Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2626/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2626/2008
Ședința publică din 13 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE BMî mpotriva sentinței civile nr. 1768 din 5 aug. 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimatul-reclamant, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1768 din data de 05 august 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice B M și în consecință a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice B M să restituie reclamantului suma de 5.464 lei încasată cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală de la data plății și până la achitarea integrală și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive al Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții s-au opus unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme pe teritoriul național, astfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
În ceea ce privește prevederile nr.OUG 50/2008, instanța a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 1 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației în vigoare anterior de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții contrare normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu s-a reținut justificat că Statul Român are temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, instanța a apreciat că nu este posibilă, pe de o parte respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor Codului fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, dar pe de altă parte nici nu s-a respins acțiunea cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, s-a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu s-a putut paraliza demersul reclamantului și nici nu s-a putut pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Pe de altă parte s-a constatat că nr.OUG 50/2008 abrogă art. 2141; 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal însă nu cuprinde nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor deja aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor deja achitate sub imperiul legii vechi.
În aceste condiții instanța a constatat că taxa reglementată prin noul act normativ s-a perceput doar începând cu data intrării în vigoare însă nu substituie automat vechea taxă de înmatriculare, care de la 01.07.2008 nu s-a mai încasat. Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât astfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România.
Acțiunea a fost admisă cu atât mai mult cu cât taxa auto a fost achitată înaintea intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului M în termenul legal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulată de către intimatul-reclamant, la nivelul diferenței taxei prevăzută prin nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că, instanța de fond a reținut în mod eronat ca perceperea taxei de primă înmatriculare creează o discriminare în raport cu autoturismele noi sau rulate aduse din import, deși potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal, această taxă specială de înmatriculare s-a perceput INDIFERENT de proveniența autovehiculului, ( din import sau de proveniența românească ) și este condiționată de operațiunea de înmatriculare - punerea în circulație pe teritoriul României a autovehiculului respectiv. În ce privește autovehiculele înmatriculate deja în România acestea nu mai achită taxa specială de înmatriculare întrucât la înstrăinarea lor nu se mai înmatriculează încă o data ci se transcrie transmiterea dreptului de proprietate. Obligația de a înmatricula în România a unui autoturism înmatriculat într-un stat membru deriva NU din instituirea taxei speciale de înmatriculare, ci din alte reglementari specifice în care sunt definite clar și se face distincție între operațiunea de înmatriculare pentru prima în România a unui autovehicul din import sau intern și transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în cazul înstrăinării unui autovehicul înmatriculat deja în România. S-a menționam în acest sens actele normative - nr.OUG 195 / 2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial nr. 670/03.08.2006 completată și modificată prin Legea nr. 6/2007, Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a nr.OUG 195 / 2002 privind circulația pe drumurile publice publicat în Monitorul Oficial Nr. 876/ 26.10.2006 și Ordinul 1501 din 13.11.2006 publicat în Monitorul Oficial Nr. 941 / 21.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculului. A rezultat că "discriminarea" nu este determinată de instituirea taxei speciale de înmatriculare ci de necesitatea efectuării operațiunii de înmatriculare, iar această taxă s-a achitat atât la înmatricularea autovehiculelor din import cât și a celor de proveniență româneasca supuse obligației de înmatriculare pentru prima data în România.
S-a considerat că instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești în a soluționa fondul în raport cu prevederile Codului Fiscal privind taxa specială pentru autoturisme abrogate la data pronunțării sentinței, pe de o parte, iar pe de altă parte ignorând aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008. Astfel s-a considerat întemeiată acțiunea reclamantului de a i se restitui în întregime taxa specială de înmatriculare DĂ VALOARE LEGALĂ unor texte abrogate și valoarea dispozițiile nr.OUG 50/2008 de a avea forța legală,- în final criticând legiuitorul. Potrivit art. 4 cod civil "Este oprit judecătorului de a se pronunța, în hotărârile ce dă, prin cale de dispoziții generale și reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse." Mai mult, instanța de fond a considerat art. 11 din nr.OUG 50/ 2008 ca fiind neconstituțional, dar fără sa fie rezultatul soluționării unei excepții de neconstituționalitate. De la dreptul judecătorului de a aplica direct prevederile comunitare în speță națională și de a nu aplica dreptul intern, instanța de fond a ajuns să se pronunțe și asupra neconstituționalității unor prevederi legale, aplicând articole de lege abrogate și eludând intenționat dispoziții legale în vigoare, stabilind în acest fel care lege este bună și care nu, sentința pronunțată în final nu mai are un caracter imparțial, ci mai degrabă partizan și subiectiv. Potrivit art. 11 alin. 2 referitor la intrarea în vigoare a actelor normative din Legea nr. 24 / 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, "Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea 1, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară."
De asemenea, instanța de fond nu a motivat de ce reclamantul ar fi îndreptățit la dobânda legală prevăzută de nr.OG 9 / 2000. Spre deosebire de creanțele civile și comerciale care izvorăsc din raporturi de drept privat, creanțele bugetare își au sorgintea în raporturi de drept public și anume în raportul stabilit între stat și cetățeni, în virtutea căruia, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituție "Cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice". Taxa specială de primă înmatriculare a fost percepută în baza unui temei instituit prin legea Parlamentului României și nu prin act normativ al Guvernului. În art. 124 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală s-a menționat două situații în care contribuabilul are dreptul la dobânda legală "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, Potrivit art. 124 alin. 2 din nr.OG 92/ 2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, " dobândă la care este îndreptățit contribuabilul este la nivelul majorării de întârziere prevăzut de Codul d e Procedură Fiscală și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori." În concluzie, acordarea dobânzii legale se face în baza existenței unui temei legal - fie național fie comunitar - sau judiciar definitiv și irevocabil pentru restituirea sumelor încasate de stat, de la data amendării legislației interne până la plata efectivă a sumei de restituit, ori la data solicitării reclamantului de a i se restitui taxa nu era nici un temei legal sau judiciar pentru restituire, iar dispozițiile din nr.OG 9/2000 se aplică numai raporturilor de drept privat. S-a mai precizat că în domeniul fiscal dobânda legală este la nivelul majorării de întârziere (0,1 % pe zi de întârziere, conform art. 124 alin. (2). coroborat cu art. 120 alin. (7). Aceeași majorare de întârziere s-a datorat de contribuabili și pentru neachitarea la termen a obligațiilor fiscale la bugetul de stat, aceeași destinație bugetul de stat - având-o la data plății și taxa specială pentru autoturisme. În concluzie, reclamantul a putut fi îndreptățit doar la plata dobânzii legale de 0,1 % pe zi de întârziere de la data pronunțării sentinței prin care i se restituie taxa specială de înmatriculare și până la restituirea efectivă.
Taxa specială pentru autovehicule cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare este un instrument având ca scop aplicarea principiului "poluatorul plătește", principiu pe care se fundamentează politica de mediu atât la nivel național cât și la nivel internațional și statuează obligația poluatorului de a suporta cheltuielile legate de prevenirea și controlul poluării, fiind responsabil pentru pagubele produse. Faptul ca taxa speciala auto de primă înmatriculare a constituit venit la bugetul de stat până la apariția nr.OUG 50/21.04.2008 a făcut ca această componență ecologică a taxei să nu fie prea bine subliniată, spre deosebire de situația prezentă când această taxă constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, asigurându-se o finanțare mai bună a programelor de mediu și o gestionare mai transparentă a fondurilor colectate.
în îndeplinirea obligațiilor internaționale în materie de protecție a mediului față de costurile sociale ale transportului rutier a existat din partea autorităților române și anterior aderării României la Uniunea Europeană prin emiterea unor acte normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare M ( de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non - euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2, accizele aplicate până la 31.12.2006 autoturismelor și automobilelor de teren, inclusiv celor rulate din import sau taxa de poluare inclusă în prețul carburanților comercializați).
Începând cu 1 ianuarie 2007, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, aceste restricții au fost eliminate, iar în lipsa unei taxe auto cu scop ecologic consecințele directe și imediate ar fi fost:
- facilitarea intrării în România a unui număr foarte M de autovehicule second hand cu vechime mai M de 10 ani, în condițiile în care vârsta medie a parcului auto din România este de peste 13 ani, iar în structura acestuia autoturismele cu normă de poluare non-euro, euro 1 și euro 2, reprezentau în 2005 aprox. 90%. Spre deosebire de alte țări cu economii în tranziție (Bulgaria, Polonia), care în 2007 au achiziționat peste J de milion de mașini mai vechi de zece ani, potrivit Raportului Direcției regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului d e Interne și Reformei Administrative, reiese că în anul 2007 în România, în condițiile aplicării taxei auto, au fost înmatriculate pentru prima dată 437.000 autoturisme, din care 124.000 autoturisme second hand și restul de 313.000 autoturisme noi, care reprezintă peste 70% din totalul autoturismelor introduse în România;
- multe din autovehiculele vechi achiziționate din cauza prețurilor foarte mici, ar fi ajuns în scurt timp deșeuri care ar fi afectat grav calitatea mediului și a vieții populației, în special în marile orașe confruntate cu probleme serioase de blocaje a traficului auto, lipsa locurilor de parcare, emisii de noxe, accidente de circulație etc;
- impactul negativ asupra bugetului de stat obligat să asigure costuri suplimentare în vederea dezmembrării sau casării acestor autoturisme. La nivelul Uniunii Europene s-a discutat tot mai intens asupra unei directive de scoatere din circulație începând cu anul 2011 autoturismelor non-euro. În aceste condiții, România a asigurat de la bugetul de stat toate costurile de casare și dezmembrare a autoturismelor non-euro;
Taxe auto cu componența ecologică bazate pe cota de emisii există în 16 state membre UE, fie sub forma de taxe de posesie, colectate anual, fie sub forma taxelor de înmatriculare. Cu titlu exemplificativ enumerând câteva modele comunitare:
ia, percepe o taxă de înmatriculare de aproximativ 25 de euro, dar taxa anuală de posesie ajunge până la 1.000 de euro pentru mașinile non-Euro. În ultimele luni, în tot mai multe orașe sunt introduse limitări în ce privește accesul mașinilor în funcție de cota de poluare. Doar mașinile ce dețin o rovinietă, al cărei preț anual este de 5-10 euro, pot intra în centrul orașelor. Măsura îi dezavantajează pe producătorii nemți de autoturisme puternice. În plus, guvernul a impus un impozit anual pe emisii și vrea să reducă cantitate a de produsă în trafic cu 33,6 milioane de tone.
Olanda, taxa de înmatriculare poate ajunge la 25-35% din prețul mașinii, iar cea de posesie variază de la 72 la 3.500 de euro, în funcție de emisii și de vechime a mașinii.
Finlanda, de la 1 ianuarie 2008, taxa de înmatriculare a autovehiculelor s-a calculat în funcție de prețul de piață al automobilului și în funcție de emisiile de. Autovehiculele ce emit peste 60 /krn (aici se încadrează aproape toate autovehiculele, cu excepția celor bio) sunt taxate cu zece procente din prețul de piață plus 0,1 procente pentru fiecare gram de peste limita de 60 grame. Autoritățile finlandeze intenționează să aplice, din 2010, o taxă de 60 de euro pentru automobilele cu emisii de între 120 și 139 g/krn, iar cele care emit între 140 și 159 g/krn vor fi supuse unei taxe anuale de 80 euro.
Portugalia, calculează taxa unică de înmatriculare pentru autovehiculele noi și taxa anuala pe autovehicule pe baza capacității motorului autovehiculului și a emisiilor de. un total de șase tabele, ambele taxe sunt calculate utilizând un sistem complex.
România este semnatară a Protocolului de la și s-a angajat ca în perioada 2008 - 2012 să reducă cu 8% emisiile de gaze cu efect de seră față de anul de baza 1989 și să reducă progresiv, până în anul 2010, emisiile naționale de, și compuși organici volatili până la un plafon acceptabil. În caz contrar, țara noastră este posibilă de penalizări extrem de severe din partea Uniunii Europene, care vor fi suportate tot de contribuabili beneficiari ai poluării și schimbărilor climatice.
La data de 11 martie 2008 Parlamentul European a adoptat o REZOLUȚIE privind politica europeana în domeniul transportului durabil, ținând seama de politicile europene în domeniul energiei și a mediului, în care s-a subliniat că pentru atingerea scopurilor acestei politici este deosebit de important să se recurgă la instrumente de piață pentru promovarea vehiculelor cu un consum redus de carburant și nivel redus de emisii (scutiri de taxe, reforma accizelor asupra autovehiculelor în funcție de nivelul emisiilor poluante și de eficiența lor în ceea ce privește consumul de carburant, stimulente pentru scoaterea din circulație a celor mai poluante auto vehicule și pentru achiziționarea de mașini noi, cu nivel redus de emisii), pentru care se recomandă adoptarea proiectului de directivă privind taxarea autovehiculelor.
ART. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene ( 25.03.1957 ) - "Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor al altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse."
Raportat la principiul liberei circulații a mărfurilor consacrat și de art. 90 din TRATAT, s-a considerat că taxa auto de primă înmatriculare atât cea aplicată până la data de 01.07.2008 cât și după această dată, nu este discriminatorie întru cât ea se achită indiferent de proveniența autovehiculelor, respectiv din producția internă, import sau din achiziții intracomunitare. Potrivit nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial nr. 670 / 03.08.2006 completată și modificată prin Legea nr. 6 / 2007, Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice publicat în Monitorul Oficial Nr. 876 / 26.10.2006 și Ordinul 1501 din 13.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor publicat în Monitorul Oficial Nr. 941/21.11.2006, s-a făcut diferențierea între înmatricularea pentru prima în România a unui autovehicul și transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în cazul înstrăinării unui autovehicul înmatriculat deja în România. De altfel, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca atare, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, punctul criticat de Comisia Europeană fiind acela că taxa de înmatriculare pentru anumite autoturisme cu un anumit tip de motor și o anumită vechime este mai M decât valoarea reziduală calculate după standarde europene, fiind necesar ca nivelul taxei să fie reconsiderat. Cu alte cuvinte, prima recomandare a Comisiei a fost ca taxa să se reducă pe măsură ce valoarea autoturismului scade.
Aplicarea absolută în sensul larg al principiului liberei circulații a mărfurilor nu a fost recunoscut nici de Curtea Europeana de Justiție care începând cu hotărârea Cassis de, pronunțată în 1979 recunoaște derogări de la acest principiu, permițând statelor membre să aplice diferite taxe în scopul implementării unor politici sociale, de mediu, protecția sănătății - cu condiția ca acestea să nu aibă caracter protecționist.
S-a considerat că aplicarea directă a normei comunitare (art. 90 din Tratat) în cazul taxei speciale de primă înmatriculare se poate face în două moduri:
a). După pronunțarea deciziei de către comisia europeană în cadrul procedurii de infringement conform dispozițiilor art. 88 din Tratat, procedura pentru neîndeplinirea obligațiilor s-a desfășurat în două faze: constatarea și sancționarea. În faza constatării, Comisia dacă apreciază că un stat nu și-a îndeplinit obligațiile care decurg din tratat, după ce a acordat statului posibilitatea să prezinte observațiile sale în legătură cu aceasta situație, emite o decizie motivată și îi acordă un termen pentru executarea acestor obligații. Ori până în prezent Comisia Europeană nu a emis o astfel de decizie prin care să constate încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale de primă înmatriculare și în acest context, acțiunea în contencios administrativ prin care s-a solicitat restituirea taxei speciale de primă înmatriculare ca urmare a încălcării art. 90 din Tratat este premature, motiv pentru care s-a invocat EXCEPȚIA DE a unei astfel de cereri, solicitând pe acest temei respingerea acțiunii.
b). După pronunțarea de către Curtea Europeană de Justiție a unei hotărâri preliminare.
Potrivit art. 234 din Tratat instanța națională a putut solicita clarificarea unui aspect privind interpretarea dreptului comunitar în scopul de a verifica conformitatea legislației naționale cu dreptul comunitar. Astfel, s-a pus problema lămuririi sensului art. 90 din Tratat prin prisma a doua aspecte:
1. dacă norma comunitară s-a interpretatstricto sensupentru produse interne și din state membre care urmează a fi puse în circuitul civil și comercial în statul membru (în speță taxa de primă înmatriculare/taxa pe poluare aplicată autovehiculelor neînmatriculate în România dar care urmează să fie înmatriculate în România) sau norma comunitară s-a interpretatlato sensuși are în vedere atât produsele ce urmează a fi introduse în circuitul civil comercial al statului român cât și cele care deja sunt puse în circuitul civil comercial (în speță autovehicule înmatriculate deja în România ) și dacă față de acestea din urmă s-a realizat vreo discriminare;
2. cel de-al doilea aspect care trebuie lămurit este acela dacă norma comunitara ( art. 90 din Tratat) permite derogări, în speță fiind vorba de înfăptuirea unei politici de mediu care bazată pe principiul "poluatorul plătește" ar permite statului R să instituie o taxă specială de primă înmatriculare / taxă pe poluare, cum s-a numit în prezent. Prin soluția oferită în cazul Cassis de (120/78) Curtea Europeană de Justiție a promovat o nouă direcție în procesul creării pieței comune și al armonizării legislației în materia liberei circulații a mărfurilor. Cassis a impus doctrina "cerințelor obligatorii", normele și standardele naționale putând crea obstacole doar atunci când este necesar să satisfacă cerințe obligatorii cum ar fi sănătatea publică, protecția consumatorilor, iar în cazul 240/83 dHuiles, a fost adăugată și protecția mediului. precum Comisia vs. Italia ( ) au condus în fapt la derogări de la prevederile referitoare la taxele aplicabile mărfurilor importate. În aceste cazuri s-a permis statelor membre să aplice taxe diferite în scopul implementării unor politici sociale, de mediu, etc. - cu condiția ca acestea să nu aibă caracter protecționist ( Drept economic și social european - prof. univ. dr. ) - în speță taxa specială de înmatriculare/taxa pe poluare aplicându-se și produselor de proveniență internă care se înmatriculează pentru prima dată pe teritoriul României. S-a apreciat că interpretarea a art. 90 din Tratat asupra celor două aspecte ( sensul larg sau restrictiv al art. 90 din Tratat, precum și posibilitatea unei derogări de la art. 90 ) este absolut necesară pentru adoptarea unei hotărâri naționale temeinice și în acord cu sensul normei comunitare, motiv pentru care s-a invocat EXCEPȚIA RECURSULUI PREALABIL solicitând instanțe să sesizeze pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare și să suspende litigiul până la primirea răspunsului.
În consecință " o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare." ( Decizia Curții Constituționale nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 887 din 29 septembrie 2004).
Începând cu sentința nr. 2563 din 7 2007 Tribunalului Arad și continuând cu decizii ale Curții de Apel Cluj, ca de exemplu decizia nr. 1145 din 14.05.2008 remarcă "promptitudinea" instanțelor române de a aplica norma comunitară ( art. 90 din Tratat) fără a avea vreo interpretare a sensului acestei norme din partea Curții Europene de Justiție printr-o hotărâre preliminară sau prin considerentele jurisprudenței cu privire la posibile derogări admise în cazul altor state membre. În afară de simpla invocare a textului comunitar instanțele românești au asigurat armonizarea legislației interne fără ajutorul Curții Europene de Justiție sau a Comisiei Europene.
Pentru aceste motive, s-a considerat că în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și cu adevărat comunitare, instanța să țină cont de aspectele de drept comunitar invocate și argumentate și să efectueze procedura preliminară prevăzută de art. 234 din Tratat și în funcție de interpretarea dată de să pronunțe sentința.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. Recurenta critică sentința primei instanțe pe considerentul că aceasta din urmă și-ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești în a soluționa fondul cauzei în raport cu prevederile Codului fiscal privind taxa specială de autorurisme abrogate la data pronunțării sentinței, pe de o parte, iar pe de altă parte a ignorat aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, dând valoare legală unor texte abrogate șităgăduindvaloarea dispozițiilor ordonanței de urgență precitate de a avea forță legală, în finalcriticând legiuitorul.
Curtea reține că acest motiv de recurs este esențialmente eronat, sentința tribunalului fiind legală și temeinică.
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
Curtea constată că motivul de recurs invocat și antamat de recurentă se încadrează în drept în art. 304 pct. 4.pr.civ. Acest text este aplicabil atunci când instanța săvârșește un exces de putere, respectiv, fie când pronunță o hotărâre judecătorească fără nicio competență în acea chestiune, fie săvârșește orice alt act de procedură în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Altfel, spus instanța ar săvârși exces de putere și ar pronunța o sentință susceptibilă de casare atunci când savârșind acte în cursul judecății interferează cu celelate puteri ale statului, executivă și legislativă, între altele consfințând, cu valoare legală, texte abrogate.
Suma de 5.464 lei solicitată de reclamant a fost plătită de acesta cu titlu de taxă specială pentru autourisme și autovehicule la prima înmatriculare în România a unui autovehicul ori autorurism folosit importat dintr-un alt stat conform art. 214 ind. 1 - art. 214 ind. 3 din Codul fiscal.
Aceste texte au fost expres abrogate prin OUG nr. 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, în vigoare de la data de 1 iulie 2008.
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Așa fiind, instanța de fond a fost confruntată cu problema aplicării în timp a dispozițiilor legale incidente speței.
Mai precis, se constată că prin art. 11 din OUG nr. 50/2008 legiuitorul delegat direct prin dispozițiile constituționale (Guvernul) a reglementat măsurile reparatorii pentru persoanele cărora li s-a perceput taxa specială încasată în baza legii fiscale anterioare, în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu încălcarea dreptului comunitar.
Din economia textului legal se poate conchide că legiuitorul a decis că taxa anterior încasată se restituie integral, apoi se stabilește taxa de poluare conform dispozițiilor legii noi fiscale (ordonanța de urgență) și mai apoi se restituie contribuabilului diferența dintre taxa specială (prin premisă, de regulă, mai M ca valoare) și taxa de poluare, dacă desigur diferența este pozitivă, cu reținerea principiului din materie fiscală a non existenței altor datorii ale contribuabilului către bugetul de stat.
Așa cum corect a decis instanța de fond, acest mecanism nu întrunește exigențele impuse de legislația comunitară și jurisprudența Curții de Justiție pentru a puteaq fi calificat ca un intrument eficace și realizabil reparării efective și integrale a prejudiciilor cauzate contribuabililor prin prelevarea unie taxe fiscale cu încălcarea dreptului comunitar.
Jurisprudența Înaltei instanțe comunitare a decis cu valoare de principiu că persoana are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Așadar, textul art. 11 din OUG nr. 50/2008 și procedura de restiruire acolo reglementată nu asigură efectiv restituirea integrală a taxei încasate cu încălcarea dreptului comunitar și nici nu prevede plata unor daune pentru pierderile suferite.
Prin urmare, norma legală citată nu asiură justițiabilului un tratament compatibil cu toate exigențele impuse în materia reparării integrale și efective a prejuciului cauzat.
A face o atare analiză a legii, a stabili că drepturile justițiabilului sunt vătămate dacă s-ar aplica orbește și fără discernământ un text legal nu înseamnă a critica legiuitorul, așa cum își permite să acuze direct și fără menajamente recurenta, care nu este alceva decât o structură a executivului.
Instanța judecătorească care dă efect direct Tratatului, care asigură efectul util normei comunitare și care asigură aplicarea Trataului în conformitate cu jurisprudența instanței de la Luxembourg își exercită funcția trasată atât de legea fundamentală a statului cât și misiunea trasată de instanța comunitară, mai cu seamă în cauza Simenthal II din anul 1978.
Potrivit acestei jurisprudențe, atunci când judecătorul național trebuie să dea efect direct și util normei comunitare, acesta este îndreptățit să lase neaplicată norma internă de drept fără să aștepteabrogarea ori declararea ca neconstituțională a unui text de lege.
Prin urmare, prin faptul că instanța de fond a lăsat neaplicată norma legală de drept intern pentru a da satisfacție imperativului reparării integrale a prejudiciului a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Curtea de Justiție chiar dacă aplicând scrupulos dreptul intern acesta trebuia să declanșeze mecanismul excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 conform exigențelor impuse de dreptul intern (art. 29 din Legea nr. 47/1992).
Prin urmare, instanța de fond nu a încălcat atribuțiile cu care a fost învestită de legislația internă și de legea comunitară în asanblu și, ca atare, motivul de recurs invocat de recurentă nu are fundament.
2. Cât privește acordarea dobânzilor legale conform prevederilor OG nr. 9/2000, Curtea reține, așa cum am arătat anterior, că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a sumei de bani încasată cu titlu de taxă specială prin încălcarea legii comunitare și să fie despăgubit pe principiile îmbopgățirii fără justă cauză.
Trebuie arătat dintr` început că într-o astfel de situație nu-și găsesc aplicare normele din Codul d e procedură fiscală cu referire la acordarea dobânzilor pentru creanțele încasate fără temei legal (art. 21 alin. 4).
În speță, pentru a se asigura o reparație justă, integrală și efecace trebuie să i se recunoască contribuabilului dreptul la dobânzi legale prevăzute de OG nr. 9/2000 de la momentul încasării nelegale a taxei până la momentul restituirii efective a debitului.
Este de notat că într-o astfel de situație reparația la care are dreptul contrbuabilul se fundamentează pe principiile răspunderii civile delictuale căci actul în temeiul căruia s-a prceput taxa a fost declarat act ilicit și prejudiciabil
De aceea, Curtea apreciază că în mod corect și legal a procedat instanța de fond atunci când a reținut aplicabile dispozițiile OG nr. 9/2000 privind dobânda legală în cadrul rezolvării acestui raport juridic.
3. Cât privește natura juridică a taxei instituite de Codul fiscal și a principiilor care au stat la baza acesteia, Curtea remarcă faptul că recurenta, deși este parte a Executivului, omite să aibă în vedere poziția acestuia de recunoaștere a faptului că taxa specială încalcă dreptul comunitar (expunerea de motive a OUG nr. 50/2008).
Pe de altă parte, Curtea reține că natura juridică a taxei aceasta este oacciză(taxă specială de consumație).
Problema instituirii unei astfel de taxe speciale și a fixării acesteia într-un anumit cuantum nu este contrară în principiu cu normele Tratatului, deoarece aceasta intră în sfera de competență exclusivă și suverană a statelor membre.
Cu toate acestea, problema juridică care se naște din instituirea unei astfel de taxe este aceea că o astfel de acciză să aibă ca efect discriminarea între produsele naționale și produsele similare importate sau protejarea producției interne, care înfrâng dispozițiile art. 90 parag.1 din Tratat cu consecințe asupra libertății de mișcare a mărfurilor în spațiul Uniunii Europene.
Curtea de Justiție s-a pronunțat în cauze similare cu cea din speță și a stabilit că o astfel de taxă este neconformă cu Tratatul. De altfel, Comisia Europeană a și declanșat procedura de verificare a încălcării Trtatului de către România (procedura de infrigement).
Conform comunicatului Comisiei Europene sistemul de impozitare instituit de legislația internă nu reușește să răspundă preocupărilor legate de protecția mediului.
Așa fiind, speculațiile recurentei conform căreia principiile stabilrii taxei speciale au la bază protecția mediului și principiul "poluatorul plătește" nu au o baza factuală serioasă și nicio fundamentare temeinică din punct de vedere al legislației comunitare.
4. Cât privește maniera de aplicare a dreptului comunitar care produce efecte directe Curtea reține că instanța națională nu trebuie să aștepte parcurgerea deplină și completă a procedurii de infrigement derulată de Comisie dacă drepturile reclamate se cer a fi ocrotite și dacă textele legislației comunitare sunt suficient de clare.
Prin urmare excepția de prematuritate a acțiunii de restituire nu poate fi primită deoarece clarificare și rezolvarea raportului juridic de conflict ar fi lăsată la liberul arbitru al autorității legiuitoare care nici până în prezent nu a catadicsit să se pronunțe asupra ordonanței de urgență nr. 50/2008 deși a trecut mai bine de 4 luni de la intrarea ei în vigoare.
Așa fiind, dreptul de a soluționa cauza nu poate fi paralizat de lentoarea legiuitorului.
Tot astfel, dreptul reclamantului nu poate fi diluat și atenuat de faptul că ar fi necesară pronunțarea în cauză a unei hotărâri preliminare de către Curtea de Justiție.
În primul rând o atare interpretare nu mai este necesară deoarece însuși Guvernul ca structură centrală a administrației superioară recurentei a recunoscut prin abrogarea dispozițiilor Codului Fiscal că acestea au contravenit Tratatului.
Pe de altă parte, dacă ar fi să fie aplicabile dispozițiile de drept intern, datorită efectului hotărârii Curții de Justiție în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiși a principior stabilite în cauza CILFIT, Curtea apreciază că nu se impune sesizarea Curții de Justiție cu un recurs preliminar conform art. 234 din Tratat deoarece se poate reține incidența teoriei actului clar.
5. Cât privește efectul efectul neretroactivității OUG nr. 50/2008, în special datorită aplicării procedurii prevăzute la art.11 Curtea a reținut mai sus că acest text produce efecte retroactive și că pentru a da efect principiului restituirii complete a taxei de primă înmatriculare încasată cu încălcarea Tratatului conform practicii judiciare a Curții de Justiție, se poate înlătura aplicare acestui text de lege fără a se aștepta o tratare a excepției de neconstituționalitate conform procedurii prevăzute de Legea nr. 47/1992 (a se vedea Curtea de Justiție cauza Simenthal II).
6. Aspectele speculative potrivit cu care taxa de poluare ar fi contrară Tratatului sau că instanțele crează o discriminare între persoanele care au plătit taxa de primă înmatriculare și celel care au plătiti taxa de poluare sunt simple speculații fără o fundamentare reală și serioasă demne de a fi luate în considerare pentru a fi analizate ca motive de recurs.
Pe cale de consecință, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul pârâtei ca vădit nefondat și va menține în totul sentința primei instanțe.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr. 1768/05.08.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT.
2EX./25.11.2008.
JUD.FOND.
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
