Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 257/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 257/2009
Ședința publică de la 19 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine avenit spre soluționare recursul declarat de reclamanta - B împotriva sentinței civile nr. 454 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă, lipsă fiind intimatele-pârâte.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus la data de 18.03.2009 o cerere de amânare pentru apărare de către recurenta-reclamantă, după care:
Instanța constată recursul formulat de reclamanta - ca fiind declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Reprezentantul recurentei-reclamante depune delegație și arată că nu se mai impune acordarea unui termen în sensul celor solicitate la fila 13 dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului părții prezente.
Consilier juridic, pentru recurenta-reclamantă, arată în susținerea recursului că în mod abuziv organele fiscale au stabilit în sarcina societății obligații de plată suplimentare, considerând ca document justificativ avizele de însoțire a mărfii și nu facturile fiscale. Astfel, la stabilirea TVA colectată, cât și deductibilă, pe lângă facturile înregistrate s-a luat în calcul și avize pentru care nu au fost emise facturi. De asemenea, și la stabilirea impozitului pe venituri s-a luat în calcul pe lângă facturile înregistrate în contabilitate, același număr de avize pentru care nu au fost emise facturi. Tot eronat, s-a stabilit și baza de impozitare pentru TVA, astfel că în loc să se facă diferența între TVA colectată și TVA deductibilă, în funcție de care să se calculeze dacă societatea are de plată sau de încasat TVA, organul de control a adunat TVA deductibil cu TVA colectată, stabilind sume suplimentare de plată. Deși aceste aspecte au fost soluționate prin expertiza ce s-a efectuat în cauză, în cele două variante, instanța de fond nu face nici o referire la acest mijloc de probă. Sub aspectul normei de drept aplicabile, instanța se raportează la dispozițiile art. 137 lit.B și C din Codul Fiscal, încadrare care nu a fost invocată de nici una din părți și nu are legătură cu actul dedus judecății.
Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 213/2005 și a deciziei de impunere, apreciind că obligațiile de plată datorate de societate sunt cele din varianta Iar aportului de expertiză, stabilite în baza facturilor înregistrate la societate, iar în cazul în care instanța va lua în calcul atât avizele, cât și facturile, să se aibă în vedere varianta II a raportului de expertiză.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal constată următoarele:
Prin sentința civilă 454/24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul 5926/- a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta R în contradictoriu cu pârâtele B, Activitatea de Control Fiscal B, având ca obiect anularea deciziei nr. 213/11 iunie 2007, a deciziei de impunere nr. 1582/26 martie 2007 și raportului de inspecție fiscală.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr. 1558/26.03.2007 s-a constatat că reclamanta are datorii bugetare reprezentând A și impozit pe profit.
Ca urmare s-a emis decizia de impunere nr. 1582/26.03.2006.
Din această decizie reclamanta a contestat sumele de 33.972 lei A, 13.954 lei obligații fiscale accesorii, 5 364 lei impozit pe profit și 2.222 lei accesorii.
Prin Decizia nr. 213/11.06.2007 Par espins ca neîntemeiată contestația reclamantei.
Cum reclamanta în acțiunea sa arată că organul de control fiscal nu a avut în vedere numai facturile fiscale ca documente justificative ci și avizele de expediere, stabilindu-se greșit baza de impozitare invocând dispozițiile art. 137 alin. 1 lit. a și art. 145 alin. 1 și 8 din Codul fiscal, iar pârâta artă că s-au aplicat dispozițiile art. 137 lit. B și C din Codul fiscal prin estimarea bazei de impunere conform dispozițiilor art. 63 Cod procedură fiscală, instanța are a analiza aplicarea normei de drept în speța în cauză.
Pentru aceasta s- constatat că reclamanta a înregistrat marfă în contabilitate în baza unor avize de expediere fără a exista și factură.
Reclamanta pretinde că mărfurile au fost livrate în contrapartidă fără a se face vreo dovadă în acest sens.
Cert este că reclamanta a achiziționat marfă fără a pretinde facturi și fără a se înregistra în contabilitate, de la furnizor, astfel că în mod corect pârâta a estimat baza de impunere în condițiile dispozițiilor art. 63 din G 92/2003.
În cauză nu se poate reține că s-a calculat greșit baza de impozitare adiționându-se A -ul deductibil cu A-ul colectat, deoarece neexistând factură nu a existat nici A colect5at deoarece conform dispozițiilor art. 1512 Cod fiscal "beneficiarul este ținut răspunzător individual și solidar pentru plata taxei, în situația în care persoana obligată la plata taxei. dacă factura. nu este emisă".
Prin urmare se constată că în mod corect s-a stabilit TVA-ul și pentru marfa livrată de terți dar pentru care factura nu a fost emisă.
Cu privire la impozitul pe profit din veniturile microîntreprinderilor se constată că este corect calculat prin estimarea bazei de impunere în condițiile art. 66 din G nr. 92/2003 deoarece așa cum s-a reținut anterior reclamanta nu a înregistrat în contabilitate mărfurile pentru care au existat doar avize de expediere, fără a exista și facturi.
Pentru toate aceste considerente întreaga acțiune a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B, legal timbrat cu timbru judiciar - 0,15 lei și taxă de timbru - 2 lei.
În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanțe, susținându-se tratarea superficială și interpretarea greșită a actului supus judecății, că instanța nu făcut nici o referire la proba cu expertiză contabilă administrată în cauză, că nu a fost cercetate aspecte referitoare la modul de calcul al și modul de calcul al bazei de impunere a impozitului pe venituri microîntreprinderi, aspecte dezbătute și soluționate de către experții contabili în raportul de expertiză contabilă (varianta 2). Pe de altă parte, caracterul superficial al soluționării cauzei este reflectat și de dispozițiile legale reținute.
Legal citate, intimatele - pârâte nu au fost reprezentate în fața instanței și nu au formulat cereri în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu ocazia inspecției fiscale privind perioada 08.04.2005 - 31.03.3006, s-a constatat că colectată de către reclamantă este de 56.172,27 lei, cu 44.649,89 lei mai mult decât cea înregistrată de societate, iar deductibilă este de 8344,68 lei, cu 3213,02 lei mai puțin decât cea înregistrată de societate.
La stabilirea acestora s-a reținut, pe de o parte, că suma de 3213,02 lei în mod nelegal a fost considerată deductibilă, având în vedere că privea bunuri neutilizate la data controlului pentru realizarea de venituri sau pentru care nu existau documente justificative, conform art. 145 al. l, 8 din Codul fiscal, iar, pe de altă parte, în mod nelegal nu au fost colectate sumele de 22.749,58 lei, reprezentând aferentă contravalorii mărfurilor în sumă de 119.734,63 lei înscrise în avizele emise de AUSTRIA B și neînregistrată în evidența contabilă a reclamantei, respectiv de 21.900,31 lei, reprezentând aferente avizelor și facturilor înscrise în adresa 113/07 decembrie 2005 prin care reclamanta a înștiințat pe AUSTRIA B că a vândut marfa acesteia către și, fără a înregistra aceste sume în evidența contabilă, având în vedere dispozițiile art. 137 al. l lit. a și art. 140 al. l Cod fiscal.
Sumele arătate vizează bunurile achiziționate de către reclamantă pe baza avizelor de însoțire a mărfii de la AUSTRIA
Analizând modalitatea de stabilire a acestora, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 145 alin. 3, 8 Cod fiscal reclamanta avea dreptul de deducere a aferente bunurilor livrate sub condiția ca acestea să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile și să justifice dreptul de deducere cu documentele justificative prevăzute de art. 145 al. 8 Cod fiscal.
În ce privește adăugarea la. deductibilă aferente avizelor de însoțire a mărfii emise de AUSTRIA B, având în vedere că furnizorul nu a emis facturi fiscale, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 145 al. 8 Cod fiscal, privind justificarea dreptului de deducere cu documente justificative, respectiv factura fiscală, cuprinzând elementele obligatorii prevăzute de art. 155 al. 8 Cod fiscal. Având în vedere și dispozițiile art. 145 al. 9 Cod fiscal, ale art. 51 al. l, 2 din HG44/2004, ale art. l al. l și Anexa 1 A din HG831/1997, precum și împrejurarea necontestată de către reclamantă, că avizele nu aveau înscrisă mențiunea "urmează factura", aceste avize nu pot fi reținute ca fiind documente justificative pentru deducerea aferente bunurilor achiziționate pe baza acestora, după cum în mod eronat s-a concluzionat prin raportul de expertiză contabilă administrată în cauză.
Referitor la. colectată instanța apreciază că în mod corect organele fiscale au stabilit că valoarea acesteia este de 56.172,27 lei, cu 44.649,89 lei mai mare decât cea înregistrată de societate. Această sumă a fost stabilită având în vedere cota standard de 19 % prevăzută de art. 140 al. Cod fiscal, aplicată asupra bazei de impozitare constituite conform dispozițiilor art. 137 al. l lit. a Cod fiscal.
Astfel, baza de impozitare a fost stabilită prin estimare, având în vedere adresa nr. 113/07 decembrie 2005 transmisă de către reclamantă către AUSTRIA B și avizele emise de către AUSTRIA B înregistrate în evidența contabilă a reclamantei și dispozițiile art. 63 teza finală, art. 66 Cod procedură fiscală și ale pct. 65.1 lit. b din HG1050/2004, în vigoare la data tranzacțiilor.
Concluziile raportului de expertiză nu pot fi reținute în cauză având în vedere că acestea nu au ținut seama de împrejurarea că reclamanta a dobândit bunuri și prin avizele nr. -, -, - din luna noiembrie 2005 și -, - din luna decembrie 2005 în valoare de 119.734,63 lei, nu numai cele indicate prin adresa 113/7.2005 în valoare de 115.264,82 lei.
Nefiind înregistrată în evidența contabilă contravaloarea mărfurilor achiziționate cu avizele luna noiembrie 2005, decembrie 2005, stabilirea bazei de impozitare s-a realizat potrivit procedurii de estimare, având în vedere avizele arătate, relevante sub aspectul cuantificării valorii bazei la care se aplică în cota standard.
Situația este similară referitor la bunurile înstrăinate către și, contravaloarea acestora nefiind înregistrată în contabilitate, aspecte constatate, de altfel, și în raportul de expertiză contabilă.
Având în vedere aceste împrejurări și dispozițiile art. 148 al. 2 Cod fiscal, a fost stabilit de plată în cuantum total de 47 863 lei, fiind dedusă și suma de 36 lei stabilită de societate anterior controlului, stabilindu-se, totodată, și majorările de întârziere calculate conform art. 115 al. l din OG92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, organele fiscale au stabilit suma totală de 9.184 lei, cu 7.215 lei mai mult decât a stabilit societatea, diferența în cuantum de 7.052 lei reprezentând impozitul calculat asupra veniturilor în sumă de 234.999,45 lei.
La stabilirea bazei impozabile a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, potrivit dispozițiilor art. 108 Cod fiscal, în mod corect au fost reținute și veniturile obținute din vânzarea bunurilor dobândite cu documentele pe care reclamanta nu le-a înregistrat în contabilitate, respectiv avizele emise în lunile noiembrie 2005 și decembrie 2005 privind valoarea de 119.734,63 lei, precum și cele indicate prin adresa nr. 113/07 decembrie 2005 în valoare de 115.264,82 lei. Stabilirea bazei impozabile a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor s-a realizat având în vedere procedura estimării prevăzută de art. 66 al. l Cod procedură fiscală, pct. 65.1 lit. c din HG 1050/2004 și de art. 63 teza finală Cod procedură fiscală și documentele identificate cu ocazia inspecției fiscale.
Concluziile raportului de expertiză contabilă administrată de către prima instanță nu pot fi reținute în cauză, în condițiile în care au reținut ca venituri rezultate din vânzarea bunurilor neînregistrate în contabilitate, doar pe cele indicate în adresa 113/07 decembrie 2005, în valoare de 115.264,82 lei, nu și pe cele dobândite conform avizelor din lunile noiembrie 2005, decembrie 2005, în valoare de 119.734,63 lei.
În consecință, în mod corect a fost stabilit prin raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere impozitul suplimentar pe venit, precum și majorările de întârziere conform art. 115 al. l Cod procedură fiscală republicat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. l Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantă R împotriva sentinței civile nr. 454/24 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - BIROUL DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILORși ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,19 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red. 30 martie 2009
tehnored. 2 ex.
31 martie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
