr. -/19.02.2008.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 5.464 lei, cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1.004,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamantul a achitat în contul Trezoreriei orașului B M, suma totală de 5.464 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr. -/19.02.2008, pentru autoturismul marca Volkswagen Golf, înmatriculat pentru prima dată în Germania, la data de 01.06.2001.
Prin cererea înregistrată la. B M, reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, însă organele fiscale nu au dat răspuns acestei cereri, în termenul prevăzut de lege.
Analizând cererea, instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, astfel încât, deoarece, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, există o diferență de tratament, a fost constatată și sancționată prin dispunerea restituirii taxei încasate nelegal.
În ceea ce privește prevederile nr.OUG 50/2008, instanța a constatat că ele nu pot fi aplicate retroactiv, cu atât mai mult cu cât taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța de fond a apreciat că aceasta este justificată, în baza art. 3 din nr.OG 9/2000, respectiv dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 3041.pr.civ. pârâta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
De asemenea, pârâta a arătat că sentinta recurată este lipsită de temei legal si a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii, respectiv art. 304 pct. 9.pr.civ.
Cu privire la dispozitiile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat că deși componenta de mediu nu era clar evidențiata la data plății taxei speciale de înmatriculare, prin restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare si taxa pe poluare care ar fi fost datorată, se creează o egalitate între cei care plătesc taxa pe poluare după data de 1 iulie 2008 si cei care au încasat diferența de taxa.
Cu privire la dobânda legală, pârâta a arătat că instanța de fond a acordat dobânda legală, în temeiul art. 3 din nr.OG 9/2000, deși reclamantul a solicitat dobânda legală prevăzută de Codul d e procedură fiscală, având în vedere raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății, motiv pentru care sentința este nelegală.
A fost criticat și modul de soluționare al petitului având ca obiect plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu a fost făcută decât dovada plății unui onorariu avocațial în sumă de 500 lei.
Examinând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, PRIN B M, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind parțial fondat pentru următoarele considerente:
Sentința tribunalului este legală și temeinică, în cauza de față, tribunalul reținând aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, susținerile reclamantului și ale pârâtelor conform cărora acordarea dobânzilor nu se poate realiza decât din perspectiva prevederilor art. 124.pr.fisc. nu este pertinentă, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, însă numai pe temeiul prev. de OG nr. 9/2000.
Așa fiind, Curtea constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, în temeiul dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d, ale art. 124 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură fiscală. Instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii legale, justificată în baza art. 3 din OG nr. 9/2000, acordând astfel ceea ce nu s-a cerut.
În baza principiului disponibilității, instanța trebuia să aibă în vedere solicitarea formulată de către reclamant, astfel încât, și din această perspectivă, hotărârea instanței de fond urmează a fi modificată, în considerarea disp. art. 304 pct. 6.pr.civ.
Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat, în baza prev. art. 312 alin. 1.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care se va dispune obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M la restituirea sumei de 5.464 lei, iar petitul privind acordarea dobânzii legale, în temeiul prev. art. 124.pr.fisc. va fi respins.
Aceste considerente sunt parțial valabile și în privința criticilor referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, justificată de culpa procesuală a pârâtelor, care derivă, așa cum am mai arătat, din obligația de aplica prioritar dreptul comunitar, care nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
Așa fiind, pârâtele vor fi obligate, potrivit art. 274.pr.civ. la plata, în solidar, a sumei de 304,30 lei, cheltuieli de judecată care reprezintă onorariul avocațial și taxa de timbru, aferente judecării fondului.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3.pr.civ.
Contrar susținerilor reprezentantului reclamantului, potrivit cărora "art. 274.pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale, Curtea apreciază că aceste dispoziții legale își găsesc aplicabilitate în speță. Astfel, se poate observa că reprezentantul reclamantului a solicitat obligarea pârâtelor la plata unui onorariu în cuantum de 500 RON, respectiv 1000 RON pentru activitatea acestuia în primă instanță și în recurs. Aceste sume sunt apreciate de C ca fiind nepotrivit de mari în raport de valoarea pricinii și de complexitatea ei.
De asemenea, acțiunea formulată și întâmpinarea depusă sunt identice în toate cele peste 600 de litigii identice promovate și care vizează restituirea taxei de primă înmatriculare urmare a protocolului încheiat inițial între reprezentantul reclamantului și - Filiala Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că probațiunea în cauză a fost efectuată doar ca urmare a practicii constante a instanței de recurs, care, în cauze similare, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, a statuat în sensul în care probațiunea trebuie suplimentată prin depunerea de înscrisuri care atestă că anterior importului în România, autoturismul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un alt stat membru UE precum și prin încheierea și depunerea contractului de asistență juridică încheiat personal de reclamant cu mandatarul său, excluzând participarea
Mai trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența constantă a, instanța supremă admite că prevederile art. 274 alin. 3.pr.civ. sunt aplicabile ori de câte ori onorariul de avocat acordat nu apare ca fiind justificat nici din punct de vedere probator, nici din punct de vedere al valorii pricinii sau a muncii îndeplinite de avocat (decizia nr. 3.944 din 04 decembrie 2007).
Ca atare, vor fi respinse restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, atât pentru fond, cât și pentru recurs, urmare a soluției de admitere a căii de atac promovate de către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMî mpotriva sentinței civile nr. 1131/22.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M să restituie reclamantului suma de 5464 lei, precum și cheltuieli de judecată în cuantum de 304,3 lei, aferente judecării fondului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge restul pretențiilor privind acordarea dobânzii și a cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.B/MB
11.11.09/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
