Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 26/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.26
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta - COM SRL cu sediul în com., nr. 1246, Cod poștal -, Județ P și pârâta DGFP cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței nr.322 pronunțată la 9 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Recursul reclamantei - Com SRL este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr.- și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă - Com SRL reprezentantă de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar și recurenta-pârâtă P, reprezentantă de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar certificat de grefă eliberat de Tribunalul Prahova, în dosar nr- la data de 18 decembrie 2007, întâmpinare la recursul formulat de pârâtă, comunicată și părții adverse, precum și o notă de cheltuieli de judecată, declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile reprezentanților părților, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței instanței de fond, parțial nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art.304 pct.9 pr.civilă.
În esență, arată apărătorul recurentei-reclamante că din analiza situației dedusă judecății reiese faptul că, reclamanta a fost constant beneficiara unui certificat de investitor în zonă defavorizată, pe tot parcursul situației de control. Societatea reclamantă nu și-a schimbat niciodată profilul de activitate, iar sediul a rămas același, astfel încât, s-au respectat cele două condiții cerute pentru ca o societate să benefieze de scutirea de plata impozitului pe profit prevăzute în dispozițiile art. 6 din OUG nr.24/1998 și art. 9 din HG728/2001.
Definiția obiectului activității fost înțeleasă greșit, astfel că, activitatea de telecomunicații, în sensul prevederilor art.133 alin.2,lit.c pct.9 din Legea nr.571/2003 constă în transmiterea, emiterea sau recepția de semnale fiind vorba de o activitate amplă care presupune mai multe etape și cea mai mare parte a acestora se desfășoară la sediul social. Faptul că activitatea reclamantei presupune și deplasarea la sediul beneficiarului, nu poate să conducă la concluzia conform căreia, aceia care o desfășoară pierd calitatea de investitori în zone defavorizate și facilitățile ce decurg dintr-un atare beneficiu.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, înscrisurile depuse la dosar și expertiza contabilă efectuată, rezultă că societatea a funcționat în condiții optime în perioada supusă verificărilor, că sediul acesteia corespunde activităților prestate și că astfel, constatările din raportul de inspecție fiscală sunt neavenite.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul admiterii acțiunii formulate de - Com SRL sub toate aspectele. Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul declarat de pârâta P solicită respingerea acestuia.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, instanța de fond făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale, în sensul că reclamanta nu a desfășurat activitatea în zona defavorizată prevăzută de lege.
În ceea ce privește recursul părții pe care o reprezintă, arată că a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Prahova pentru interpretarea textului de lege, respectiv a OG nr.24/2001 care a dat posibilitatea persoanei juridice de a se opta pentru acest mod de impozitare fără să o oblige la aceasta, concluzie total eronată, întrucât, potrivit textului de lege mai sus-menționat în forma sa inițială, reclamanta era obligată la plata impozitului, abia prin aprobarea normelor metodologice a devenit posibilă opțiunea reclamantei.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- reclamanta - Com SRL a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr.61/16.08.2006 și suspendarea executării acesteia, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia nr.1376/28.04.2006, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 321.922 lei, întrucât a apreciat că societatea nu beneficiază de scutire la plata impozitului pe profitul obținut din activitățile în afara zonei defavorabile, respectiv că reclamanta a prestat activități pentru agenții economici care nu au sediul socieal sau punct de lucru în zona defavorizată, astfel că s-au calculat diferențe la impozitul pe profit la care s-au aplicat dobânzi și penalități de întârziere.
Reclamanta a arătat că era scutită de plata impozitului de profit, întrucât are sediul în zona defavorizată și prestează servicii de telecomunicații în domeniul telecomunicațiilor, atât în zonă cât și în afara ei, societatea deținând certificat de investitor în zona defavorizată pentru activitatea desfășurată, condițiile cerute pentru emiterea certificatului menținându-se pe parcursul desfășurării activității.
S-a mai arătat că serviciile prestate presupun indiferent de sediul beneficiarului, și o activitate la sediul social din zona defavorizată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 6 din OUG 24/1998 și art.9 din HG 728/2001, precum și că activitatea de telecomunicații se încadrează în dispozițiile art.5 alin.3 din HG 728/2001. În plus, deși s-au efectuat lucrări de extindere la clădirea în care se afla sediul social, totuși clădirea nu s-a demolat și lucrările nu au paralizat activitatea societății.
Reclamanta mai învederat că, beneficiind de scuterea pe impozitul pe profit, nu trebuia să plătească impozit pe venit chiar dacă ar fi îndeplinit condițiile pentru a fi calificată ca fiind microintreprindere.
La solicitarea instanței reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul că solicită anularea și a deciziei de impunere nr- și a raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.1376/2006 precum și exonerarea de plata sumei de 321.292 RON.
Prin sentința nr.322 din 9 octombrie 2007, tribunalul admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - Com SRL, a anulat în parte decizia nr.61/16.08.2006, decizia de impunere nr.856/1376/3.03.2006 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 23.02.2006 și înregistrat sub nr.1376/3.03.2006, toate emise de către pârâta P și toate pentru suma de 25.076 lei, reprezentând diferența de impozit pe veniturile microinteprinderilor și dobânzi și penalități de întârziere aferente.
A fost exonerată reclamanta de plata obligațiilor fiscale precizate anterior, în sumă totală de 25.076 lei.
A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9042 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în mod greșit organele fiscale au apreciat că reclamanta trebuia să plătească impozitul pe venituri doar pentru faptul că a îndeplinit condițiile cumulative prev. de art. 1 alin.1 lit.a-d din OG 24/2001 făcând astfel abstracție de împrejurarea că reclamanta nu a optat pentru acest sistem de impozitare.
Ca urmare, în mod nelegal organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei suma de 25.076 lei, reprezentând impozit pe veniturile microintreprinderii și dobânzi și penalități de întârziere aferente.
Referitor la impozitul pe profit tribunalul a apreciat că activitățile desfășurate de reclamantă în perioada 1.09.2003-31.12.2004 nu pot fi considerate ca fiind în cadrul zonei defavorizate.
Regimul aplicabil zonelor defavorizate- care presupune practic facilități pentru agenții economici care realizează investiții în aceste zone- au ca scop dezvoltarea regională, respectiv dezvoltarea zonelor defavorizate.
Tribunalul a reținut că, indifierent de faptul că facturile fiscale poartă în antet sediul social al reclamantei din, jud.P și că obligațiile fiscale s-au virat la autoritatea fiscală din această localitate, activitatea desfășurată nu poate fi considerată în zona defavorizată, ci la locul unde s-au realizat practic lucrările de asamblare, montare, întreținere, etc.
De astfel, această concluzie rezultă și din dispozițiile art.133 alin.2 lit.c pct.9 din Codul fiscal, unde se precizează expres că locul prestării serviciilor de telecomunicație este sediul permanent al beneficiarului sau sediul activității economice, în cauză, ambele fiind situate în afara zonei defavorizate.
Cu privire la sediul social, tribunalul a reținut că este lipsită de relevanță împrejurarea, că reclamanta a fost autorizată doar să extindă clădirea existentă și că în evidențele contabile nu s-au produs modificări în ce privește aceasta, câtă vreme, practic această clădire a fost demolată- situație care presupunea o imposibilitate a desfășurării activității în cadrul acesteia. De altfel, în subsidiar, chiar dacă nu ar fi fost demolată, datorită amplorii lucrăriilor efectuate este greu de crezut că activitatea reclamantei s-ar fi putut desfășura în aceste condiții.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice P și reclamanta - Com SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, ambele solicitând modificarea sentinței în sensul celor susținute în motivele de recurs.
Recurenta Pai nvocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 pr.civilă, susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fără ca instanța să țină seama de aplicarea în timp a normei juridice.
S-a reținut astfel că, față de modul de redactare utilizat de legiuitor norma juridică aplicabilă în speță, respectiv art.1, alin.1 din OG nr.24/2001, conferă posiblitatea persoanei juridice de a opta pentru acest mod de impozitare, fără să o oblige la aceasta. Concluzia este totalmente eronată, întrucât, potrivit textului de lege invocat, în forma sa inițială, legiuitorul nu a reglementat "posibilitatea" agentului economic de a opta pentru acest mod de impozitare, ci "obligația" acestuia.
Începând cu data de 01.09.2001 reclamanta era obligată la plata impozitului aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă, întrucât la data de 31.12.2000 ea îndeplinea cumulativ condițiile prevăzute de art.1 alin.1 din OG br.24/2001. Aceeași obligație îi incumba și pentru anul fiscal 2002, întrucât și la data de 31.12.2001, îndeplinea cumulativ condițiile impuse. Obligația este indiscutabilă, față de inexistența posibilității de opțiune a societății, până la momentul anului fiscal 2003, așa cum rezultă din art.1 al OG nr.24/2001.
Recurenta - Com SRL a susținut în motivele de recurs că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale incidente și probatoriile administrate motiv pentru care a admis doar în parte contestația în sensul anulării în parte a deciziei nr.61/16.08.2006, a deciziei de impunere nr.856/1376/3.03.2006 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 23.02.2006 și înregistrat sub nr.1376/3.03.2006, toate emise de pârâtă și toate pentru suma de 25.076 lei, reprezentând diferența de impozit pe veniturile microîntreprinderilor și dobânzile și penalitățile aferente.
Organele fiscale deși au controlat activitatea începând cu anul 2000, nu au calculat obligații suplimentare, decât începând cu anul 2003, deși aceeași activitate fusese desfășurată în toată perioada de referință.
A mai susținut recurenta, că potrivit art.6 din OUG nr.24/1998 și art.9 din HG 728/2001 sunt două condiții pe care trebuie să le îndeplinească o societate pentru a beneficia de scutire la plata impozitului pe profit: să aibă sediul în zona defavorizată și să-și desfășoare activitatea în respectiva zonă.
Faptul că, prin specificul ei, activitatea de radiotelecomunicații presupune și o deplasare a acțiunii la sediul beneficiarului, nu poate să conducă la concluzia că aceia care o desfășoară pierd calitatea de investitori în zone defavorizate și facilitățile ce decurg dintr-un atare beneficiu al legii.
Societatea și-a desfășurat activitatea doar în zona defavorizată, fără a avea punct de lucru, filiale sau sucursale în alte zone.
Documentele fiscale emise beneficiarilor, prin care s-au realizat toate veniturile societății poartă în antet sediul din comuna, P, obligațiile fiscale au fost virate, după cum s-a arătat, la autoritatea fiscală, din zona defavorizată și tot de aici a fost recrutat și angajat personalul folosit la toate activitățile desfășurate.
În acest sens, soluția la care s-a oprit instanța de fond este nelegală, fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale la care s-a făcut referire.
O altă împrejurare care a fost greșit reținută de către instanță se referă la faptul că activitățile societății reclamante nu s-ar fi desfășurat la sediul social al acesteia.
Pârâta a pretins că imobilele cumpărate de societate în comuna au fost demolate în totalitate, fără ca societatea să fi reușit să construiască un alt sediu, ceea ce conduce la concluzia organului fiscal, că oricum, și fizic vorbind, nu se putea desfășura vreo activitate în perimetrul zonei defavorizate.
Această situație, pe care instanța și-a însușit-o, nu corespunde realității.
Rezultă, din coroborarea tuturor probelor administrate că, în realitate societatea a funcționat în condiții optime în toată perioada supusă verificărilor, că sediul acesteia corespunde activităților prestate, constatările din raportul de inspecție fiscală fiind neavenite.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiului prevăzut de dispozițiile art.304 pr.civilă, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civilă, Curtea reține că ambele recursuri sunt nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a reținut corect faptul că în mod nelegal organele fiscale au stabilit în sarcina reclamantei suma de 25.076 lei reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderii și dobânzi și penalități de întârziere aferente fără a avea în vedere faptul că reclamanta nu a optat pentru respectivul sistem de impozitare.
La data intrării în vigoare a OG 24/2001, art.1 alin.1 prevedea obligativitatea plății de impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă, însă această obligativitate a fost înlăturată ulterior, astfel că persoanele juridice care se încadrează în acest text de lege nu mai pot fi obligate la plata impozitului respectiv.
Prin legea de aprobare a ordonanței s-a modificat textul inițial, în sensul înlăturării obligativității plății de impozit aplicat asupra veniturilor obținute din orice sursă de către persoanele juridice, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a optat pentru acest sistem de impozitare, pentru a fi obligată la plată.
Referitor la impozitul pe profit stabilit de organele fiscale, tribunalul a reținut corect faptul că reclamanta-recurentă îl datorează, criticile formulate de recurentă fiind nefondate.
Astfel, se susține că instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale și probatoriile administrate și nu a avut în vedere faptul că societatea îndeplinește toate condițiile pentru a beneficia de scutire la plata impozitului pe profit.
Susținerile respective sunt nefondate, întrucât reclamanta a desfășurat activități în domeniul telecomunicațiilor pentru agenții economici care își au sediul în afara zonei defavorizate.
În ceea ce privește sediul social, tribunalul a reținut corect, analizând probatoriile administrate în cauză, că în perioada respectivă era imposibil ca societatea să-și desfășoare activitatea într-un sediu demolat potrivit declarației administratorului societății, care a precizat că demolarea clădirii s-a produs în luna septembrie.
Judecătorul fondului a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar și a înlăturat motivat susținerile expertului cu privire la sediul social concluzionând cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că activitățile prestate de reclamantă sunt efectuate în afara zonei defavorizate.
Pentru a beneficia de scutirea de la plata impozitului pe profit, potrivit OUG nr.24/1998, societatea comercială trebuia să aibă sediul social și să-și desfășoare activitatea în zona defavorizată declarată, condiții pe care recurenta-reclamantă nu le îndeplinește, întrucât nu și-a desfășurat activitatea în perimetrul zonei defavorizate.
Serviciile de telecomunicații s-au desfășurat în afara zonei defavorizate așa cum se și recunoaște, iar susținerea recurentei constând în aceea că lucrările au fost executate parțial la sediul social din zona defavorizată este lipsită de relevanță, întrucât legea nu prevede posibilitatea ca o parte din activitate să se desfășoare în zona defavorizată, iar o altă parte în afara zonei defavorizate.
Dispozițiile legale prevăd expres necesitatea desfășurării activității în zona defavorizată pentru ca societatea să poată beneficia de scutire de la plata impozitului pe profit și cum această condiție nu a fost îndeplinită de reclamanta-recurentă, criticile acesteia sunt nefondate, sentința recurată fiind legală și temeinică sub aspectul tuturor motivelor invocate.
Reținând că sentința recurată este legală și temeinică și sub aspectul criticilor formulate de recurenta P, Curtea, în baza dispozițiilor art.312 pr.civilă va respinge ambele recursuri, ca nefondate, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art.304 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri declarate de reclamanta - COM SRL cu sediul în com., nr. 1246, Cod poștal -, Județ P și pârâta DGFP cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței nr.322 pronunțată la 9 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Red.
Tehnored.
2ex./4.02.2008
f-- Tribunal
,
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Elena Tănăsică Elena Chirica
