Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 2644/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.2644
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, ÎN NUME ȘI PENTRU ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței civile nr.908 pronunțată în data de 8 aprilie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimata - având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la deubateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 27.10.2009 se înregistrează din partea intimatei concluzii însoțite de înscrisuri.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA.
Prin sentința civilă nr. 908 din 08 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -au respins excepțiile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice D.
S-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Administrația Finanțelor Publice
S-a constatat nelegalitatea încasării la bugetul de stat a sumei de 5673,16 lei reprezentând taxa specială de înmatriculare achitată cu chitanța nr. - din 3.09.2007.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice BMa fost obligată să restituie reclamantei suma de 5673,16 lei cu dobânda legală calculată de la data achitării ei și până la restituirea efectivă.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția prescripției procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004, instanța a constatat că aceasta nu poate fi primită având în vedere că taxa specială de înmatriculare a fost percepută în baza unui act normativ care s-a constatat a fi nelegal, iar nu în baza unui act administrativ, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 7 alin.11din Legea 554/2004.
În ceea ce privește procedura de infrigement și cea a recursului prealabil, instanța a constatat ca sunt proceduri facultative pentru instanțele interne, și sunt aplicate la aprecierea instanței doar în situația în care textele actelor normative comunitare pot avea mai multe înțelesuri care ar putea conduce la soluții diferite. Ori în cazul de speță textul Tratatului european este foarte clar și fără echivoc stabilește interdicția de stabilire a unor taxe noi peste cele prevăzute și asumate de statele membre, inclusiv de România.
Cu privire la fondul cauzei, analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta prevede că, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România.
Aplicarea taxei introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, facem referiri la supremația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 alin. 1 din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea de drept a României și astfel reclamanta, persoană juridică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului.
Întrucât instanța a constatat că suma plătită de reclamantă nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului în România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasare, Direcția Generală a Finanțelor Public emițând o decizie în acest sens, aceasta va fi anulată. Atât această decizie, cât și adresa Administrația Finanțelor Publice constituie acte administrative fiscale în sensul art. 41 din OG92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 544.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M în nume propriu și pentru prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE D solicitând admiterea acestuia, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a invocat,în principal excepția absolută a prescrierii procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, în raport de data achitării taxei de primă înmatriculare,respectiv 3.09.2007.
Recurenta a mai invocat excepția lipsei capacității de folosință și de exercițiu pentru Filiala M - Agenția B M, făcând trimitere la statutul acesteia potrivit căruia filialele nu au personalitate juridică.
Se mai susține că în cauză nu se poate vorbi de existența unui act administrativ individual, iar faptul că reclamanta nu este mulțumită de răspunsul negativ comunicat de organul fiscal, nu se poate considera că suntem în prezența uni act administrativ individual.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta susține că problema esențială care se pune în cauză este aceea de a se stabili dacă se poate pune semnul egalității între taxa de primă înmatriculare reglementată de Codul fiscal și taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008. În opinia recurentei nu pot fi asimilate cele două taxe. Expunerea de motive din preambulul ordonanței, instituirea prin art. 11a procedurii de restituire a diferenței de taxă sunt, în opinia recurentei argumente care susțin concluzia că nu s-au încălcat drepturile contribuabililor și nu s-a creta discriminare.
A arătat că instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, art.304 pct.8 proc.civ. deoarece răspunsul comunicat reclamantei nu reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 Cod procedură fiscală, dreptul la restituirea taxei nefiind lezat prin acest act.
Cu privire la dobânda legală arată că instanța de fond a acordat dobânda legală în temeiul art.3 din nr.OG9/2000, și de la data achitării taxei, deși acesta trebuia acordată în condițiile art.117 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată se solicită respingerea ca inadmisibil acest capăt de cerere în condițiile în care instanța de fond le-a acordat reprezentantului reclamantei, deși trebuiau acordate titularului acțiunii.
Intimata -, prin concluziile scrise formulate de reprezentant, a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, Curtea apreciază că sentința tribunalului este legală și temeinică, în cauza de față tribunalul reținând aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag. 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor nr.OUG 50/2008, Curtea reține că potrivit art. 11 din acest act normativ,axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Față de toate considerente reținute anterior și din care rezultă că taxa în discuție contravine normelor comunitare, nu se poate reține că reclamanta nu a fost lezată într-un drept al său prin refuzul autorității fiscale de a restitui o taxa încasată în contradicție cu normele comunitare. Pin urmare suntem în prezența unui refuz nejustificat de restituire a taxei, iar nu în prezența unui mod special de anulare a unui act administrativ. De altfel, din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă cu evidență că reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ ci a supus cenzurii instanței judecătorești cenzurarea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului de a restitui o taxă. În aceste condiții apare ca nefondat și motivul privind prescrierea plângerii prealabile deoarece procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu era necesară, parcurgerea procedurii prealabile fiind obligatorie numai în situații contestării uni act administrativ tipic.
Criticile formulate cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință și de exercițiu a Filiala M - Agenția B M, Curtea are în vedere că, așa cum a reținut instanța de fond, reclamanta este reprezentată prin avocat, astfel că,și dacă s-ar dovedi întemeiată, este fără obiect o astfel de excepție.
În ceea ce privește dobânda acordată de către instanța de fond, se reține că dobânda reglementată de OG nr. 9/2000 este inferioară celei prevăzute de Codul fiscal, astfel că recurenta, ca parte obligată în acest sens, nu este vătămată prin această soluție. În plus,Curtea are în vedere că repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamantă prin lipsirea de folosința sumei de bani nu se poate realiza decât prin acordare dobânzii de la data achitării taxei de primă înmatriculare, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul nelegal al încasării taxei există de la momentul plății acestei taxei.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de recurs are în vedere că s-a făcut dovada înregistrării lor, iar reclamanta a mandatat pe avocat să încaseze sumele cu acest titlu.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul pârâtelor se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respins ca atare.
Recurentele aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligate să achite intimatei - suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice D împotriva Sentinței civile nr. 908 din 08.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Obligă recurentele în solidar să achite intimatei - cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.EG
Dact./4ex.
12.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Eleonora Gheța, Maria Hrudei
