Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2609/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2609/2009
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M, împotriva sentinței civile nr. 1348 din data de 12.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat, pentru intimat, lipsă fiind recurentele.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta intimatului la solicitarea instanței a arătat că, s-a restituit o parte din suma în discuție și că, își menține pretențiile doar pentru diferența rămasă nerestituită, solicitând acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatului a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei și a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1348 din 12 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și în consecință:
S-a anulat actul administrativ emis de B-M privind soluționarea contestației înregistrată de reclamant sub nr. 5953/24.02.2009.
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 6878 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. -/26.06.2007.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantului suma de 6878 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin acțiunea formulată, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autoturism marca Mercedes Benz fabricat în anul 2003, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 214/1 - 214/2 din Codul fiscal, iar această taxă a fost achitată la Trezoreria B
Cauza se află în rejudecare, după casarea cu trimitere dispusă prin Decizia civilă nr. 379/2009 pronunțată în dosarul cu nr-, dispunându-se și conexarea dosarului nr- al Tribunalului Maramureș, prin care reclamantul a solicitat, fără a fi reprezentat prin M-Agenția B M, restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
În susținerea acestei cereri, s-a relevat reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice BMp entru restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare restituită, ca fiind achitată nedatorat, invocând art. 90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Prin răspunsul dat acestei cereri de către Administrația Finanțelor Publice B M, sub nr. 5953/24.02.2009, se refuză restituirea sumei.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constata a fi nelegal, și nu în baza unui act administrativ.
În aceste condiții, instanța a făcut aplicarea prev. art. 7 ind. 1 din Legea nr. 554/2004 care arată că în cazul actului administrativ normativ, plângerea poate fi formulata oricând, deci acțiunea este imprescriptibilă.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, astfel încât, deoarece, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici. Această diferență de tratament a fost constatată și sancționată prin dispunerea restituirii taxei încasate nelegal.
În ceea ce privește prevederile nr.OUG 50/2008, instanța a constatat că ele nu pot fi aplicate retroactiv, cu atât mai mult cu cât taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța de fond a apreciat că aceasta este justificată, în baza art. 3 din nr.OG 9/2000, respectiv dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și art. 3041.pr.civ. pârâta a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, pârâta arată că decizia comunicată intimatului, privind restituirea parțială a taxei reprezintă un act administrativ-fiscal în sensul art. 41.pr.fiscală, care trebuia contestat în interiorul termenelor legale, astfel încât acțiunea apare ca fiind inadmisibilă.
De asemenea, pârâta a arătat că sentinta recurată este lipsită de temei legal si a fost dată cu încălcarea sau aplicarea gresită a legii, respectiv art. 304 pct. 9.pr.civ.
Cu privire la dispozitiile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, pârâta a relevat că deși componenta de mediu nu era clar evidențiata la data plății taxei speciale de înmatriculare, prin restituirea diferenței dintre taxa de înmatriculare si taxa pe poluare care ar fi fost datorată, se creează o egalitate între cei care plătesc taxa pe poluare după data de 1 iulie 2008 și cei care au încasat diferența de taxa.
De asemenea, a fost contestat modul de soluționare al petitului privind acordarea cheltuielilor de judecată, pârâtele nefiind în culpă procesuală, relevându-se și că reclamantului i-a fost restituită, la data de 11.09.2008, diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare.
Examinând recursul declarat de către pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, PRIN B M, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind parțial fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, susținută și în fața tribunalului, instanța de recurs observă că prezenta cerere a mai parcurs un ciclu procesual, ea fiind înregistrată inițial la data de 15.09.2008, respectiv la un moment la care singurul răspuns comunicat de către pârâte la solicitarea de restituire a fost acela legat de netemeinicia cererii.
De asemenea, se constată că reclamantul s-a adresat organelor fiscale cu o nouă cerere, prin care a solicitat și restituirea diferenței, de 6.878 lei, care a fost soluționată în sensul respingerii, prin adresa nr. 5953/24.02.2009, care materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant, invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală, iar solicitarea de restituire nu a fost respinsă pe temeiul inadmisibilității sale.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că sentința tribunalului este legală și temeinică, în cauza de față, tribunalul reținând aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și, ca atare, creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Tribunalul, ca instanță de fond, nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră, instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, se reține că aceasta reprezintă o modalitate de reparare integrală a prejudiciului cauzat particularului prin instituirea acestei taxe cu caracter discriminatoriu.
În privința temeiului legal și a cuantumului acestei dobânzi, prima instanță a soluționat în mod corect pretențiile reclamantului, câtă vreme această obligație se circumscrie sferei răspunderii civile delictuale derivând din încălcarea de către autoritățile fiscale a obligației de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne ce se dovedesc contrarii cu normele dreptului comunitar.
Neîndeplinirea obligației de loialitate comunitară, asumată de România ca stat membru, justifică angajarea răspunderii autorităților fiscale pe temei delictual și obligarea acestora la repararea prejudiciului patrimonial cauzat contribuabililor cărora li s-au aplicat prevederile fiscale ce contravin normelor comunitare, pe temeiul prev. OG nr. 9/2000.
Aceste considerente sunt parțial valabile și în privința criticilor referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, justificată de culpa procesuală a pârâtelor, care derivă, așa cum am mai arătat, din obligația de aplica prioritar dreptul comunitar, care nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și executivului, organelor componente ale acestuia, cum sunt autoritățile fiscale.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3.pr.civ. Astfel, se poate observa că reprezentanta reclamantului a solicitat obligarea pârâtelor la plata unui onorariu în cuantum de 1.000 RON, respectiv 3.000 RON, pentru activitatea acestuia în primă instanță și în recurs. Aceste sume sunt apreciate de C ca fiind nepotrivit de mari în raport de valoarea pricinii și de complexitatea ei, cu atât mai mult cu cât reclamantului i-a fost restituită, anterior introducerii prezentei cereri, diferența dintre taxa de înmatriculare și cea de poluare.
Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că probațiunea în cauză a fost efectuată doar la solicitarea instanței de recurs, urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, prin depunerea de înscrisuri care atestă că anterior importului în România, autoturismul pentru care s-a achitat taxa de primă înmatriculare a fost înmatriculat într-un alt stat membru UE.
Mai trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența constantă a, instanța supremă admite că prevederile art. 274 alin. 3.pr.civ. sunt aplicabile ori de câte ori onorariul de avocat acordat nu apare ca fiind justificat nici din punct de vedere probator, nici din punct de vedere al valorii pricinii sau a muncii îndeplinite de avocat (decizia nr. 3.944 din 04 decembrie 2007).
Așa fiind, sentința fondului, urmare a admiterii recursului declarat, în baza prev. art. 312 alin. 1.pr.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi modificată în parte, în sensul în care se va dispune obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată care reprezintă parțial onorariul avocațial și taxa de timbru, aferente judecării fondului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în faza de recurs, văzând și soluția de admitere a căii de atac, măsura în care au fost validate susținerile recurentei, precum și prev. art. 276 și 274 alin. 3.pr.civ. se va dispune obligarea recurentei la plata sumei de 100 lei, cu acest titlu.
Ca atare, vor fi respinse restul pretențiilor privind acordarea cheltuielilor de judecată, atât pentru fond, cât și pentru recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BMî mpotriva sentinței civile nr. 1348 din 12 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 300 RON, cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 100 RON, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.MB/MB
5 ex./11.11.09
Jud.fond..
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
