Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 253/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 253/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - B în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice - B împotriva sentinței civile nr. 266 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-reclamantă SRL, avocat, lipsă fiind recurentele-pârâte.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a formulat recurs de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice - B, în nume propriu și în numele Administrației Finanțelor Publice - B, declarat și motivat în termen, scutit de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului intimatei-reclamante SRL.
Avocat pentru intimata-reclamantă pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului. Referitor la motivul de recurs privind nulitatea expertizei motivat de faptul că expertul nu a convocat organul de inspecție fiscală, arată că la fila 127 dosar fond se află confirmările de primire care atestă faptul că părțile au fost înștiințate de expert.
În fapt, societatea a cumpărat bunuri de la SRL urmând ca contravaloarea facturilor să fie plătită la două societăți, la care SC SRL avea datorii. Apreciază că au efectuat o plată legală prin achitarea obligației de plată, la ordinul creditorului, către o altă societate, față de care creditorul său avea datorii, întrucât în cazul obligațiilor reciproce, plata făcută unui terț cu acordul creditorului este perfect valabilă. Din acest motiv, arată că nu s-a putut face compensarea datoriilor între societăți, întrucât sumele trebuiau înregistrate în contabilitatea fiecărei societăți. Mai arată că, potrivit deciziei contestate, ar însemna să se plătească încă o dată bunurile care deja au fost achitate la momentul cumpărării. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 266 din 28.05.2008 Tribunalul Bacăua admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Activitatea de Control Fiscal B; a dispus anularea deciziei nr. 334/19.10.2006 emisă de B, a dispoziției nr. 4142/31.05.2006 și a procesului verbal nr. 4023/26.05.2006 emise de Activitatea de Control Fiscal
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 334/19.10.2006 a Bs -a respins ca neîntemeiată contestația formulată de împotriva Dispoziției nr. 4142/31.05.2006 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală în sensul de a înregistra în evidența contabilă a plăților efectuate către P N în baza OP nr. 488/12.12.2003 și nr. 515/16.12.2003 și respectiv a obligației de plată creată față de.
Pentru a pronunța această decizie, Baa vut în vedere dispoziția nr. 4142/31.05.2006 și procesul verbal nr. 4023/26.05.2006 întocmite de Activitatea de Control Fiscal B, reținându-se că în perioada 12.12.2003 - 16.12.2003, a virat în contul P N, suma totală de 2.13.000.000 lei, cu OP nr. 488/12.12.2003 suma de 1.190.000.000 lei reprezentând plata pentru, conform contractului din 10.12.2003 și cu OP nr. 515/16.12.2003, suma de 940.000.000 lei reprezentând plata pentru contravaloarea facturii nr. -.
S-a mai reținut că suma de 2.130.000.000 lei a fost înregistrată în evidența contabilă în contul 404 - furnizori de imobilizări corporale în contul obligației de plată către SC SRL, prin articolele contabile 404=5121/12.12.2003 - 1.190.000.000 lei și 404=5121/16.12.2003 - 940.000.000 lei, cu ajutorul acestui cont ținându-se evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale.
Ca urmare, prin înregistrarea plăților către P N în contul 404 - furnizori de imobilizări, SC a stins obligația de plată față de fără a respecta prevederile OUG nr. 77/1999 modificată, mascând natura reală și exactă a plății. Astfel, s-a concluzionat că avea obligația înregistrării în evidența contabilă a operațiunilor efectuate, astfel:
- are de plată către suma de 2.130.000.000 lei în contul activelor cumpărate;
- are de încasat de la PNs uma de 2.130.000.000 lei, sumă ce a fost virată cu OP nr. 488/12.12.2003 și nr.515/16.12.2003.
După efectuarea compensării între cele trei societăți, în conformitate cu prevederile OUG nr. 77/1999, contestatoarea avea posibilitatea înregistrării în evidența contabilă a stingerii obligației de plată față de Ca urmare, s-a apreciat că în mod corect s-a dispus, prin dispoziția nr. 4142/31.05.2006, măsura de înregistrare în evidența contabilă a plăților efectuate către P N în baza OP nr. 488/12.12.2003 în sumă de 1.190.000.000 lei și nr. 515/16.12.2003 în sumă de 940.000.000 lei și respectiv obligația de plată creată față de întrucât nu a respectat prevederile Legii contabilității nr. 82/1991, regulamentul de aplicare a Legii contabilității și a OUG nr.77/1999 modificată și republicată.
Contestatoarea a achiziționat, în anul 2003, de la o serie de active (clădiri, teren, utilaje) în baza următoarelor documente:
- factura fiscală seria - - nr. -/5.11.2004 în valoare totală de 2.201.500.000 lei (220.150 RON) reprezentând contravaloare utilaje;
- factura fiscală seria - - nr. -/1.12.2004 în valoare totală de 1.190.000.000 lei (119.000 RON), reprezentând contra valoare active în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.3577/11.12.2003;
- factura fiscală seria - - nr. -/2.12.2004, în valoare totală de 1.190.000.000 lei (119.000) reprezentând contravaloare utilaje.
În perioada 12.12.2003 - 16.12.2003, SC a virat în contul PNs uma totală de 2.130.000.000 lei (213.000 RON) astfel: cu OP nr. 488/12.12.2003 suma de 119.000 RON, menționându-se că plata se face pentru, conform contractului 10.12.2003 și cu OP nr. 515/16.12.2003 suma de 940.000.000 lei (94.000 RON) menționându-se că plata se face pentru - contravaloarea facturii nr. -, plăți efectuate la solicitarea care avea datorii către P
Ca urmare, așa cum s-a reținut și prin raportul de expertiză, a înregistrat corect în contabilitate stingerea obligației de plată către prin debitarea contului de furnizori de imobilizări și creditarea contului de disponibilități nefiind încălcate dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991 republicate, Normele Metodologice de utilizare a conturilor contabile și OUG nr. 77/1999 cu privire la înregistrarea în contabilitate a plăților efectuate către, la ordinul creditorului său.
În momentul efectuării plăților menționate nu existau obligații reciproce de plată între și, astfel că nu putea fi persoana juridică inițiatoare și nici destinatara, conform Regulamentului de compensare aprobat prin HG nr. 685/1999, astfel că prevederile OG nr. 77/1999 cu modificările și completările ulterioare, nu sunt aplicabile speței în cauză.
Pe de altă parte, modalitatea de achitare a obligației de plată de către la ordinul creditorului său către PNf ață de care creditorul avea la rândul său obligații de plată, este o modalitate de plată care se practică în relațiile comerciale dintre agenții economici.
Prin rezoluția din data de 29.06.2006 pronunțată de Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. 3D/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de administratorii celor trei societăți comerciale, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 23 din Legea nr. 676/2002, întrucât fapta nu există.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
1) Motivarea sentinței se bazează exclusiv pe concluziile expertului, reprezentând redarea fidelă a acestor concluzii, fără ca instanța să aibă un raport personal la interpretarea acestor concluzii și, astfel, să realizeze o motivare convingătoare. Mai mult, instanța a ignorat precizările făcute în obiecțiunile la expertiză referitoare la nulitatea acesteia conform art. 208 din Codul d e procedură civilă.
2) Prin dispoziția nr. 41242/31.05.2006 i s-a pus în vedere reclamantei să înregistreze și să repună corect în contabilitate plățile efectuate către P N cu ordinele de plată nr. 488/12.12.2003 și nr. 515/16.12.2003, respectiv achitarea sumei de 2.130.000.000. Această măsură a fost dispusă ca urmare a constatărilor făcute ca urmare a controlului efectuat la și P
Suma de 2.130.000.000 lei (123.000 ron) a fost înregistrată în evidența contabilă a în contul 404 -Furnizori de imobilizări, în contul obligației de plată către prin articolele contabile: 12.12.2003=5121 - 1.190.000.000 lei; 16.12.2003=5121 - 940.000.000 lei. Conform Legii nr. 82/1991 și regulamentului său de aplicare, cu ajutorul contului 404 se ține evidența obligațiilor de plată față de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale. În creditul contului 404 se înregistrează valoarea imobilizărilor facturate de furnizori, iar în debitul contului 404 se înregistrează sumele achitate furnizorilor de imobilizări.
Prin înregistrarea plăților către P N în contul 404, a stins din obligația față de, fără a respecta prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/1999, mascând natura reală a plății.
Atât instanța, cât și expertul contabil și-au exprimat punctul de vedere prin prisma înregistrărilor contabile deja efectuate de societate respectiv, a datoriei față de a plății efectuate către A și stingerea datoriei către
Aceasta din urmă avea datorii la în sumă de 582.753.235 lei. În perioada 12.12.2003 - 16.12.2003 a virat în contul suma totală de 2.130.000.000 lei cu mențiunea, pe ordinele de plată, pentru.
În cazul înregistrării corecte în contabilitatea a plăților efectuate cu ordinele de plată 488/12.12.2003 și nr. 515/16.12.2003 către, respectiv a achitării obligației de plată către, ar fi rezultat următoarea situație:
- are de plată către suma de 2.130.000.000 lei în contul activelor cumpărate;
- are de încasat de la sum a de 2.130.000.000 lei, sumă ce a fost virată cu ordinele de plată 488/12.12.2003 și nr. 515/16.12.2003.
II. Contrar punctului de vedere al expertului contabil, existau obligații reciproce de plată între cele trei societăți, fapt pentru care, la data efectuării compensării, exista obligația respectării prevederilor cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/1999 și în Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 658/1999, precum și obligația utilizării formularelor specifice: proces-verbal de compensare și ordin de compensare.
Conform evidenței contabile a contul 4040 este dezvoltat analitic, pe fiecare furnizor, fapt pentru care obligația de plată față de reprezenta achiziții active este evidențiată distinct, fapt pentru care nu se poate stinge o obligație de plată decât față de titularul creanței, în cauză,. În mod inadmisibil a procedat la stingerea directă a soldurilor analitice ale contului 404, cu încălcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 82/1991, în sensul că au fost compensate obligații față de un furnizor ( ) cu creanțe - sume achitate fără existența unei obligații corelative - față de un furnizor debitor ( ).
III. Ținând cont de circuitele financiare create și de modalitatea nelegală de efectuare a compensărilor între societăți, precum și intenția reprezentantului de a evita încasările prin intermediul conturilor sale, blocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin ordonanța nr. 258/P/2003, înregistrările efectuate de către încalcă prevederile Legii nr. 82/1991.
Prin înregistrările efectuate a stins de fapt, în mod direct, datoria în contul activelor cumpărate, deși suma a fost achitată în contul În acest fel, a încălcat prevederile cuprinse în Legea nr. 82/1991, Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/1999, Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 cu privire la înregistrarea în contabilitate a plăților efectuate către deoarece în momentul efectuării plății existau obligații reciproce între cele trei societăți. Mențiunea de pe ordinele de plată -,pentru " - nu este element de bază pentru înregistrarea de către a stingerii datoriei de 2.130.000.000 rol către, mai ales că datoria acesteia din urmă către S: era de 582.753.235 rol.
Au fost încălcate prevederile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/1999 și Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 urmare a faptului că, în momentul efectuării plăților, respectiv data efectuării stingerii datoriilor, nu a întocmit proces-verbal de compensare și nu a utilizat ordine de compensare ca instrumente de plată.
IV. Chiar dacă prin rezoluția 3D/P/2006 din 29.06.2006 s-a dispus neînceperea urmării penale față de administratorii celor trei societăți comerciale este de reținut că între motivele care au impus încheierea procesului-verbal nr. 4023/31.05.2006 și emiterea dispoziției de măsuri nr. 4142/31.05.2006 și cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 3D/P/2006 nu există legătură de cauzalitate, faptele fiind total diferite.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs, de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
Prin dispoziția nr. 4142/31.05.2006 contestată de reclamantă și anulată prin hotărârea recurată, organul fiscal a stabilit, în sarcina reclamantei, măsura corectei înregistrări în evidența contabilă a plăților în sumă totală de 213.000 lei (ron) efectuate către P N în baza ordinelor de plată nr. 488/112.12.2003 și nr. 515/16.12.2003, ca urmare a constatării înregistrării greșite a acestor plăți în contul 404 - furnizori de imobilizări.
Potrivit contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate de Ministerul Finanțelor Publice prin Ordinul nr. 306/2002 (în vigoare la data înregistrării plăților în cauză), în contul 404 de înregistrează furnizorii de imobilizări. Prin urmare, în acest cont nu puteau figura plăți către, ci către furnizorul de imobilizări de la care reclamanta a achiziționase terenuri și utilaje, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3577/11.12.2003 și factura fiscală nr. -/11.12.2003 (pentru terenuri), precum și din facturile fiscale nr. -/5.11.2003 și nr. -/12.12.2003 (pentru utilaje). În conformitate cu reglementările contabile, în evidența contabilă reclamanta ar fi trebuit să figureze cu suma de 213.000 lei ca plată către, în contul imobilizărilor cumpărate.
În ceea ce privește terenurile, această din urmă situație (și care reprezintă situația reală) a fost menționată chiar de părțile contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3577/11.12.2003 încheiat între, în calitate de vânzătoare și reclamantă, în calitate de cumpărătoare. Astfel, în ceea ce privește prețul vânzării, de 100.000 lei (ron), la autentificarea contractuluivânzătoarea a declarat că l-a primit în întregime de la reclamanta cumpărătoare, prinordinul de plată nr. 488/11.12.2003. Așadar, dacă prețul fusese primit de la data de 11.12.2003 nu mai putea fi făcută încă o plată, pentru aceleași bunuri (terenurile din contractul de vânzare-cumpărare) către un terț, respectiv P Mai este de observat că ordinul de plată menționat în contractul de vânzare-cumpărare este același cu ordinul de plată menționat în contul 404 ca plată către, diferită fiind doar data (plata făcându-se, în realitate la data de 12.12.2003, dată confirmată de către bancă; numărul ordinului de plată este, în schimb, dat de plătitor, adică de reclamantă).
Este de menționat că datoria de care o avea către A era doar de 58.275 lei, în timp ce plățile făcute de reclamantă, în numele, în contul acestei datorii este de 213.000 lei.
Relevant este și faptul care rezultă din rezultă din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 3D/P/2006 din 29.06.2006, că toate conturile la unitățile bancare din țară fuseseră blocate ca urmare a instituirii sechestrului asigurător prin ordonanța nr. 258/P/2003 din11.09.2003a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe cele două ordine de plată (488 și 515) s-a făcut, într-adevăr, mențiunea că cele două sume plătite - de 119.000 lei ( 1.119.000.000 rol) și 94.000 lei (940.000.000 rol) - în favoarea A reprezintă plăți pentru conform contract vânzare-cumpărare din 10.12.2003 (în realitate, 12.12.2003), respectiv contravaloare factura fiscală nr. -. Însă, aceste mențiuni nu sunt de natură a determina legalitatea înregistrărilor în contabilitate; dimpotrivă, menționarea ca beneficiar a alte societăți decât furnizorul imobilizărilor pune în evidență încercarea celor trei societăți implicate de a efectua o compensare în afara cadrului legal în care este permisă o astfel de compensare, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/1999 privind unele măsuri pentru prevenirea incapacității de plată și actul emis de Guvern în aplicarea acestei ordonanțe, Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind monitorizarea datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, în vederea diminuării blocajului financiar și a pierderilor din economie, și a Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor, persoane juridice, acest din urmă regulament - și care prezintă relevanță în prezenta cauză, constituind anexa 2.
De altfel, compensarea a fost consemnată, ulterior celor două plăți, în minuta încheiată la data de 27.12.2003 între reprezentanții celor trei societăți. Conform acestei minute s-a convenit ca suma de 58.275 lei (582.753.235 rol) încasată de la reclamantă să reprezinte garanție la datorie pe care o are către, aceasta obligându-se să achite suma până la data de 31.12.2003; în cazul în care nu ar fi achitat această sumă ea ar fi fost considerată compensare pentru
Minuta din 27.12.2003 confirmă și o altă situație, respectiv existența unor raporturi comerciale între reclamantă și, negată de reclamantă și nereținută prin expertiza contabilă și prin hotărârea recurată. Această situație a fost reținută de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în procesul-verbal nr. 3824/22.05.2006 în care s-a consemnat rezultatul inspecției fiscale efectuate la P Prin acest procesul-verbal s-a reținut atât existența datoriei de 58.275 lei a către, cât și existența contractului de export în comision nr. 16 încheiat între reclamantă și la data de3.12.2003- deci anterior plății prin ordinele de plată nr. 488/12.12.2003 și nr. 515/16.12.2003, contrar celor reținute de expertul contabil în sensul că în momentul efectuării plăților nu existau obligații reciproce de plată între reclamantă și - contract prin care, în calitate de comitent, se obliga să exporte prin intermediul reclamantei cherestea rășinoase și cherestea de fag. Ulterior, la data de 31.- a emis către reclamantă factura fiscală NT nr. - reprezentând contravaloare 859,637 mc lemn foc fag în valoare totală de 184.132 lei sumă care reprezintă diferența între suma încasată în 2003 de reclamantă (213.000 lei) și suma care îi era datorată de, de 58.275 lei.
Prin procesul-verbal nr. 3955/25.05.2006 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu ocazia inspecției fiscale la PNs -a reținut, de asemenea, că în evidența contabilă a acestei societăți a fost operată compensarea din suma încasată de la reclamantă (213.000 lei) cu suma de 58.275 lei fără respectarea dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/1999.
Din cele anterior reținute se constată că, într-adevăr, reclamanta a înregistrat plățile făcute cu ordinele de plată 488/12.12.2003 și nr. 515/16.12.2003 cu încălcarea reglementărilor contabile, dar și a dispozițiilor legale privind operațiunile de compensare. Reclamanta are calitatea de persoana juridică destinatară, în sensul art. 2 pct. 7 din Regulamentul de compensare aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 (persoana juridică care acceptă compensarea unei creanțe prin datoria sa către inițiator), iar are calitatea de persoană juridică inițiatoare, în sensul pct. 6 al aceluiași articol (persoana juridică care solicită stingerea obligațiilor reciproce prin intermediul unui act de compensare). Dispozițiile din Hotărârea Guvernului nr. 685/1999 interzic expres, începând cu data de 1 noiembrie 1999, utilizarea altor documente de compensare în afara celor prevăzute în regulamentul de compensare aprobat prin această hotărâre.
Modalitatea de stingere a obligațiilor de plată între cele trei societăți, prin efectuarea compensărilor în afara cadrului legal, evidențiază ca scop al compensării intenția evitării încasării de la reclamantă, de către, a contravalorii terenurilor și utilajelor vândute acesteia, prin contul la. - General, cont asupra căruia fusese instituit sechestrul asigurător prin ordonanța nr. 258/P/2003 din11.09.2003a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale anterior analizate, instanța limitându-se a reține în considerente doar concluziile expertizei contabile, fără a analiza ea însăși legalitatea și temeinicia actului administrativ contestat. Prin urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, hotărârea recurată va fi modificată în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice - - Activitatea de Control Fiscal împotriva sentinței civile nr. 266 din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăL,județul
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
3 ex. 06 aprilie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
