Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.269
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19.02.2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.905/11.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă, T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 13.02.2009, întâmpinare din partea reclamantei - intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente T pune concluzii de admitere a recursurilor.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.905/CA din 11 noiembrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și în consecință a dispus anularea chitanței seria - nr. -/21.05.2007 emisă de pârâta T și a Deciziei nr. 90744/16.04.2008 emisă de T, a obligat în solidar pârâtele să restituie suma de 906 lei achitată conform chitanței precizate supra, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data plății, 21.05.2007 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 304 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T, anularea Deciziei nr.90744/16.04.2008 emisă de T în soluționarea cererii înregistrate sub același număr, la data de 14.04.2008, anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme - chitanța seria - nr. -/21.05.2007, emisă de T, restituirea sumei de 906 lei plus dobânda legală aferentă, de la data achitării și până la restituirea efectivă a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că a achiziționat în anul 2007, din Germania, un autoturism marca Opel - C/, cu nr. de identificare -, an de fabricație 2003.
Reclamanta a plătit taxa specială auto cu chitanța seria - nr. -/21.05.2007, emisă de T, fără a i se comunica actul administrativ fiscal în baza căruia a plătit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Reclamanta a apreciat că taxa specială de primă înmatriculare, instituită prin art.2141-2143Cod fiscal, este nelegală și are un caracter discriminatoriu, încălcând art.90 care prevede că: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare."
Reclamanta a apreciat că a fost lipsită în mod nelegal de suma de 906 lei, de la data plății acesteia în contul pârâtei (21.05.2007), motiv pentru care a solicitat și acordarea dobânzilor aferente, până la data restituirii efective.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Codului fiscal, ale Constituției României, Tratatul de instituire a Comunității Europene, art. 1082 - 1084. civil.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând, în principal, pe cale de excepție, să se constate inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004;
În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 906 lei, achitată de contribuabil la data de 21.05.2007 cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Pârâta Taî nvederat că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11 din acest act normativ.
Totodată, a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.2 din nr.OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. În speță, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului, contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000.
Astfel, reclamanta ar fi putut solicita doar acordarea dobânzii prevăzute de art.124 din Codul d e procedură fiscală, începând cu data de 14.06.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin 1 Cod procedură fiscală, calculat începând cu data de 28.05.2008, data depunerii cererii de restituire la
La rândul său, pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând în principal, pe cale de excepție, să se constate lipsa calității procesuale pasive a pârâtei T, având în vedere că reclamanta nu a solicitat anularea unui act administrativ emis de această instituție, iar chitanța seria - nr. -/21.05.2007 a fost emisă de
Tot pe cale de excepție, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, raportat la petitele formulate de reclamantă.
Astfel, în ceea ce privește primul capăt de cerere, actul nr. 90744/16.04.2008, a cărui anulare se cere, nu este o decizie, ci o adresă de comunicare, o notificare emisă de
Cu privire la al doilea capăt de cerere, reclamanta a solicitat anularea unui act care nu există. Pârâta a apreciat că procedura prealabilă, prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu a fost îndeplinită, având în vedere că reclamanta a formulat contestație împotriva unui act administrativ care nu există și care nu i-a fost niciodată comunicat.
În subsidiar, pârâta a precizat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în baza dispozițiilor nr.OUG50/2008, respectiv cu privire la diferența între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, solicitând respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, ca neîntemeiat, întrucât dispozițiile nr.OUG 50/2008 și nr.HG686/2008 nu prevăd obligația organului fiscal de a plăti dobânzi aferente diferenței între taxa specială achitată în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare. Potrivit dispozițiilor art.124 și art. 70 Cod procedură fiscală, dreptul contribuabilului la dobândă se naște începând cu ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile de soluționare a cererilor depuse potrivit codului d e procedură fiscală, și nu de la data plății efective a taxei.
Tribunalul, analizând acțiunea raportat la actele - probe aflate la dosar, precum și văzând dispozițiile legale în materie, a constatat întemeiată acțiunea sens în care a admis-o, respingând ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâte.
În sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta prevede că" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, se situează supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (I) din Tratat și conchide că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art.90 (I) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant în cuantum de 906 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (I) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Reclamanta a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate invoca încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantului de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art.21 alin.1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, sens în care se vor respinge ca neîntemeiate excepțiile tardivității formulării cererii de restituire și prematurității introducerii acțiunii.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art.90 (I) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta, persoană fizică română, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a i se restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat din străinătate.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care se va respinge ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
Nu s-a putut reține ca fondată nici excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtei T câtă vreme potrivit Deciziei nr. 90744/16.04.2008 emisă de T, dată de pârâtă în soluționarea cererii înregistrate sub același număr, la data de 14.04.2008,a fost soluționată procedura prealabilă administrativă în cauza de față.
Considerând demonstrată încălcarea art.90 (I) din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art.2141- 2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa a fost ilegal încasată, obligând pârâta să o restituie.
-o pe reclamantă în mod nelegal de suma de 906 lei RON de la data plătii sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Ca urmare a admiterii acțiunii, potrivit art.274 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtele au fost obligate în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 304 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice
Prin recursul formulat pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a solicitat instanței să admită recursul așa cum a fost declarat și motivat și să se modifice sentința pronunțată de instanța de fond, să se rejudece cauza și să se respingă în totalitate acțiunea reclamantului.
Pârâta recurentă a invocat ca și motiv al recursului său art. 304 pct.9 Cod procedură civilă considerând că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
S-a criticat sentința pronunțată de instanța de fond cu mențiunea că în mod neîntemeiat s-a admis acțiunea reclamantului, s-a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile,dispunând anularea Chitanței seria - nr. -/21.05.2007 emisă de pârâta T și a Deciziei nr. 90744/16.04.2008 emisă de T, obligarea în solidar a pârâtelor să restituie suma de 906 lei achitată conform chitanței precizate supra, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data plății, 21.05.2007 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 304 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru
S-a menționat că potrivit art.11 din nr.OUG50/2008pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule: "Taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Având în vedere prevederile actului normativ arătat, procedura de restituire fiind deja elaborată în temeiul Normelor de aplicare a OUG, s-a susținut că cererile de restituire urmează a fi soluționate pe cale administrativă de către instituțiile la care s-au plătit aceste sume la Trezorerii, în speță la P
Prin recursul promovat, pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat instanței admiterea recursului formulat ca temeinic și legal, modificarea sentinței civile nr.905/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în principal, rejudecarea cauzei în sensul admiterii excepțiilor formulate privind admisibilitatea și prematuritatea acțiunii iar în subsidiar, pe fondul cauzei se solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu chitanța seria - 3A, nr.-/21.05.2007 emisă de T, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule
Se solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor G nr. 50/2008 pentru autoturismul în cauză. De asemenea se solicită respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data achitării taxei și până la data achitării efective a acesteia,ca neîntemeiată.
Pârâta susține că sentința civilă nr.905/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș este netemeinică și nelegală, fiind criticabilă sub aspectul următoarelor motive:
Sentința civilă nr. 905/11.11.2008 a fost dată de Tribunalul Timiș cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art.304, pct.9 Cod procedură civilă).
Având în vedere că sentința recurată nu a fost dată cu drept de apel, pârâta recurentă a solicitat instanței să nu se limiteze la motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă.
Având în vedere motivele invocate de către reclamantă prin acțiunea în contencios administrativ formulată,precum și temeiurile legale aplicabile în materie în speță,pârâta recurentă a învederat instanței faptul că,raportat la obiectul cauzei reprezentat de anularea unui act administrativ fiscal și restituirea unei taxe, în speță ne situăm în sfera contenciosului administrativ fiscal reglementată de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Cod procedură fiscală, și nu ne gândim la sfera contenciosului administrativ general reglementată de Legea nr. 554/2004.
În aceste condiții, prevederile din nr.OG92/2003 privind Cod procedură fiscală referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr.554/2004 care constituie lege generală în materia contenciosului general, și cu care nr.OG92/2003 privind Cod procedură fiscală se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii.
Or, legea specială deroga de la legea generală potrivit principiului de drept" specialia generalibus derogant", situația în care dacă nr.OG92/2003 privind Codul procedură fiscală cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr.554/2004, Codul d e procedură fiscală - lege specială în materie, se aplică cu prioritate raportat la prevederile Legii nr.554/2004 - lege generală în materie.
În principal s-a susținut că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG 92/2003 privind Cod procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Se învederează instanței că reclamanta nu a formulat o contestație împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială de autoturisme și autovehicule.
În consecință și pe cale de excepție pârâta recurentă a solicitat instanței de judecată să constate și inadmisibilitatea formulării direct în instanță a petitelor de cerere privind anularea actului administrativ fiscal în baza căruia a achitat taxa specială și privind acordarea de dobânzi legale raportat la prevederile art. 205 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
În cazul în care instanța admite că cererea de restituite a taxei din data de 14.03.2008 poate fi apreciată ca fiind o contestație formulată împotriva actului administrativ de impunere în baza căruia a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 906 lei cu chitanța seria - nr.-/21.05.2007 emisă de PTs -a învederat instanței faptul că în această cerere prealabilă nu s-a solicitat nici anularea vreunui act administrativ fiscal și nici acordarea de dobânzi legale ci doar restituirea taxei în sumă de 906 lei.
Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada că a formulat o contestație, în condițiile Titlului IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, împotriva actului administrativ fiscal în baza căruia a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu chitanța seria - nr.-/21.05.2007 emisă de P T în sumă de 906 lei s-a susținut că formularea prezentei acțiuni în contencios administrativ este prematură, datorită faptului că procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
În subsidiar, pe fondul cauzei pârâta recurentă a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 906 lei achitată de contribuabil la data de 21.05.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141- 2143din Legea 571/2003 privind Codul fiscal și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autoturismul în cauză.
S-a învederat faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
S-a menționat că întrucât taxa care face obiectul prezentei cauze,în sumă de 906 lei a fost achitată de către reclamantă la data de 21.05.2007, cu chitanța seria - nr.-/21.05.2007 emisă de P T,rezultă că și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art.11 din nr.OUG 50/2008.
De asemenea s-a solicitat instanței respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de restituit, începând cu data de 21.05.2007 sau cu data plății, ca nelegal și inadmisibil în materia fiscală.
Astfel, se învederează instanței faptul că în conformitate cu prevederile art.2 din nr.OG9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii.
S-a susținut că reclamanta nu putea să solicite decât acordarea dobânzii prevăzute de art.124 din Codul d e procedură fiscală, începând cu data comunicării la Tac ererii de restituire a sumei achitate și numai pentru diferența de taxă menționată la punctul 3 din prezentul recurs.
Prin întâmpinarea formulată, intimata reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor art.304, 3041Cod procedură civilă cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse de pârâta recurentă hotărârii recurate se referă la respingerea excepției lipsei procedurii administrative prealabile dispunându-se de către instanță la anularea Chitanței seria - nr.-/21.05.2007 emisă de pârâta T și a Deciziei nr.90744/16.04.2008 emisă de T, obligarea în solidar a pârâtelor să restituie suma de 906 lei achitată conform chitanței precizate supra, cu dobânda legală aferentă sumei, de la data plății, 21.05.2007 și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 304 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Se reține că în mod corect prima instanță a respins ca fiind neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având în vedere că prin adresa nr.79468/20.03.2008 s-au comunicat reclamanta dispozițiile art.2141alin.1 și alin.5 și art.2142din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal și faptul că în baza acestor dispoziții taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită.
Se reține că în condițiile în care pârâta aprecia că solicitarea reclamantei privind restituirea taxei de primă înmatriculare echivalează cu o contestație în sensul art.205 din nr.OG92/2003 avea obligația să înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației și nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa nr.90744/16.04.2008. Deci, pârâta T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a emis și adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea această competență. Prin urmare instanța a apreciat că procedura prealabilă la care face referire art. 205 al.1 din nr.OG92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 din Legea nr.554/2004 a fost îndeplinită de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin emiterea adresei de răspuns nr. 90744/16.04.2008.
Cu privire la incidența în speță a prevederilor G nr. 50/2008 antamate de reclamantă prin recursul de față, Curtea reține că noua taxă instituită de este OUG stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, de alt mod de calcul și altă destinație.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea urmează să respingă recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.905/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041 Cod procedură civilă și din oficiu în baza dispozițiilor art.306 alin.2, Curtea reține că este neîntemeiat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art. 205 din nr.OG92/2003 coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004 invocată de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice T, Curtea reține că o asemenea excepție este neîntemeiată în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamantă cu chitanța seria - nr. -/21.05.2007 emisă de PTp entru suma de 906 lei iar la data de 21.05.2007 reclamanta a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe. Susținerea pârâtei în sensul că o asemenea cerere de restituire nu poate fi asimilata contestației împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi reținută de către instanță întrucât este de observat că reclamantul a achitat taxa conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Ori, în aceste condiții instanța a reținut că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art. 205 al.1 din nr.OG92/2003 cu raportare la art.7 al.1 Legea nr.554/2004 nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe.
Tot referitor la procedura prealabilă obligatorie, pârâta Tai nvocat prematuritatea acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzută de Titlul IX din nr.OG92/2003 apreciind că procedura prealabila nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Raportat la aceste susțineri se constată că pârâta Tar ăspuns cererii reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare prin adresa nr. 90744/16.04.2008 prin care a respins cererea de restituire arătând că taxa specială a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită. Ori, în condițiile în care aprecia că solicitarea privind restituirea taxei de primă înmatriculare echivalează cu o contestație în sensul art. 205 din nr.OG92/2003 avea obligația să înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației și nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa respectivă. Deci, pârâta T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a emis și adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea această competență.
În ceea ce privește fondul cauzei, art.11 și art.148. alin. 2 din Constituția României, prevăd supremația legislației Comunității Europene față de reglementările interne, tratatele constitutive ale Uniunii Europene având prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor de la alin.2.
Art. 2411din Codul fiscal prevede incidența taxei speciale - autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv - și modalitatea de calcul al acesteia.
Din 1 ianuarie 2007, România, devenind stat membru al Comunității Europene s-a obligat, conform Constituției României, să respecte reglementările Comunității Europene.
Astfel, art.90 din Tratatul d l Maastricht de înființare a Comunității Europene prevede că: "Nici un stat membru nu poate sa impună, in mod direct sau indirect, asupra produselor altor Membre impozite interne de orice natura in plus fata de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare.
Mai mult, nici un Stat Membru nu poate să impună asupra produselor altor Membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse".
Articolul 90. trebuie interpretat în sensul că se opune instituirii unei taxe prezentând caracteristicile Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, instituite prin Codul fiscal român, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/17.07.2006. datorită faptului că această taxă se aplică la achiziționarea de autovehicule second-hand, provenind din alte membre decât Statul R, dar nu și la achiziționarea de autovehicule de ocazie second-hand deja înmatriculate pe teritoriul național.
Această taxă reprezintă un impozit intern asupra bunurilor provenind din membre, fiind instituită astfel în scopul de a proteja alte sectoare de producție, taxa fiind contrară paragrafului II al acestui articol.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în cauză.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrației Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.906/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în condițiile dispozițiilor art.312 alin 1 Cod procedură civilă.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, urmează să oblige pârâtele - recurente la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele T și Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.905 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Obligă recurentele să-i plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
Pentru PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
RED:/16.03.09/TEHNORED:/17.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Mircea Ionel Chiu, Maria Cornelia
