Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2565/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2565
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTORI: Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamanta, împotriva Sentinței civile nr. 1193 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M și ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat cu 24 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 13 august 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Administrația Fondului pentru Mediu, prin intermediul căreia se solicită respingerea recursului și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 30 septembrie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului B-M, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței civile atacate ca fiind temeinică și legală și, totodată, judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20 octombrie 2009 s-a înregistrat la dosar o cerere din partea reprezentantului reclamantei recurente, avocat -., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă și anexează dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, chitanța privind plata onorariului avocațial și împuternicirea avocațială a apărătorului ales.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1193 din 4 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-au respins excepțiile invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M prin Administrația Finanțelor Publice B
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M, Administrația Fondului pentru Mediu și Administrația Finanțelor Publice B
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei orașului BMs uma totală de 3286 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu chitanța seria - nr.-/ 06.09.2008 pentru înmatricularea autoturismului marca Renault Modus, suma fiind stabilită printr-o decizie de calcul a taxei de poluare întrucât la acea dată (16.09.2008) era în vigoare OUG nr.50/2008.
S-a motivat că potrivit art.7 din OUG 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule stabilirea, verificarea, calcularea și executarea silită inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili se efectuează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că decizia în baza căreia reclamanta a achitat taxa pe poluare putea fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la organul fiscal potrivit art.209 alin.1 OG nr.92/2003, însă reclamanta nu a uzat de această procedură administrativ jurisdicțională adresându-se direct instanței de contencios administrativ, cu respectarea prevederilor art.7 din Legea nr.554/2004.
Tribunalul a motivat că nu poate fi reținută critica reclamantei vizând regimul fiscal discriminatoriu care ar rezulta din aplicarea taxei de poluare, întrucât taxa care se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, pentru autoturismele noi, este aceeași indiferent de proveniența lor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare.
Instanța de fond a mai reținut că OUG nr.50/2008, act normativ care a suferit mai multe modificări prin OUG 208/2008, OUG 218/2008 OUG 7/200, este acceptat de Comisia Europeană ca fiind compatibil cu aquis-ul comunitar.
Întrucât această taxă constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, tribunalul a apreciat că este pe deplin justificată calitatea procesuală pasivă a acesteia.
Apreciind că reclamanta a achitat o taxă datorată potrivit dispozițiilor legale în vigoare, taxă care nu contravine normelor comunitare, instanța a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. reclamanta a susținut și detaliat că taxa de poluare încalcă prev. art. 90 din Tratatul de instituire a comunităților europene, că este identică cu cea impusă prin dispozițiile art. art.2141- 2142.fiscal întrucât este legată de prima înmatriculare și că este impropriu denumită taxă de poluare, aceasta rezultând și din expunerea de motive la acest act normativ.
S-a mai susținut că taxa internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în raport cu conținutul art. 90 parag 1 din Tratatul CEE, fiind percepută de Statul Român cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor art. 25, art. 28 și art.90 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene.
În opinia recurentei România ca stat membru al UE este obligată să respecte normele comunitare, să aplice cu prioritate dreptul comunitar, revenind jurisdicțiilor interne obligația de a elimina disfuncționalitatea privind instituirea taxei de poluare.
Pârâta, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M, prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului B M, prin întâmpinarea de la 16-17 solicitat respingerea recursului ca nefondat. Aceleași concluzii au fost puse și de către pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
A rezultat din actele depuse în fața instanței de fond că reclamanta a solicitat pârâtei, restituirea sumei de 3286 lei achitată pentru taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/16.09.2008 când erau în vigoare dispozițiile OUG nr. 50/2008.
Așa cum a stabilit și instanța de fond, refuzul autorității publice de a da curs solicitării reclamantei de restituire a taxei de poluare achitată în vederea înscrierii în circulație a autoturismului este justificat din următoarele considerente:
Noul act normativ, respectiv OUG20/2008. (în forma sa inițială) nu este contrar legislației comunitare.
Nu se poate omite că în urma notificărilor emise de Comisia Europeană către Guvernul României, nu au avut loc consultări pentru alinierea noului act normativ legislației comunitare, astfel încât noua taxă să nu fie contrară acesteia, o primă chestiune fiind atribuirea unei noi calificări juridice acesteia, drept taxă de mediu, care să confere legitimitate reglementărilor naționale în raport cu dispozițiile dreptului comunitar, având în vedere că în domeniul mediului, Comunitatea Europeană exercită doar competențe de coordonare, statele membre putând să adopte reglementări proprii derogatorii de la normele dreptului comunitar.
Totodată, în nota de fundamentare a noului act normativ s-a arătat că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, iar această realitate juridică are drept implicație la nivel național faptul că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
Cu toate acestea, art. 90 din Tratat prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere cele de mai sus, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anumit model european de reglementare sau altul, ci prin raportare la articolul din tratat citat mai sus și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, așa încât taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unor principii generale de drept comunitar precum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracterul adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Conform dispozițiilor cuprinse în art. 1 din nr.OUG 50/2008 sunt stabilite coordonatele pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului care încep cu programe de înnoire a parcului auto național și continuă cu o serie de alte programe în acest domeniu, inclusiv împădurirea terenurilor degradate sau defrișate.
Totodată, adoptarea ordonanței a creat posibilitatea restituirii sumelor în plus pentru taxa de primă înmatriculare față de valoarea relativ redusă a taxei de poluare, așa încât, în baza unei cereri de restituire și a chitanțelor care dovedesc plata taxei în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, plătitorii își pot recupera diferența dintre cele două taxe.
Așadar, Curtea Europeană de Justiție a arătat în mod constant că o constantă a dreptului comunitar actual este aceea că statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărui cuantum crește progresiv, în conformitate cu un criteriu obiectiv (deciziile în cauzele nr. 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, cauza C-132/88. Comisiei Europene ).
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu, iar în condițiile în care taxa de poluare este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare.
Apoi, obiectivul taxei este de protejare a mediului atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât și prin modul de impunere, ținând cont că elementele care stau la baza acestuia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon, criteriile care stau la baza taxei având deci un caracter adecvat scopului propus.
Principala critică adusă noului sistem de taxare este acea că, în realitate, nu s-a schimbat decât denumirea taxei, sistemul fiind în continuare discriminatoriu față de autovehiculele deja existente în parcul auto național.
Sub acest aspect este relevantă decizia în cauza C-345/93, parag. 20, din care rezultă că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie din import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și în consecință, se impune o taxă mai M decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată, incorporată într-un autovehicul național similar.
Or, actualul act normativ este în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de piață și care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai M decât cea indicată de grila fixă.
Tot în privința comparației cu autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale, deoarece art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu este menit să împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau să schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente, (decizia în cauzele conexate C-290/05 și 33305 și parag. 49).
Pe de altă parte, este respectat și principiul transparenței, deoarece taxa de poluare este așezată pe baza unor criterii cunoscute de contribuabil prin omologarea de tip, fiind instituite valorile limită pentru încadrarea unui autovehicul în diverse clase de poluare, astfel încât se poate cunoaște pe baza documentelor mașinii, cuantumul posibil al taxei pentru un autovehicul de tipul celui pe care contribuabilul și-l dorește.
Se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării formulate de reclamantă) respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și capacitatea din punct de vedere al poluării, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului conform coeficienților descriși în anexa 4. Cota fixă de reducere prev. în anexa 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului.
Cu ocazia calculului taxei, pot fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterea de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe în condițiile prev. de normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
În cauza de față, reclamantei-recurente i-a fost percepută taxa de poluare, iar nu taxa specială de primă înmatriculare, taxă care este apreciată de C în conformitate cu exigențele legislației naționale și comunitare, așa încât restituirea ei nu are un temei legal.
În consecință, față cele menționat anterior, în condițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. se va respinge recursul declarat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1193 din 04.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.GE
Dact./4ex.
06.11.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș Eleonora Gheța
